VIAŢĂ ÎN PIELEA GOALĂ
METAFORĂ TĂIATĂ LA GÂT
Aş fi putut să fiu
privighetoare
ţâşnind dintr-un cântec într-altul.
Aş fi vrut să fiu
soare pârguind copacul,
înaltul.
Veacul mi-a permis
să fiu doar atât:
neştiută metaforă
tăiată la gât!
VEAC IDIOT
Grea ţară hilară,
maţ de bazar!
Droştile cară
pelagră-n hambar.
Soarele orbilor
mulge-n cămară
oasele vacilor
în donicioară.
Stáfii gravide
vor să borască.
Mitra divide
faimă porcească.
Macină beznă
Lot Savaot.
Gâlgâie-n fluier
veac idiot.
AI SĂ MORI, FĂRĂDECAPULE, AI SĂ PLESNEŞTI!
Poetul învârte la
manivelă
să demareze miracolul îmbuibat
cu surogate.
Ai să mori,
fărădecreierule, ai să plesneşti
sub roţile crimei
teleghidate!
Până la gât anonimatul
mă încape.
Şi epoca asta, negreşit, va sări din ţâţâni.
Niciodată nu voi ajunge, niciodată,
plapumă pentru fanarioţii
stăpâni!
LINGE-ŢI, HAITĂ, BUBELE ŞI BOTUL!
Scumpii mei, a înţărcat bălaia!
Emanaţii şi-au golit rucsacul.
Haideţi la Cântarea României,
dirijată cu haracul!
Macaraua saltă-n piaţă preţul,
gloriei adio, frăţioare!
Devla şi-o găseşte flecăreţul
în formol şi în dosare.
Linge-ţi, haită, bubele şi botul,
strânge-ţi pielea de sub roţi,
muşcă-ţi mâna care dădu votul
bravilor fanarioţi!
VALAHIA [I]
– Băiete, ce se mai întâmplă prin
Valahia dragă?
– Păi ce să mai frământăm, Diogene?
Scriitorii îşi retează
beregata, senatorii
fac pederastie,
şomerii scarpină scroafa
milionarilor,
torţionarii frecţionează gâtul
profeţilor.
Ehe, Diogene, ruginitule, în
Valahia sfântă
nu se mai trage chiulul!
VAE VICTIS!
În amintirea sculptorului Petre Pinca
Ţara exportă
incubatoare pentru dadaişti,
laşitatea îşi dă
bojogii pe faţă.
Cine trepanează
Cristoşi
păguboşi,
Dumnezeule spongios, pe
tejgheaua din piaţă?
Fantezia se macerează
într-o conservă de peşte,
în iarmaroc ţara doarme
cu bâta la uşă.
Mulţumescu-ţi, Doamne!
Mi-ai livrat la ţanc
infarctul pomădat
ca o păpuşă.
NIMENI, FRAŢII MEI!
Veacul, zei jupuind,
m-a pictat în cărbune.
Oh, peste limbă mă
plesnea c-o nuia!
Fiara moţăia la
rugăciune,
dar nimeni, fraţii mei,
n-o hăcuia!
SE FRIGE FOAMEA ÎN TIGĂI
Muzeografii îmi arată
oceanul covăsit într-un
şiştar.
Nenorocirilor cum să le
storci
tuberculii de
chihlimbar?
Se frige foamea în
tigăi,
se vând şomerii la
cântar.
Agăţi, Vai Doamne,
zurgălăi
duhorilor de mămular!
ZIUA RECOLTEI
În rafturile halei dansează calicul
ronţăindu-şi buricul.
De-a valma ori pe alese
cumperi ziare împachetate în
fese.
Porcul de bine,
sangvinarul,
învaţă-ne Abecedarul.
Cântă duios, la contrabas,
orfevrii cu sârmă în nas.
Doamne, ai plouat, ai semănat
50 de boi la metru pătrat!
INVOCAŢIE
Fecioară Sfântă, ce să fac?
Se plimbă râmele pe os,
năpruii joacă zaruri în balanţă,
raiul îmbrăcatu-l-am pe dos,
credinţa nu mai are clanţă.
Ah, toate gândurile zac!
Fecioară Sfântă, ce mă fac?
