GUILLAUME APOLLINAIRE
(26 august 1880 - 9 noiembrie 1918)
AUBADĂ
CÂNTATĂ ÎN LOC DE LÆTARE
ACUM UN AN
E primăvară o plimbare
În crâng Păştiţă îţi ofer
Găini în curţi fac zarvă mare
Şi zorii cute roze-n cer
Iubirea vrea să te doboare
Venus şi Marte-s înapoi
Cu guri nebune se sărută
În pure peisaje noi
Unde sub rozele-n volută
Foşnind zei roz dansează goi
Hai graţia-mi se recunoaşte
Stăpâna înfloririi-acum
Natura-n duioşii renaşte
În crâng Pan fluieră molcum
Şi cântă umedele broaşte
AUBADE
CHANTÉE À LÆTARE UN AN PASSÉ
C'est
le printemps viens-t'en Pâquette
Te
promener au bois joli
Les
poules dans la cour caquètent
L’aube
au ciel fait de roses plis
L’amour
chemine à ta conquête
Mars
et Vénus sont revenus
Ils
s’embrassent à bouches folles
Devant
des sites ingénus
Où
sous les roses qui feuillolent
De
beaux dieux roses dansent nus
Viens
ma tendresse est la régente
De
la floraison qui paraît
La
nature est belle et touchante
Pan
sifflote dans la forêt
Les
grenouilles humides chantent
BRÂNDUŞELE DE TOAMNĂ
Pe pajişte-i otravă dar splendidă-i în toamnă
Şi vacile păscând
Veninul le condamnă
De liliac şi cearcăn brânduşa ia culori
Şi viorii ţi-s ochii asemeni astei flori
Cum cearcănul lor este şi ca această toamnă
Iar viaţa pentru ochii-ţi veninul mi-o condamnă
Copiii de la şcoală cu gălăgie vin
Purtând surtuce-n cântec de-armonică o ţin
Culeg brânduşe care ca mamele-s aproape
Fiice de fiice-n culori cum ai tu pleoape
Ce bat la fel ca floarea în vânt nebun bătând
Încet ciurdarul cîântă pe când cu muget blând
Vin vocile şi pururi ah! nu se mai îndeamnă
În pajiştea imensă-nflorită rău în toamnă
LES COLCHIQUES
Le pré est vénéneux mais joli en
automne
Les vaches y paissant
Lentement s’empoisonnent
Le colchique couleur de cerne et
de lilas
Y fleurit tes yeux sont comme
cette fleur-là
Violâtres comme leur cerne et
comme cet automne
Et ma vie pour tes yeux lentement
s’empoisonne
Les enfants de l’école viennent
avec fracas
Vêtus de hoquetons et jouant de
l’harmonica
Ils cueillent les colchiques qui sont comme des mère
Filles de leurs filles et sont
couleur de tes paupières
Qui battent comme les fleurs battent au vent dément
Le gardien du troupeau chante
tout doucement
Tandis que lentes et meuglant les
vaches abandonnent
Pour toujours ce grand pré mal
fleuri par l’automne
VÂNTUL NOCTURN
Izbindu-se o vârfuri de pini scrâşnesc se-aud
Şi lamentaţii ale acestui vânt de sud
Şi de prin jur din fluviu cu glasuri triumfale
Cum elfii râd sau suflă din cornuri în rafale
O Attys Attys Attys plăcut şi neglijent
De numele-ţi în noapte toţi elfii-au râs strident
Căci ţi se prăbuşeşte un pin în vântul gotic
Pădurea fuge-n zare ca oşti străvechi haotic
Şi lănci o pini se-agită la cotituri de drum
Şi sate fără viaţă tot meditează-acum
Ca toţi bătrânii toate fecioarele poeţii
Şi-oricine-ar fi să vină nu s-ar trezi nicicum
Nici dacă-n porumbiţe s-ar năpusti ereţii
LE VENT NOCTURNE
Oh!
les cimes des pins grincent en se heurtant
Et
l’on entend aussi se lamenter l’autan
Et
du fleuve prochain à grand’voix triomphales
Les
elfes rire au vent ou corner aux rafales
Attys
Attys Attys charmant et débraillé
C’est
ton nom qu’en la nuit les elfes ont raillé
Parce
qu’un de tes pins s’abat au vent gothique
La
forêt fuit au loin comme une armée antique
Dont
les lances ô pins s’agitent au tournant
Les
villages éteints méditent maintenant
Comme
les vierges les vieillards et les poètes
Et
ne s’éveilleront au pas de nul venant
Ni
quand sur leurs pigeons fondront les gypaètes
NOAPTE RENANĂ
Îmi umple cupa vinul în tremur ca văpaia
Dar ascultaţi luntraşul în cântecu-i spunând
Cum a văzut el şapte femei stând în bătaia
Lunii cu părul verde şi lung pân’ la pământ
Jucaţi mai bine-o horă cântaţi voi şi mai tare
Să nu aud luntraşul cu cântecele lui
Şi puneţi-mi alături bălaiele fecioare
Cu cozile-mpletite cu ochii ficşi sătui
E Rinul beat în care vii se-oglindesc aparte
Şi-n tremur se răsfrânge al nopţii aur greu
Întruna vocea cântă un horcăit de moarte
Zâne cu părul verde ce veri vrăjesc mereu
S-a spart precum un hohot de râs paharul meu
NUIT
RHÉNANE
Mon verre est plein d’un vin trembleur comme une
flamme
Ecoutez
la chanson lente d’un batelier
Qui
raconte avoir vu sous la lune sept femmes
Tordre
leurs cheveux verts et longs jusqu’à leurs pieds
Debout
chantez plus haut en dansant une ronde
Que
je n’entende plus le chant du batelier
Et
mettez près de moi toutes les filles blondes
Au
regard immobile aux nattes repliées
Le
Rhin le Rhin est ivre où les vignes se mirent
Tout
l’or des nuits tombe en tremblant s’y refléter
La
voix chante toujours à en râle-mourir
Ces
fées aux cheveux verts qui incarnent l'été
Mon verre s’est brisé comme un éclat de rire
CORN DE VÂNĂTOARE
Povestea noastră-i tragică şi sfântă
Precum o mască de despot
Nici dramă ce-ndrăzneţ se-avântă
Ori magic nici detaliu-obscur de tot
Duioasa dragoste nu ne-o frământă
Şi Thomas de Quincey din opiu bând
Otravă castă-ncântătoare
La biata-i Ană se ducea visând
Să trecem trecem toate-s trecătoare
Voi reveni aici din când în când
E amintirea corn de vânătoare
Al cărui zvon se stinge-n vânt
CORS DE CHASSE
Notre
histoire est noble et tragique
Comme
le masque d’un tyran
Nul
drame hasardeux ou magique
Aucun
détail indifférent
Ne
rend notre amour pathétique
Et
Thomas de Quincey buvant
L’opium
poison doux et chaste
À
sa pauvre Anne allait rêvant
Passons
passons puisque tout passe
Je
me retournerai souvent
Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent
