Ştefan DINCESCU
JELIND MĂLINII VISCOLIŢI
Serghei Esenin
TRADUCERE
IMAGINARĂ de ŞTEFAN DINCESCU
Ediţia a II-a, revăzută
EDITURA AMPHION
BACĂU, 2016
|
Celor ce fost-au vis, izvor, cuvânt,
părinţii mei, lumină în pământ:
Constanţa şi Nicolae
Dincă.
MOTTO:
„Şi-adesea-n
pâcla serii, când
Prin
pipirig foşneşte luna,
Mă rog de
lutul fumegând
Pentru
cei duşi pe totdeauna.“
Serghei Esenin
POEME SCRISE-N PIAŢĂ CU BRICEAGUL
În timp ce, anul trecut, Editura Amphion, din oraşul
Bacău, reînveşmânta grafic, sub titlul
Clóţele Şeherezadei, o amplă selecţie din cele unsprezece volume de
poezii publicate, până atunci, de Ştefan Dincescu, pentru ca, la scurt
interval, să lanseze placheta cu titlu tot
atât de ciudat: Fiii alambicului, în
manuscrisele autorului acestor două cărţi se înfiripa încă una, pe care,
iat-o acum, sub denumirea, cu sens elegiac, Jelind
mălinii viscoliţi. Aceasta este o „traducere
imaginară“. A doua „traducere
imaginară“ întreprinsă de Ştefan
Dincescu, prima datând editorial din 2004 şi atribuind lui Omar Khayyãm patruzeci şi
opt de noi rubaiate, aşa cum, înainte cu patruzeci de ani, senzaţionala
apariţie a tot atât de „imaginarei“ tălmăciri voiculesciene sporea
imaginar sonetele lui Shakespeare cu încă nouăzeci, „ultimele“.
„Îmbrăcându-se“ (dacă ni se permite formularea apostolică) în Esenin,
semnând Esenin Dincescu fiecare poem „tradus“,
nu s-ar putea spune că „jelitorul
mălinilor viscoliţi“ s-a „botezat“ implicit în el
realmente (cum Geo Bogza, în tinereţe, s-a „botezat
întru Satan“), botezul însemnând moarte şi renaştere. Moartea omului vechi,
Adam, şi învierea unuia nou, cristic.
„Poemele“ din
ultimul volum al lui Ştefan Dincescu (pun cuvântul
în ghilimele, pentru că toate piesele, ce compun culegerea, poartă,
asemenea celor din Fiii alambicului şi din câteva cicluri precedente,
acelaşi unic titlu, Poem) urmează principiul poetizant propriu aproape
întregii producţii literare a semnatarului, propriu inclusiv rubaiatelor şi
haikuurilor din volumele astfel denumite.
În diversităţile lor de compoziţie, mai toate poeziile
lui Ştefan Dincescu exprimă sentimentul
romantic de „rău al secolului“.
Unele, nu puţine, o fac în tonalitate
indiscutabil eseniniană. Primul „poem“
debutează astfel: „Când baţi sătucul,
prin nămeţi, / aduni, din crâşme, veşti
murdare / c-aş fi mierlit-o-n şanţ,
printre scaieţi, / între cosoare şi
topoare.“ (1) Al doilea poem
aminteşte, de asemenea, precis de poetul „Moscovei tavernelor“: „Sunt veşnicul poet c-o iurtă-n glas. / Stelari
mistreţi hârbari mă scurmă. / Dulăi giugiuc, căţele de pripas / îmi ling
tărâţele din urmă.“ (2) Chiar dacă nu
este ceva exclusiv eseninian, iurta este un element de atmosferă orientală,
asiatică, nu fără, pentru noi, în context, o tentă rusească, atmosferă în care,
într-o altă strofă a primei piese
citate, apare căţeaua. Se pot da şi alte exemple. Însă lexicul versurilor lui Ştefan Dincescu include
vocabule româneşti intraductibile,
regionalisme, termeni de argot; acestea sunt componentele stilistice
definitorii. În strofele transcrise: a mierli,
hârbari, giugiuc.
Profesor, în viaţa „civilă“, gramerian, autor a peste 20 de studii de sintaxă, morfologie, lexic, fonetică a
limbii române, putem presupune că,
prin degustarea unor savori lingvistice particulare, a unor mirodenii lexicale, culese în bună parte din graiuri
provinciale sau periferice, poetul nostru îşi temperează anxietăţile. Poate că aromele verbale tari au
asupra sufletului traumatizat efectul unor droguri. Fapt este că din nicio poezie
a sa nu lipsesc vocabule de circulaţie restrânsă, ori învechite,
dispărute din limbă sau pe cale de dispariţie. Dolcă, zarnacadele, burhai, ţiţeică, moldă, dăbilari, gumari, pârci, gogleze, a pristăvi, posleţ sunt
doar câteva.
Sensibil diferă zicerea poetică a lui Ştefan Dincescu de
a lui Esenin şi prin pulsaţia interioară, prin accentul afectiv, prin timbrul
vocii. Lirismul eseninian este direct, patetic, fremătător; traducătorul poetului rus liricizează inaparent,
adoptă rareori confesiunea, el nu-şi
permite efuzii, refuză patosul, jeleşte reţinându-şi lacrimile, deci se destăinuie parcimonios, preferă
confidenţei notaţia rece, impersonală, deseori crudă, denunţarea sarcastică (explicit sau subtextual), cinică, la
modul direct sau la modul insidios. Simţămintele
pot fi analoage celor clamate de Serghei Esenin, însă felul în care ele se comunică
învederează frecventarea şi a lui
Baudelaire, a „decadenţilor“, a
literaturii periferiilor, adeziunea
nu numai la estetica urâtului, ci şi însuşirea principiilor „romantismului
deromantizat“, tendinţa detaşării de sine, a disimulării subiectivităţii. Prin efuzia lirică, poezia lui
Esenin aparţine categorial modului „muzical“, „simbolist“. În discursul poetic al lui Dincescu, fluenţa
melică apare doar cu intermitenţe, dominanta
structurală fiind plasticul: plasticul de
tip expresionist, de o materialitate dură, incluzând trivialitatea,
abjecţia.
„Poemele“ din Jelind mălinii viscoliţi sunt, ca şi acelea din volumele
anterioare, „scrise-n piaţă cu briceagul“.
A „scrie cu
briceagul“ înseamnă, în semantica acestor „Poeme“, a spune lucrurilor pe nume.
Indiferent dacă o face explicit sau figurativ, „jeluitorul“ obţine, când nu escaladează marginile esteticului, efecte poetice reale. În al VII-lea poem, de
exemplu, el dă, la modul oratoric,
accent liric mâniei faţă de stâlpii societăţii din trecutul apropiat, care i-au zdruncinat copilăria: „Mi-au dat pământul de sub unghii / să-mi fie, mumă, cântului obol! / Mi-au spart
copilăria în dosare, / în strâmte pârtii de sobol. // Mi-au scotocit toţi
îngerii în gât, / mi-au stors în şişul limbii clopoţel. / Mi-au făţuit, prin
borta uşii, / ţâţa vandeei, cătinel.“ („Poem“
, 7)
Pe tot cuprinsul discursului poematic, rostirea este punctată intermitent de
imagini percutante: „Un taur ţăndăreşte
ţundra verii“ (9); „Clovnii
fac tumbe la fereastră“ (28); „Se ţăndăreşte dangătul de clopot, / clipele, vai, s-au dărâmat în bot!“ (37) În cvasitotalitatea lor, poemele compun o viziune sumbră, viziunea unui
pământ desacralizat, a unei ţări înrobite
şi astăzi („Tu, neamule cu ştreang cântând la gât“ – 10), a unei lumi, în
sfârşit, în care, precum în Evoluţii-le argheziene, mitologicul şi-a devenit
propria caricatură („Dacă Orfeu, şoltic,
s-a păşunit / năimindu-şi clop, iţari şi
ie“); poeţi „cu Mallarmé în scăfârlie“ s-au transformat în „lătrăi“
(20).
Lumea aceasta nu este, totuşi, numai infern. Apar în ea, pe alocuri, irizări de altă existenţă, licăriri
paradisiace, aduse de crâmpeie, perpetuate
în amintire, ale satului natal, de reminiscenţe ale copilăriei, de icoana, păstrată în suflet, a mamei. În Carpen, satul natal, „primăvara, fierbându-şi înflorirea, / vopseşte îngerii cu nard“ (42); Desnăţuiul – râul doljean – „se
bălăceşte în lumină“ şi, consecutiv, „în suflet dau în
zid privighetori“ (45).
Asemenea precedentelor culegeri de versuri ale autorului,
volumul Jelind mălinii viscoliţi este
o carte în care „greaţa“ (cum ar spune Sartre) stârnită poetului de o
existenţă degradată („Se ţăndăreşte
dangătul de clopot, / clipele, vai, s-au dărâmat în bot!“ – „Poem“, 37)
se
comunică în expresie individualizată.
Prof. univ. dr. DUMITRU MICU
POEM (1)
Când baţi sătucul, prin
nămeţi,
aduni, din crâşme, veşti
murdare
c-aş fi mierlit-o-n şanţ,
printre scaieţi,
între cosoare şi topoare.
Boceşti blajină, sufli-n
deşte,
mirată liră zdrumicată,
flămândă ieri, lihnită azi,
de hoţi forjată, înjurată
de fraţii răi, de-un bătrânel
cu minţile horind departe,
prăşind – prosteşte, cătinel –
poeme
frânte, rime sparte.
Mă jur
mălinilor din Riazani
că n-am crăpat
în birt, în puşcărie.
M-am
pristăvit, măicuţă,-ntre ghiorlani,
rupt de
căţeaua poezie!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (2)
Sunt veşnicul poet c-o iurtă-n
glas.
Stelari mistreţi hârbari mă
scurmă.
Dulăi giugiuc, căţele de pripas
îmi ling tărâţele din urmă.
Visează-mă foşnind, măicuţă
Ană!
Dospeşte-mă în cherhanalele
din mit!
Topeşte-mi, plânsă, zarzării
în rană
şi nuferii, în temelii, cuţit!
Dă-mi greieri, guşteri şi
lăcuste,
şoimii bătuţi cu stele peste
gheare!
Destupă-mi fruste clipele
înguste,
căpuşa iernilor mă doare!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (3)
S-au mohorât mestecenii,
măicuţă,
în plânsul tău! Cu nasul în
cenuşă
zac zilele. Jelindu-mă-n
cotruţă,
visează-mă o dolcă bătăuşă.
Un
răvăşel poştaşul îmi aduse:
„Mă-njură
megieşii peste gard!“
Horind,
viforniţele stepei ruse
îmi
plăguiră soiul salonard.
De ieri
şoldanii tremură-n burhai,
frigul
îşi varsă lapţii pe olan,
iar tu
visezi venind, în sănii fără cai,
celebrul
Moscovei gârlan
purtând
pumnal persan, gambetă, frac,
brăţări,
botine şi dantele,
burjuilor
sleiţi în măşti de drac
vânzându-le
împărăţii de stele.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (4)
Amurgul bâzâie-n boscheţi,
grimat căpău amorezat.
Vântul şi-a tras chiloţi de
mesalină
şi-n roşii mahalale s-a-necat.
Pe şevalet v-aţi stors magiun
de fluturi
şi v-aţi scăldat scripcarii în
zăpor.
Revin, la iesle, prăbuşiţi pe
scuturi,
scapeţii, delatorii din Obor.
Dă-mi, Doamne, cântecul de
muselină,
dospit din tei, zarnacadele!
Vin ploi de bronz, cântând la
violină,
cu piţigoii-n turn, cu
rândunele.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (5)
Soarele oacheş, bucălai,
îmi frânge Desnăţuiul în
ţiţeică.
Pe dealuri viile mi-au
primenit
amurgurile în scurteică.
Gutuile, cât devla unui mâţ,
şi-au pitulat soldatul în
valiză.
Stupinele şi-au exilat din
cer,
în huci, luceferii: baliză.
Condeiul stoarce, din mister,
tăcere
şi boroneşte, beilerbegul,
luna.
Se crâmpoţeşte sufletu-n
durere,
băjenărindu-se pe-ntotdeauna.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (6)
Se scurge soare pe olan,
îmbătrânesc amurgurile-n tei.
Zaibăr, câineşte, şi molan
voi
suge-n crâşme cu holtei.
Visându-ţi,
maică, palmele plăpânde,
m-oi unge
domn pe-un tron de scai!
M-oi
zbengui în linuri fumegânde,
muieri
voi călări, bufoni şi cai.