BALELE
SODOMEI ÎN CRISTOS S-AU SCURS
Stă în dreapta moartea,
puşcăria-n stânga,
foamea clăbuceşte, mă astupă
tânga.
Sângele scrâşneşte, sobolii asudă,
fraierii digeră sărăcie ludă.
Pâinea unge-mi-se numai cu
suplicii,
au expus în piaţă piei de
haruspicii.
Proştii fermentează. Boala
scade preţul.
Din privighetoare şi-au gătit
nutreţul
moartea, haimanaua! Abel,
nimfomanul,
vinde-n iarmaroace Biblia,
Coranul.
Soarele grimează ghearele de
urs,
balele Sodomei în Cristos
s-au scurs.
EV
Fuge pe stradă, năroadă,
gloria cu marmeladă pe coadă.
Veştile put. Vidul
respiră.
Îngerii trufanda se
turciră.
Rumenă sărăcia, castă
nevastă,
ne dă cu făraşul în
ţeastă.
Sodoma îşi scoate maţele,
puii
prin botul hidos al
statuii.
VEACULE, RACULE!
Din rădăcină tremurând,
galben râzând de toanele şişului,
m-am sechestrat într-o cetate irigând
legile povârnişului.
– Veacule, racule,
ce să-ţi pretind,
săracule?
– O masă de scris, efendi,
clăi de hârtie,
pufoasă casă mănoasă,
năprui ciripit de vecie!
FARMACIE
Cică nişte găinari,
paţachine, sangvinari
strecurau, rânjind, prin sită
fantezia fleşcăită,
preparau din armăsar
alifii de buzunar,
să se ungă-ntre picioare
proletare dansatoare.
LOT
Înger chior şi pricăjit
trepanară.
Deznădejde, nu pricepi?
Cai sirepi
explodează-n satrapie.
Devla arde,
spaima scrie.
Te dărâmi, te iscăleşti
în noroiul ăstui foc.
Viermele îşi scoate sceptrul
prin noroc.
PARADIS POTLOGAR
Şopteşte paradisul
potlogar
cu legea târfei să
mă-ncânt.
Dumnezeule boaită,
lapţii de jar
când s-au borşit în
cuvânt?
Pasărea Măiastră savurează
cămaşă de Crist
şi-n Canaan sărăcia
dizolvă ultimul om.
Regii vând cu găleţi de
ametist
păduchi într-al
veacului dom.
CLANŢĂ DE AUR
La schitul cerului
plăpând
clanţă de aur, suflete,
să-mi fii!
Îngerii tăi să-mi cânte,
pâlpâind,
c-o sabie sub căpătâi!
PĂPA-ŢI-AŞ, VEACULE, ŞORICUL!
Paragina deschide trapele, învârteşte
arcanul,
sacagiii amanetează Iordanul.
Musaios declamă: „Fabricanţii de
osanale
tapiţează ghetouri de două parale!”
Struţul şi porcul s-au înfrăţit,
schimbă împărăţia pe un chibrit.
Au pornit-o martirii-n bejanie,
prin sanatorii poemul îşi face de
petrecanie.
Sutanele jupoaie hramul
cu baniţa şi kilogramul.
Moartea înhamă renii la sanie,
zi şi noapte securiştii ne borăsc în
grijanie.
Visând stafidele şi cozonacul,
lingem cătuşele, mazdracul.
Joacă paricizii din buric,
paraplecii flambează viitorul calic.
Exportă-ne coşciugele cu droaia
Mefisto, zevzecul, Mefisto, piraia.
Cioclii plimbă utopia cu diligenţa,
în megafoane scalzii îşi deflorează
demenţa.
Anagnoştii saltă zeii cu cricul.
Păpa-ţi-aş, veacule, şoricul!
***
Prostia şi-atârnă daireaua la gât,
sfoiagul Dalilei tapiţează meleagul.
Fărădelegea cu stea în frunte,
piezişule Moise, îţi roade toiagul!
Şoricul Sodomei ne trosneşte în gură,
sicarii ne iau pe copite.
Dospindu-şi ţuicarii, balamucul din Est
fazanii dâmboviţei şi-i înghite.
