ILEANA MĂLĂNCIOIU, STAU ÎN ZID CA ANA LUI MANOLE

ILEANA MĂLĂNCIOIU

(n. 23 ianuarie 1940)

STAU ÎN ZID CA ANA LUI MANOLE

AŞ FI PUTUT SĂ VIN

Aş fi putut să vin cu voi la cină

Uitând vânzarea care-avea să vină,

Dar am văzut că toţi stăteaţi la pândă

Ştiind care e preţul şi neputând afla

Cine pe cine trebuia să vândă.

Acuma când vânzarea ţine loc

De tot ce ar fi trebuit să fie

Numai Pilat îşi joacă rolul său

Spălându-se pe mâini, deşi el ştie

Că de la marea taină lipsise chiar Christos

Şi i s-a dat în loc un păcătos.

Voi vă uitaţi descumpăniţi la Iuda

Care şi-a luat arginţii şi se duce

În timp ce păcătosul vândut a fost uitat

Şi trupul lui a putrezit pe cruce.

GHETSIMANI

Ca o armă tremurătoare care-a dat greş

Sta trupul meu în luminişul verii,

Hei, iepure, strigam, apropie-te să mă rog ţie

Acum în dulcea clipă a greşelii.

Hei, iepure, aşăză-te undeva sus

Şi luminează-mă încet cu harul

Spaimei tale desăvârşite,

Încă nu pot să primesc paharul.

Hei, iepure, m-am trezit plângând

În partea a treia a rugii

Din grădina Ghetsimani urmărind

Puterea fugii

Cu care el se apăra încă

Pe când sufletul meu murmura:

Tată, dacă astfel nu se poate

Facă-se voia Ta.

LUASEM FORMA UNUI FLUTURE

Luasem forma unui fluture,

Zburam peste grădina fermecată,

Ajunsesem din greşeală în faţa mâncătorului de fluturi

Şi mă rugam înainte de a fi mâncată.

Aripile mi se colorau din ce în ce mai frumos,

Abia se zărea de sub ele

Trupul curat care avea să fie

Împins între măsele

Ca pietrele morilor neferecate,

Antenele-mi creşteau văzând cu ochii,

Pipăiau cu nelinişte gura avidă

Şi o făceau să se deschidă.

Luasem forma unui fluture,

Zburam peste grădina fermecată,

Ajunsesem din greşeală în faţa mâncătorului de fluturi

Şi mă rugam înainte de a fi mâncată.

PASTEL

Plouă într-un sat de munte uitat de lume,

Copacii mai putrezi se rup,

Prin ploaie trece o femeie bătrână

Cu hainele ude lipite de trup.

Nu mai ştie pe unde s-apuce,

Drumul e putred de noroaie,

Doar trupul uscat de femeie de munte

Nu pare să fi putrezit în ploaie.

A ajuns la o casă veche,

A urcat treptele, a-nceput să dispară,

Printr-o fereastră putredă pătrunde înăuntru

Tot ce e putred afară.

TURNUL BABEL

Descoperisem un nou mod de a ne înţelege,

În ciuda limbilor care s-au încurcat,

Şi terminasem de construit Turnul Babel

Şi era-nalt şi bine aşezat.

Când, nu ştiu cum, totul a-nceput să se clatine

Şi El însuşi s-a gândit că e vremea să urce

Spre noi să-ncurce limbile din nou,

Dar n-a mai avut ce să mai încurce.

Vorbeam din nou cu toţii aceeaşi limbă,

Spuneam acelaşi lucru, vreau să zic,

Iar El se uita liniştit cum scandam acelaşi cuvânt

Care nu însemna absolut nimic.

ACESTA E CAPUL MEU

Îmi luasem capul în propriile mele mâini,

Îl pipăiam să aflu dacă era întreg,

Îmi găsisem ochii şi gura acolo unde au fost

Şi începusem să înţeleg,

Cu ajutorul inimii care încă bătea

Că nimic nu părea nelalocul lui,

Mă-nfăţişasem de bunăvoie cu el,

La praznicul acela al dumnealui,

Acesta e capul meu, îi spuneam,

Şi vocea mea era nespus de gravă

Şi mă miram eu însămi că mai puteam vorbi

Şi ridicasem glasul de pe tavă.

O CRIMĂ ...

O crimă săvârşită pe strada principală,

În amiaza mare, o crimă oribilă

Şi nimeni nu plânge şi nimeni nu strigă

Şi nimeni nu pune mâna pe criminal.

Eu însămi stau aici şi scriu versuri,

Ca şi cum versurile mele ar putea opri

O crimă ce se face pe strada principală

În plină zi.

O, când voi lăsa totul la o parte

Să ies în stradă şi să strig cât pot:

S-a petrecut o crimă, puneţi mâna pe criminal,

Puneţi mâna pe mine, complicele.

DOMNUL ARTHUR

Domnul Arthur şedea la gura sobei,

Nu vă este urât singur, l-am întrebat,

Nu sînt singur, m-a liniştit, sunt cu pitulicile

Şi-a deschis uşa sobei de mi le-a arătat.

Nu te speria, mi-a spus, nu li se-ntâmplă nimic,

Pitulicile sunt foarte rezistente la foc

Şi într-adevăr le-am văzut stând pe-o grămadă de jar

Ca pe un ou clocit ajuns la soroc.

Ba chiar am auzit cum ciocneşte uşor

În coaja de foc a oului

Şi am văzut aievea cum iese din el

Întâiul pui al noului

Neam de păsări fără gheare

Şi fără creastă şi fără guşă

Care cântau în soba domnului Arthur

Într-un cuib de cenuşă.

CER SENIN, ÎMBIETOR

Cer senin, îmbietor,

Muntele urcă aievea până în cer,

Cine ar putea urca astăzi muntele

Ar intra în cumplitul mister

Ca în propria lui grădină

Şi ar pieri ca grăuntele

Spre a da înzecită roadă,

Dar cine mai poate urca muntele?

Totul a fost dinainte vândut,

Totul e bine, totul s-a aranjat,

Cu paharul care trebuia să fie băut

Se spală pe mâini dregătorul Pilat.

UNDEVA ÎN ARDEAL

Undeva în Ardeal, într-o biserică veche,

Am văzut un sfânt care-şi ducea pielea în spate

Şi pielea îşi păstra forma trupului pe care a stat

Şi sfântul îşi păstra credinţa dinainte de cele-ntâmplate.

Se vedea asta după fruntea iluminată

Şi după coastele goale care păreau să nu-l doară

Şi după faptul că pielea care îi semăna

Nu părea să fie tocmai uşoară.

Undeva în Ardeal, într-o biserică veche,

Am văzut singurul trup pregătit să moară,

Îşi purta sufletu-n spate în propria piele

Aşa cum ar purta o comoară.

LEGENDĂ

Stau într-un zid ca Ana lui Manole,

Numai că eu nu sunt Ana, iar cel care m-a zidit

N-a visat nimic niciodată.

El m-a închis într-un zid gata făcut,

În propriul său zid de apărare,

Ca să nu fiu nici înăuntrul hotarelor lui,

Nici în afară.

El visează abia acum la sfârşit

Şi umblă să mă scoată din piatră seacă,

Dar nu mai ştie unde m-a zidit.