Pe-o mie
de catâri îţi voi trimite
aur în
corfe, struguri în lădiţe,
poeme în
trăsuri de porţelan, cernite,
ereţi,
prepelicari şi păuniţe.
Dar
implora-te-aş, Doamnă, să mă ierţi
c-am
distilat anonimatul, în chirie,
în
Moscova cârciumăreasă
pilindu-mă
poesc, pe veresie.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (7)
Mi-au dat pământul de sub
unghii
să-mi fie, mumă, cântului
obol!
Mi-au spart copilăria în
dosare,
în strâmte pârtii de sobol.
Mi-au scotocit toţi îngerii în
gât,
mi-au stors în şişul limbii
clopoţel.
Mi-au făţuit, prin borta uşii,
ţâţa vandeei, cătinel.
M-am coşcovit pe ghizdul unui
veac,
stelar stegar, pisar
învăţăcel.
Azi, Serghei, sparte
aripile-ţi zac
în molda
visului tembel!
ESENIN & DINCESCU
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (8)
Uitaţi-vă, bătrânii mei,
cât fierbe iarnă-n samovar!
Pifanii întărâtă clopoţei,
foşnesc borfiţele în bar.
Îşi pupă ţara dăbilarii
ba din Guvern, ba-n Parlament.
Oh,
versul meu, să-ţi pui gumarii
să-i dăm
nădejdii sculament!
În
Dăbuleni s-au covăsit bostanii,
se
scarpină-n epave prostănacul.
Pe Apa
Sâmbetei vuiră anii.
Semnează-mi,
Doamne, steaua cu haracul!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (9)
Pârâul chirăie, ca fătul
şugubăţ
frecându-şi boaşele într-o
copaie.
Zăblăii
Carpenului dau prin băţ,
m-au
rumegat celebrităţi de paie.
Un taur
ţăndăreşte ţundra verii
în
sihăstrie, soră, pe izlaz!
Tapiţerii
de mazăre-nflorită
îmi
desenează Desnăţuiul pe obraz.
Pisarul
paşte pârcii pirpirii,
sorbind
năpastă-n ţeastă de izvor.
Jitarul
scrie urice trandafirii
din
scurtă muşcătură de topor.
Ce reavăn
licean şi-a tolănit,
peste
ţicău, imaginaţia-n drumeag?
Hei,
Doamne, când mi-ai ştrecuit
poemele
c-o lamă de briceag?
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (10)
Ai fost la Roma, la Pamplona.
Te-ai
matolit porceşte, frăţioare!
Gustaşi
haşiş, viagră, beladona,
uitând de
pită, slană, soare.
Visează
ţara mea cu uşile deschise
să-i
deversaţi latrinele din Occident,
să-i
editaţi în ţarcuri de narcise
manelele
duhnind a Orient.
Nu-i
vreme, fraţii mei, să ne căim
c-am fost
coleaşă-n menghină de sceleraţi?
Azi
taxidarilor uium plătim
în
pârţuri, sodomiţi şi cocoşaţi.
Tu,
neamule cu ştreang cântând la gât,
rotund
jucaşi Isuşii sub cuţit!
Nu
bâjbâi-n târgovişte, pe rât,
că
veacurile, taică, s-au iuţit!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (11)
Ne-am pristăvit? Să
pritocească vinul!
Umpleţi-vă, ortacii mei,
robustă cana!
Colindătorii strigă dintre
veacuri Linul.
Ne-am ghiftuit la bacanalele
din Cana.
Ştiu, mumă, că-s gogleze!
Fariseii,
scrâşnind, discursul mi-au
iertat?
Mă clefetiră măgăruşii, mieii,
surorile şi fraţii m-au
prădat.
Când dă măiugul în piroane
lungi,
să-mi cânţi din somn, să nu
răcneşti!
Scăpându-se-n robie,
discipolii,-ndelungi,
vor lustrui odăile
împărăteşti.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (12)
Vai, cântecul nu mi-ai ştiut,
deşi în piaţă, soră, l-am
sporit!
Feciorii
când l-au scrijelit pe scut?
Puiendrele,
fătând, când i-au horit?
Cuvintelor
mi-ai pus obezi,
mi-ai
tras revolta, mânză, prin dârlogi.
Poemele,
răbdând, mi le străvezi
în
bulumacii izbei, în răzlogi?
M-am
câştigat cu blidul, cu merticul,
iavaş-iavaş
bătându-mă în cuie.