ARDEAU ÎN CANA TORŢE
În borşul mascaradei oraşul se scăldase.
Vădană tragedie se căţelea în case.
În parohii frigide cu larii şi avarii
se altoiau sicarii, samsarii şi porcarii.
Mă dăscăleau guvizii metropolei să ştim
să năvădim pogromul în năzdrăvan chilim.
Ardeau în Cana torţe. Vai, cin’ m-a blestemat
să spovedesc strigoii raialei Ararat?
Închiriam dezastre. Zălud mă pângăreai.
Vai, scalpul Afroditei pe garduri expuneai!
ŢARĂ HILARĂ
M-au pângărit, m-au fărâmiţat
într-un bâlci dintr-o ţară hilară.
Sărăcia mi-a ros ficaţii, fraţii m-au scuipat,
îngerii Domnului m-au tras pe sfoară.
HAI, ZÂMBEŞTE!
– Mamă, de ce plângi?
Veacul rău s-a bobotit,
trosneşte.
Saliva beznelor ne dogoreşte.
– Băiete, de ce plângi?
Hai, zâmbeşte!
Am săpat o fântână cu ţâţele pline cu miere
din care soarele soarbe lapţi de mistere.
CÂNTEC
Măicuţă bătrână,
tulbure fântână,
într-un vârf de coasă
visele m-apasă!
Cin’ mi-a ţăndărit
fluierul zărghit
cântul să-ndulcească
tárină porcească?
Veacul găgăuţ
pârâie-n codruţ.
Îngerii vor roade
pravile neroade.
***
Trec pietrele, cătuşele rămân.
Mă-nchin Luminăţiei Tale.
Vai, crimele s-au măritat!
Pământul congelează jale.
Trec pietrele, spânzurătorile rămân.
Se latră o sintaxă avortată.
Mă-nchin Luminăţiei Tale
c-o utopie degerată.
MOIRĂ BORŞITĂ
Lacrimi plodiră
schitul din sfânt.
Moiră borşită
gâtul mi-a frânt.
O sabie râgâie
într-un cap de statuie.
Şomerii digeră
zloată şi cuie.
Împăraţii adapă
într-un vis răpănos
cu lapte de mierlă
porcul borţos.
MAŞINĂRIE
Am înfiat imperii. Şi-am cules
o beznă râncedă, borţoasă.
Maşinăria, Doamne, sicofanţii şi-au
dres!
Frânghia spânzuratului ne râgâie-n
casă.
Îşi foşgăie boala căpuşile-n vânt,
frigul dărâmă sloi în prisacă.
În vadra Văii Sidim
se baligă roşia vacă.
SĂ SE ŞTIE
Suflet răsucit într-un vârtej de
fereşti,
citeşte-mi cuvintele
şi cheamă-le-n ziuă!
Învaţă-le
cum să ţină într-o sferă de aur
privighetorile copilului
şi florile cireşului,
creanga de măslin
şi cornul de taur!
Ai grijă de vieţile poeţilor
şi fă, bătrâne, să se ştie
că toate sunt raze plăpânde
şi-albastre uşi de vecie!
RACHIUL, TUTUNUL
Lingându-şi juvăţul, hăitaşii mă cer.
Pravila Adamei învaţă roata, surghiunul.
Cine mi-a extirpat rizomii din cer?
Doctorii mi-au retezat rachiul, tutunul.
Sugându-şi lapţii, sponsori
de coşmar
vor strânge idolii c-o tărăboanţă.
Nămol c-am fost,
vaticinar,
va clămpăni găgăuţa
instanţă.
INOROG
Sunt zece veşnicii până
la tine,
şapte regate de păcate.
Un inorog închiriat de
spaime
în sforile hingherilor
se zbate.
Privighetorile s-au
încleiat
în bezna cu duhori de
curviştină.
De boala sicofanţilor
te-ai îngrăşat,
toţi măscăricii ne
dezbină.
Uşile Sodomei s-au
deschis
în
cerurile fără toarte.
Împărăţie
mi-a rămas
o mortăciune dintr-o carte.
REPORTER
În oraşul tâmp ai să găseşti
doar prezervative chinezeşti.
În costume hâde putrezim în birt
când şnapanii umflă ţuicile cu spirt.
