FRIEDRICH NIETZSCHE
FII LESPEDE DE AUR
1
Ce se-ntâmplă?
Scade marea?
Nu,
creşte ţara mea!
O nouă
flacără o nalţă!
2
Fercirea
mea din alt tărâm!
Tot ce azi
îmi este fecirire
sunt doar
umbre în lumina ei.
3
Această
limpede-adâncime!
Ce numeam
adesea stea
a devenit
o pată.
4
Voi,
înţelepţi scrobiţi,
îmi sunteţi
panoramă.
5
Vuieşte,
vântule, vuieşte!
Răpeşte-mi
toată bucuria!
6
Am
început cu-aceasta:
m-am
dezvăţat de mila pentru mine!
7
Nu pentru
că pe idoli i-ai surpat:
pentru că-n
tine idolatrul l-ai surpat,
de-aceea
ai avut curaj.
8
Această
frumuseţe împietrită
îmi răcoreşte
inima fierbinte.
9
Un fulger
devenitu-mi-a înţelepciunea;
cu paloşu-i
de diamant
mi-a
despicat orice-ntuneric!
10
Un lup în
persoană mi-a ţinut partea
zicând: „Tu urli mai bine decât noi, lupii.”
11
Unde-i
primejdie,
acolo sunt
de faţă,
răsar ca
din pământ.
12
De mine
vă e teamă?
De
arcu-acesta încordat?
Vai, de
şi-ar pune cineva săgeata-n el!
13
Sunt doar
un făcător de vorbe:
Câte nu
zac în vorbe!
Câte nu
zac în mine!
14
Şi doar când
însumi mie-mi sunt povară,
mă-mpovăraţi
şi voi!
15
Nu, nu
pentru păcatul şi marea lor prostie:
pentru desăvârşirea
lor am pătimit, atunci
când pătimit-am
pentru oameni cel mai mult.
16
„În iad ajunge cel ce-ţi bate drumul!”
Ei, bine!
Către iadul meu doresc
să-mi
pardosesc cu aforisme drumul.
17
Epoca
noastră-i ca femeia cea bolnavă –
lăsaţi-o
dar să ţipe şi să-njure,
să spargă
farfuriile şi masa!...
18
Tu nu mai
poţi răbda
să-ţi
poruncească soarta?
Iubeşte-o,
n-ai de-ales!
19
Lapte curge
în sufletul lor; însă, vai!
li-e spiritul ca zerul.
20
Fii
lespede de aur –
se vor
înscrie lucrurile-n tine
cu scriere
de aur.