Voi,
pilafgiii, voi, coteii,
ziditu-mi-aţi,
din găinaţ, statuie!
M-aţi
botezat în zoaiele din şanţ,
în
sărăcia lumii gâlgâind şi-n oase.
Mi-am dat
privighetorilor pe-un sfanţ
luceferii
Vlăsiei de angoase.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (13)
O, lume, câte veacuri ne-am
promis
să odrăslim din merii mărului
din rai?
Dar Dumnezeu, spurcându-ne,
vai, ne-a omis
suflându-ne bulbucii prin raza
unui pai!
Azi fiarele, răgind, se baligă
pe noi,
ia lira azi sudalmelor
arvună,
azi faima în trifoi cu patru
foi
ne-o schilodeşte-n piaţă o
gorgună.
Retează-ţi clipele, brumatule
Orfeu!
Javra-i belită, smochinită.
Muierea pârţâie sub lepedeu,
rămân dihorii,-n athanor, în
sită.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (14)
În zori, când reavăn soarele
sporit
topeşte văile, huceagul,
la căpătâi chircită moartea
mi-o citi
poeme
scrise-n piaţă cu briceagul.
În
negrele dubasuri uleioase
m-oi
risipi, urlând, din cer în cer,
burghiul
stelelor, rotindu-mi-se-n oase,
mă va
zidi în spaime de năier.
Dar pân’
la cine să m-avânt
din scoc
în scoc, din horn în horn?
Cu uşile
zbătându-se în vânt
veacuri
se strâng în clonţ de corn.
Uitaţilor
spurcându-se peste pământ
expedia-voi
ploi gălăgioase.
Alunecând
pe schiuri lungi de vânt,
cosi-voi
îngerimi insidioase.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (15)
Pe vatră flăcările s-au iuţit,
afară behăie o ruşcă bucălaie.
Negrul borşit s-a ascuţit
în beciul ochilor de cucuvaie.
Văzuşi, Anteu, cocorii
sângerii
sărind din guşa lebedei
bălţate?
În athanor mlădiţe ceadirii
urziră druştele dezvirginate.
Dansând sub febră de cuţit,
mă las strivit, înlănţuit şi
ros.
M-a istovit, giovinilor,
acelaşi rit
să-i fiu băiaş Proteului
lepros!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie 2016
POEM (16)
Abandona-vom
raniţa, condeiul,
acolo,
în băltoacele din şanţ.
Ne-or
debarca Vulpanii şi Boldeiul
în racla
paradisului cu glanţ.
Să
fredonăm irmoase de golan
rostindu-i
verii soarele, pricazul.
Sugând
butoiul de molan,
vom
frânge heruvimilor grumazul.
Vom
trage peste mutre lăvicerul,
ne-om
bate în gâtlej ţăruşi.
Lingând
cocotele şi pivnicerul,
vom fi
zidarii Anelor, colduşi.
Din
testament ne-or şterge cronicarii,
ne-or
jupui statuile cu briciul
burjuii. Capugiii, işlicarii
ne-or
măsura fantasmele cu biciul.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (17)
Târliile mi-au jupuit
gheţuşul,
vremea îşi joacă ursul şi
buhaiul.
În clopot pârâie, boşar,
urcuşul,
m-am strungălit cu boala şi cu
vaiul.
Mi-am
hârbuit secundele-n taverne,
mi-am
travestit povestea în poveşti.
Când
samodiva patul mi-l aşterne,
Omule
negru, ce-mi răcneşti?
Ajută-mă,
bădiţă, să aţipesc frumos,
în vid
alunecând pe-un gât de leică!
La
strungă, toamna, buciumul de os
ne-o
da poemele-n ţiţeică.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (18)
S-o
răsucim cu ţâţele spre lume,
Euridice,
fiule, dă-n chin!
Vin
mesalinele, huidume,
în
bacanale slavei să mă-nchin.
Deschid
oglinzile din toţi pereţii
şi piatra
prostănacului mi-o bat în cuie.
Pe la
răspântii mi-altoiesc puieţii,
le-aprind
jivinelor câte-o căţuie.
Se-nfige
cântecul pân’ la prăsele
în
palmele măjarului chezaş.