Cu taraf de vampe în perdaf
porcul merge-n lectică la fotograf.
BOALĂ
Mă ştiu bolnav
de când eram dănac
şi galopam c-o mânză înstelată
dintr-o nădejde aguridă într-o
durere-nzorzonată.
Mă ştiu bolnav
de când eram solomonar
şi osândeam limbajul să clocească
boboci de pasăre măiastră.
Învăţătorule, se-nchide veacul
şi clopotul îmi vinde
leacul!
EFIGIE
Mi-e carne
pământul acesta
visat cu sfială.
Mi-e frunte
văzduhul cu păsări
şi muntele os.
Toate sunt eu:
firimitură latină
cântând bătăios!
JURĂMÂNT
Nu-ţi fie teamă, soră! Când pravila te râde,
eu n-am să fiu otreapă, nici histrion, nici gâde.
Azi, dacă voi turba fărâmiţat încet,
jur să te scriu pe uşa unui comun closet!
VALAHIA [II]
În Valahia cu malaria,
sifilisul, scabia,
norocul
îşi umflă corabia.
În
Valahia profeţilor năclăiţi
de-atâta
înjurătură
mitropolitul scuipă
cerşetorii în gură.
În Valahia, din cauza
plictisului,
jucându-se la ruletă,
metafizicienii adoră
inchiziţia porfirogenetă.
În Valahia torţionarilor
ajunşi editori
poezia se tipăreşte în ediţii
broşate
pe uşile closetelor
privatizate.
În Valahia Mengele ne
serveşte
pe îndestulate
naufragiul feeric.
În Valahia zeii se nasc
şi mor
pe întuneric.
NEVERMORE
Cărţile, vai, le-am spovedit pe toate
şi răzvrătirea, pare-mi-se!
Cu jegul regilor s-au îndopat
gogoşile coţcarului Ulise.
Când scuipă sceptru-n poezie
şi joacă şah paragina-n decor,
o fistichie ciocârlie
psalmodiază Nevermore.
VISEZI, BĂTRÂNE!
Orice rai ajunge în cetate.
Visezi, bătrâne,
sau ai citit în cărţi sclerozate?
În eprubetă, Doamne, satrapii rezistă!
Veghea rămâne acră, mioapă,
fovistă.
Măduva zborului, Doamne, s-a rupt!
Steaua mă trage-n nămol,
dedesubt.
BELŞUG
Foamea luceşte. Zei fără şale
vomită-şi pe uliţi sufletul moale.
Trage şişul! Scuipă străjerii!
Luceferii brodează ovarele verii.
CERDAC DE ORIENT
Piatră mi-aş fi, dar nu ştiu cine
provoacă daimonul: „Vorbeşte!”
Abia îngăim. Clăbuci de vise.
Caiafa, pederastul, chicoteşte.
Înnebunesc sperând azururi
într-un cerdac de Orient.
Buboiul spaimei ţiuie în sânge.
Mă linge inorogul violent.
COŞNIŢA HAITEI
Te-ai cocârjat, maestre! Mahorca te ascute,
ungi roţile Gomorei cu psalmii cârtitori.
Vai, somnul te zdrobeşte! Vai, carnea se împute!
La coşniţele haitei livrezi privighetori.
COACĂ-SE GOLGOTA
MEA!
Iată-mă
bătrân şi speriat
de-această boală care mă soarbe!
Iată-mă
în genunchi furajând
zeii bisericii oarbe!
Doamne, scapă-mă de scribăreţii ăştia
cu bot de căţea!
Paragină ţâţoasă, coacă-se Golgota
mea!
CAPUL DE GHEPARD
Uvadi,
păcatul mă soarbe!
Mi-e carnea
beată de sângele tău.
Vai, capul
de ghepard s-a topit
într-un
limbut zurgălău!
CE MI-A RĂMAS?
Dacă zeii mi te-au răpit,
mie,
neputinciosul,
mie, neştiutul,
mie, gângavul
Musaios,
ce mi-a rămas?
Vai, doar sila,
vai, doar ocara
să zăbovesc
tremurând
printre
scribăreţii ăştia
cu creierii-n
marsupiu!
EPITAF
Ce-am udat
şi-am altoit
a rodit
chiar şi-n piatră.
