ION
PILLAT, POEME ÎNTR-UN VERS
Poemul într-un vers
Un singur
nai, dar câte ecouri în păduri.
Îmbrăţişare
Suia o viţă de-aur pe negrul chiparos.
Pan
Prin frunza
rară ţapul priveşte, faun trist.
Zvon
E roiul de
albine sau numai amintiri?
Stelă de dansatoare
Cu vălul tras
pe faţă, se depărtează stând.
Trup de fată
O salcie
mlădie cum e tulpina ei.
Dorinţa
Iubire, nu fi
veşnic al inimii tăun.
Întâlniri
O piersică
pufoasă şi fraged un obraz.
Iarnă
În zare
zurgălăii de sănii … Suflet nins.
Artă poetică
Nu vorbele,
tăcerea dă cântecului glas.
Amurg
Iubirea ta
m–ajunge cu umbre tot mai lungi.
Melancolie
Foşniră
împuşcate lungi aripi. Dor târziu.
Logodna
Pe mal un
singur paltin, pe ape doar o stea.
Calea nopţii
Prelungul
drum al lunii pe mare până–n zori.
Navigatorii
Pe zări amurgul
singur cu dorul lor pustiu.
Marinarul
Din larg zăream pământul, pe ţărm privesc în larg.
Plaja
Nisip,
talazuri, spume şi scoici – tu, nicăieri…
Tinereţe
Pe frunza
toamnei pasul sfios al căprioarei.
Dezamăgire
Ai spart oglinda: chipul din ţăndări nu-l culegi.
Seara la Voroneţ
La sfinţii–n
zugrăveală, amurgu–ngenunchea.
Artă poetică
Iubiri,
dureri, amurguri, un vers, în scrum de ani.
Portret
Durere cu
ochi negri sub părul azi mai alb.
Floarea vremii
Pe pajişti
stânjeneii, în suflet toamna iar.
Murmur etern
În golul
scoicii marea; în suflet nemuriri.
Darul
Dă-mi pacea înserării pe care-o ţii în mâni.
Poetul trădat
Un vers
cu plâns de ape, când îl credeai
cleştar.
Belşug
Am întâlnit azi toamna venind în car cu boi.
Castana
Din ghimpii amintirii trecutul l-am cules.
Drum de noapte
Ne învelise
luna în colb de amintiri.
Nocturnă
Mai ştii în
noapte plopul cu luna, galben cuib?
Reîntoarcere
Am pribegit
cu zeii, la oameni sa mă–ntorc.
Asemănări
Viaţa–i fum –
şi fumul cşminului ţi–e drag.
Casă la Balcic
Şi sufletul
şi casa mi le–am deschis pe mări.
Turc bătrân
Îşi numără
mătănii de–o mie şi–una nopţi.
Golful
A strâns
albastru–n braţe şi–l leagănă mereu.
Ciocârlia
Din
praştia câmpiei lumina cântă sus.
Norii
Albastru clătinăte,
aeriane culmi.
Popor nomad
Cu norii
şi cu vântul porneam, pamântul sta.
Popor nomad
Foc stins,
cort strâns, pustiul şi pulberea plecării.
Popas
Proptiţi
în lănci, cu hăţul pe braţ, la focuri mari.
Descălecătorii
Întâiul
fum de sate şi–n vale glas de câini.
Artă poetică
Din
teascurile vremii plâng lacrimă de vers.
Zile şi nopţi
Trecură
ciute albe şi–ntunecaţi ogari.
Prevestire
În codrul
numai muguri, un sunet de topor.
Copilărie
O jucarie
spartă găsită într–un pod.
Toamna copilăriei
Mireasmă
de gutuie într–un iatac batrân.
Părăsire
Pe orice
cărăruie dau iarba amintiri.
Conac de altădată
La scări
părăginite de suflet, surugii.
Singur
Prin pulberea
de aur cu toamna în zăvoaie.
Veveriţă toamna
O frunză
roşie suie pe ramuri, alte cad.
Poetul
Stă încărcat
de versuri ca toamnele de rod.
Vânătoare
În zori prin
ceaţa roză un sunet surd de moarte.
Templul antic
Încremeniră
patru coloane, cerul, marea.
Friză
Strunindu–şi
calul, sare prin veacuri nemişcat.
Friză
De când îţi
legi sandala, s–au dezlegat milenii.
Friză
Pe piatră
stau eroii, în ea dorm zei ascunşi.
Păstorul
Cu
fluierul la gură cum tace, codrul cântă.
Amintirea
La cuib, o
rândunică prin suflet zboară lung.
Gorgane pe Bărăgan
Cămile–ngenuncheate
venite din Altai.
Primăvară
Livezi în
floare, cucul, munţi ninşi, alt cuc, departe.
Ţară
Balauri, munţii vineţi, păzeau cetăţi de-argint.
Lacrimi
De plângi, o primăvară s-o scutura de flori.
Luntraşul
Spre
moarte mă tot duce, lin, inima vâslind.
Nemuriri plăpânde
Migdalul
meu în floare şi tu zîmbind sub el .
Întoarcere
În toamna
desfrunzită m–am întâlnit, copil.
Cimitir tătăresc
Pasc
moartea capre straniu încremenind pe râpă.
Bujori sălbatici
Pe ruguri
verzi ard flăcări în inima pădurii.
Prier
Oprit în
drum, migdalul ne–ntinde flori sfios.
Pescăruşi
Din valuri
spume albe au început să zboare.
Despăduriri
Se duc pe râul vremii toţi anii mei, buşteni.
Sângele vieţii
Ca vremea nu
se–opreşte, ca moartea nu–l aud.