Strivindu-i
harfei poftele-n măsele,
şterg
treptele iavaş-iavaş.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (19)
Mi-am azvârlit poemele-n
colţar de lume,
pitaci în guşile de porumbei,
şi-am aşteptat ogari, jitari,
postume
dantelării la vrană de
ştiubei.
Tăcerile, muşcându-ne, s-au
damblagit
şi-au sfoiegit, măicuţă, grea
jarchilă
uitată-n scrinul nopţii,
rablagit,
de-o tuşă dată morţii, de
prăsilă.
Îmi prăbuşiră faima din altar
iurţi beţivani scremându-se în
şanţ.
Prin Riazani, în sănii de
cleştar,
vom zornăi chelbosul sfanţ.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (20)
Umflat cu jintiţă, cu mămăligă,
sub vineţi perjii răcorind
răzorul,
coteiului, stelară săpăligă,
i-am retezat fuiorul cu
toporul.
Ieri megieşii, Doamne,
lătăreţi în rât,
i-au dat, în câlţi, otravă în
untură
şi l-au străpuns în foale şi
în gât
c-o acră ştirbitură de
custură.
Şopteşte-mi dusul: „Haide,
părinţele,
azvârle-ţi terfeloagele şi
versul,
să ne scăldăm în lăcoviştile
de stele
rotindu-ne, pe şolduri,
universul.“
Dacă Orfeu, şoltic, s-a
păşunit
năimindu-şi clop, iţari şi ie,
pios rugămu-vă de îndurare,
lătrăi cu Mallarmé în
scăfârlie!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (21)
Jurase veacul, idiotul,
că-mi stoarce miere în poeme.
Şi eu l-am sărutat, netotul,
sugaciul reveriilor boeme.
M-am cocârjat în schitul de
guzgan
cu zoaie aburind în blid,
scriindu-mi
sângele iorlan
în
versuri Moscovei pe-un zid.
M-am
transmutat, mirat, în stâlp de sare
avid
bocind-o pe cocota Lot,
sorbindu-mi
bezne foşnitoare
prin
grave galerii de caşalot.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (22)
Opreşte-mi clipa, neamule
bălţat!
Nu-s, Doamne, grivă de-o
cărare!
Ţurţurii beznei mi-au crăpat
în ochi, în sânge, în
urcioare.
În gura mea s-a scorojit ritos
coraslă de poveste
străgheţată.
Moirele, mumă, ne-au jucat la
stos!
Ne împietrise aerul în
beregată.
Amurguri săpuneau pe dealuri
pui
de vulpi, de lupi, de
căprioară,
când vânturi în turchezul
Nazaret
tăiat-au jugulare de vioară.
Soarele, Ană, uite-l,
mi-a-ngheţat
şalău gâdilicios în meredeu!
Moartea, oftând, mi-a
fracturat
într-un poem ţeposul penteleu.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (23)
Scrâşnind pe-aici, la Pontul Euxin,
când bate blaga-n geanabeţi,
rod în măselele de arlechin
căputa cizmei de scapeţi.
Mi-ai dat ghelir, scârbită poezie,
Lăptoase
Căi, moşii în Orion!
Dă-mi herghelii,
pe veresie,
huind
pădurile-n septentrion!
Mă bat în
bleauri, mă înjur,
mă dau cu
veacurile de pereţi
şi-mi
tai, rânjind, destinul împrejur
în cinul
blestemaţilor poeţi.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (24)
Se
toarce boala somnului subţire,
setos
de sânge, de ciolane.
De
mâine fi-vom peste monastire
urloaie,
ţigle şi olane.
Ne-or
tăbăci timarii şi judeţii,
ne-or undiţa din râmnice,
zătoane,
cu beldiţele, fiule, juveţii,
anahoreţii gârbovei icoane!
De rouă
scară fi-vom în cetate
cu
rădăcinile coclindu-se-n infern.
Sui-vor
scara umbre mursecate
vărsând
demenţa Salomeii în etern.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (25)
Mă
cocoşez de-o smochinită ploaie
scriind
miţoase imnuri în pământ.
Chircindu-mă-n
sacsie, cucuvaie,
stochez
pojarul morţii într-un cânt.
Încing
osânza vulpii din odaie
şi-mi
şchiopătează sufletu-n condei.
La uşă
torn lumină în ulcior, bălaie,
visând,
măicuţă, reavănă s-o bei!