Ce-am visat
şi-am cântat
a puiat şi-a zburat
chiar şi-n piatră.
VAI, ÎNTUNERICUL...
Vai, întunericul mă putrezeşte!
Mai ştii ce mălăieţe păcatele ţi-au
fost?
Vai, ce ruşine cântecul păţeşte
din uliţă fătându-şi adăpost!
SPUMĂ DE VIS
Doamne, jură-mi
că sunt
lumină urâtă
de sobolii
acestui pământ!
Meduză, Doamne,
când apele fierb,
spumă de vis
sub pleoapă
de cerb!
TOT
Vreau să-ţi fiu vâlvătaia din vatră,
lampa de veghe, tulnicul sfânt,
ploilor tale
pădure, pământ,
mărilor tale
delfinul din vis.
Vreau să-ţi fiu veac înstelat
înfrigurat adăpând
cerbul proscris.
VEDENII
Domnule doctor, ce să fac?
Vedenii zgâlţâie fereastra mea
şi mă invită languros:
„Trăpaşii-s graşi, trăsura nouă,
un clopot face zâmbre în nopţile din dos!”
Domnule doctor,
ce să fac?
Varsă-mă golan pe
bulevard!
Ah, bucile
muierilor
cum ard!
Domnule doctor,
ce să fac?
DUMNEZEULE RÂNCED!
Şarpele te-a
înghiţit până la subţiori.
Azi râgâie,
picoteşte.
Ce mărturiseşte
sabia-n zori?
Dumnezeule rânced,
piatra scânceşte!
ŢARA PRĂŞEŞTE ÎN CENUŞĂ
S-au plodit
vedenii zăpăcite,
bubele astupă
zorii, sicomorii.
Plânsă mamă,
îngerii mi-au scris:
„Ne-au înfiat sugrumătorii!”
În lampă arde
seul crucii,
ţara prăşeşte în
cenuşă.
Blândă mamă,
lictorii mi-au stors
poamele
Satyriconului pe uşă!
IMPRECAŢIE
Somnul tău să se
împută,
să boleşti în
promoroacă,
că ai
nervii-ntr-o lăută,
şoldurile într-o
vacă!
Să ai ţâţe de
coptură
şi femure de
puroi,
într-o scroafă
rebegită
sfredeli-ţi-ar
muşuroi!
INDICAŢII
Să mergi la parastas cu soacra şi nevasta,
cu boarfele şi cârciumile basta!
Să gâdili şuncile primarului analfabet,
profesoraş la vogă repetent!
Să publici bazaconii în
bâlciuri desuete,
crăpa-ţi-ar ochii,
jarcalete!
VERBULE!...
Ai fost cremene.
Ai fost gălăgios.
Ai devorat
trufia, căinţa şi îndoiala.
Ţi-au înflorit
spice de iarbă în os
şi bătrâneţea,
verbule, şi boala!
ORFEVRU
Verbele spală
capră ochioasă.
Zeii răscoală
boală ţâţoasă.
Cheamă-ţi buldogii,
taie, jupoaie!
Ochii, bojogii
ard în copaie.
Vreme
se screme,
şatră
mă latră.
Geme în steme
fiară
mulatră.
LANCEA LUI AHILE
Hoitarii strâmbelor altare,
ţambalagii cu târna cumpăraţi
în săptămâni vaticinare
pe-o halbă cu borhot şi doi cârnaţi,
incendiaţi-vă manejul,
tăgârţele cu tinichele,
deratizaţi-vă gâtlejul,
limbricii epocii căţele!
Zvârliţi jujăul de la gât
şi microfoanele din bască!
Şarjează inorogul mohorât,
sicarilor, să vă zdrobească!
PROGRAM
Vara orbecăim din piaţă în piaţă
să capturăm gheare de orătănii
pentru plozii titraţi.
Iarna sorbim doctoriile cu oala,
rugându-ne acestui Dumnezeu
cu creierii spălaţi,
acestui Dumnezeu care din heruvimii
săi
prepară cârnăciori afumaţi.
CALIGULA,
RUJATUL PE RÂT
Iuda, îndărătul uşii,
exersează suptul căpuşii.
Săracii, umflându-şi cimpoiul,
adună cu roaba gunoiul.
Solomon îşi peticeşte sacul
cu Biblia şi comănacul.
Pospaiul, sobolii şi putregaiul
astupă orgile şi raiul.
Ciuma borţoasă, fraierii,
bubele
îmbrăcară şubele.
Caligula, rujatul pe rât,
mă strânge de gât.
HERUVIM DESCREIERAT
Pe când Caligulei i-ai fost
o târfă dată în chirie,
o bivoliţă gudurându-se la muls,
m-ai pârlogit, flecară poezie!
Pe limba haitei veacul mă urăşte
şi-mi trage căpăţâna la
mezat.
Rămân al tău, zgârcită
flăcăruie,
un heruvim descreierat!
ÎNFOMETAŢII, ESTROPIAŢII
Sărăcia
freacă morile cu sacâz,
cucuveaua
Apusului ni se găinăţează-n cimpoi.
La
bâlciul judecăţilor de soi
înfometaţii,
estropiaţii
se umflă
de râs.
Ţara îşi
exportă lapţii, uiumul,
şomerii
se scarpină de-o spânzurătoare
împopoţonată.
Vai,
poezia cu beregata retezată
îşi
clefăie tărâţele, scrumul!
SICARII
„Zăceam, la ceasu-amiezii, într-o vale
Din Daghestan, în piept c-o rană grea.”
MIHAIL LERMONTOV
Şi-a fost o şezătoare literară,
o cocină cu steaguri, sticloanţe şi
plăvani.
Pe scenă se maimuţăreau
o haită blondă, cinci golani.
În Cana zdrăngănea
un zeu
o tărăboanţă cu
mistere.
A râgâit şi-un
derbedeu
şi cărţile forjau
tăcere.
Sub plapuma
Dalilei se plodeau
nagodele,
strigoii de la Râm.
Vai, tăgârţarii
lui Humbaba
mă ciopârţeau pe
caldarâm!
AM ÎNVINS
Drujba retează gâtul subţire,
mâna zidind cu fum şi angoase.
Apophis zâmbeşte. Otravă-n potire.
Din fir de mătase orbul mă
coase.
Caut o lampă. Un geamăn. O
carte.
Mă iscălesc pe ficaţii
leoaicei flămânde.
Am învins o cetate cu minţile
sparte
şi zeităţi amare şi hâde.
EPITAF PENTRU ŞTEFAN DINCESCU
Târfă
juneţe, în hohot mi-ai râs
de zeii
chelboşi, de-a morţii arvună!
Securiştii,
doică, m-au strâns de gât
într-o
noapte borşită de lună!
TESTAMENT
Vă osândesc cu limbă de moarte
pe toţi
să nu uitaţi niciodată
că-ntr-un veac jumătate porc, jumătate câine
am scris, gemând, cu inima înnodată
pe-o fărâmă de pâine!
Vă bléstem cu limbă de
moarte
pe toţi
să nu uitaţi niciodată
că-ntr-o Vlăsie dată pe
răzătoare
poezia mi-a fost
plapumă îndesată cu
mărgăritare!
VIAŢĂ ÎN PIELEA GOALĂ
DECESUL MEGAFONULUI
„Cu cât poemul e mai scurt
Cu-atât pătrunde mai adânc în carne.”
LOUIS
ARAGON
POEM [1]
La geam
o vrabie zgribulită:
haiku de Matsuo Bashô.
POEM [2]
Prin gaura cheii
poetul zăreşte
maţele zeilor.
POEM [3]
Cine alintă puii
tăi,
pasăre zburând
printr-un cuţit?
POEM [4]
Din când în când
nu este rău
chiar şi zeilor să
le bagi degetul în ochi.
POEM [5]
Ai grijă!
Călcâiele cosaşilor
pisează greieri.
POEM [6]
Violet bălteşte
cancerul
nădejdii.
POEM [7]
Poemul
strange-ntr-un ulcior
hemoragia stolului
de îngeri
izbiţi cu şişul
între ochi.
POEM [8]
Pe deal
o bubă galbenă:
un plop!
POEM [9]
Aici Dumnezeu exportă făţiş
chiar şi piele de
îngeri
pentru bocancii
braconierilor.
POEM [10]
Groapă comună,
vânturi
de coptură.
POEM [11]
Sabia îşi pune poalele-n cap.
Aleluia! Prin crăpăturile
îngerului
ne spionează duhorile.
POEM [12]
Sperma tăcerii
face viermi
în flautul unei
păduri.
POEM [13]
Ce ani mănoşi!
Albumul
şi cocoaşa.
POEM [14]
Saliva soarelui
înmoaie
dealul.
POEM [15]
Roagă-te să înnebuneşti
până să ghiceşti
semaforul istoriei!
POEM [16]
Vai, lupul acela
urlând în pădure!
Cum aş putea să-l
mângâi
pe bot?
POEM [17]
Au venit
bocitoarele.
Bătrâna îmbăiază
păpuşile.
POEM [18]
Retrage-te într-un
colţ de arenă!
Scoate bricheta,
fiule, ţigara!
Fardat ca o
gheişă, taurul va da buzna din culise.
POEM [19]
Un zăpăcit îmbată
cu insomnii
pădurea.
POEM [20]
Recoltatul este în
toi.
Specialiştii
pregătesc pentru siloz
pielea bătrânului Iov.
POEM [21]
Pe colină cai de
aur
se scăldau în
zeama
ouălor de mierlă.
POEM [22]
Bineînţeles, capul
de înger ajunge
piatră în praştia
nebunului.
POEM [23]
Veac poleit cu SIDA
şi regi oligofreni.
Poetul mulge sila într-un
vers.
POEM [24]
Dansez pe vârful unui ac
între uitarea ta
şi pietrele prostimii.
POEM [25]
E-atâta rouă pe copaci,
încât pădurea geme
istovită.
POEM [26]
Plictiseala dizolvă
oasele
ciocârliei.
POEM [27]
Sub pod un cerşetor
şi-un câine jigărit
ling jegul din
acelaşi blid.
POEM [28]
Pierdut comunism
pechinez.
Cine îl găseşte
să-l pupe sub
coadă!
POEM [29]
Dă-mi fericirea,
dă-mi seninătatea
acestui
fulg de zăpadă
plutind peste
prăpăstie!
POEM [30]
Cică Dumnezeu
va fi singurul
chiulangiu
de la orele de
religie.
POEM [31]
Naufragiaţii pictează ochii
rechinilor.
În ceaşca mării
ţârâie greierii.
POEM [32]
Pe ghearele privighetorii
arde uleiul
unui fulger.
POEM [33]
În podgorie
dănţuia
zeul cu nunţile în gură.
POEM [34]
Pe garduri listele
cu morţi.
Cu limba scoasă
regele mergea în
brânci.
POEM [35]
Soare nasol
se rupe din beznă
şi gol
ca un porc din
nămol.
POEM [36]
Stau la palavre cu morţii
pe străzile unui oraş
în care guvernează avortonii ospiciului.
POEM [37]
Cetăţeni,
raiul vă aparţine!
(Îngerii
au ochii scoşi,
limbile
rupte.)
POEM [38]
Poezia îmbrăţişează
viitorul
ca un ţăran
fleşcăit
ţapul râios.
POEM [39]
Culegi în candela unui haiku
gâlceava peştilor
din baltă.
POEM [40]
Mamă, fă-mă oricând
rouă dizolvând
agonia lumii!
POEM [41]
Cine eşti tu? Cine sunt eu?
Bocet zidind
un pod într-un ecou.
POEM [42]
Caiafa spală
maţele de porc
în creierii privighetorii.
POEM [43]
Vai, haita mă urăşte şi mă vrea
floare de tei
sub corn de taur!
POEM [44]
M-adie îngerul cu frac de umbră
şi-o mare susură
într-un haiku.
POEM [45]
Păunul plimbă în landou
ţucalul regelui
scripcar.
POEM [46]
Din mila acestui Dumnezeu boşorog
ai să scrii o căruţă de autografe
pe uşile ospiciului.
POEM [47]
Se-aude gânguritul
unei cruci
în scutecele
altui veac.
POEM [48]
Pravila îndeasă cârpă în vers.
Pe bocancii smintiţilor
cerul mi-am şters.