Şi-adorm,
plângând, urzindu-ţi lume-n lume,
când
nou ecou rămâi, zdrelit, în zidărie.
Pictând
prăpăstii şuşotind în brume,
luceferii
mi-i decantez din sihăstrie.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (26)
Noiembrie îţi sparge tăcere pe
mormânt.
Plouă zbicit. Lihniţi bătrâni
linchesc, prin şanţ,
poşircile-n descânt,
visând pitaci zvârliţi pe la
fântâni.
Să-mi
scrijeleze, Doamne, pe obraz
gorguna
morţii şleampătă poveste,
m-am
cocoţat în roze de Şiraz
pe scara
elegiilor agreste.
Al
veşniciei veşted gălbenuş
s-a
covăsit, în zori, între coperţi.
Că morţii
nici răzuş, nici astupuş
n-am
fost, stelară Doamnă, să mă ierţi!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (27)
Mai juri că ziua clopotelor
n-o să vină?
Plăpând râvneşti cocor s-o
jumuleşti.
Vai, cine reveria, sfioaso, ţi-o
dezbină?
Ce tălmăceşti amu, când
vremuieşti?
Frecându-ţi hagialâcurile-n
cer
în porţile famelicelor curţi,
tunzi îngerii. Te-afunzi
stingher
în guşile hoitarilor mancurţi.
Vom fi, bolind, mireasmă
într-un tei,
greieri vom fi, arzând în trei
căţui,
poem castanii gângurind,
holtei,
amurguri şiroind pe grui.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (28)
Dă-i ceas luminii! Vezi
toiagul
în care bolile îţi foşgăiai.
Vezi sărăcia priponită-n
zdrenţe,
mecind solzosul bocet dintr-un
nai.
Clovnii fac tumbe la
fereastră,
fierbinte flegmă peste ţipăt
plouă.
Zambile storc din ochii de
mistreţ,
volocul scotoceşte-n mare
nouă.
Mormintele, pe deal, se
pârpălesc în soare,
jos – pe grătare – fâţele,
juveţii.
Sătucul şi-a expus în pălimare
vătuii, ruştele, procleţii.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (29)
S-a mursecat pe Crişuri o
toamnă fumegând
cu anii sigilând cocorii-n
beznă,
nepoţii ciurdă, fiii înotând
prin ploi, noroaie peste
gleznă.
Bârlog ţi-au sfredelit, lângă
ostreţi,
ţi-au aşternut în baltă
lăvicer.
Pâş, pâş, zdrelindu-se printre
juveţi,
dă vamă sufletul din cer în
cer.
Rozând, măicuţă, zgârci de
soare,
mă îmbălează mâţii rugăciunii!
Pe vatră Moirele croncănitoare
au muls fuiorul prădăciunii.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (30)
Rugasem zorii, ţimiraşi, să-ţi
vină
să-ţi bobotească nuferii pe
ape,
să-ţi cânte vişinii din
piculină,
să-ţi ouă cinteze sub pleoape.
Când Dumnezeu, frigându-se-n
răbdare,
ne-a ţipurit: „Măicuţă,
haide-n rai!
La nadişancă de mărgăritare
ţi-am înhămat zăgani bălai.“
Rugasem zorii să-ţi rămână
mârlani soldaţi în burg, pe
metereze.
Grei, mustuindu-mă într-o
fântână,
s-au coţăit sicarii gâtlejul
să-mi reteze.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (31)
Ai vrut să aţipeşti, să uiţi
de lume,
să-nchizi,
tătuţă, porţi, ferestre,
să ţi se
şteargă tălpile din brume,
din
greaţa peisajelor rupestre!
Şi Domnul
– dodoleţ, docil, ochios –
ţi-a
botezat lăptoasă rugăciune
şi ţi-a
cântat din fluierul de os,
în lut
doljean, irmos de-ngropăciune.
Şi
scară constelaţiilor te-a năimit,
frez
coviltir furtunilor cereşti.
În
straiţă măjarii ţi-au pitit
azilul
hoardelor de peşti.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (32)
Dulăul ghiorţăie-n vitrina
porţii.
Vai, osul dolofan perfid ni-l
cere!
Prin rece tâlvul retezat al
sorţii
în şipul gurii toarnă-i caldă
miere
şi dă-i cu suliman pe gheare,
pilindu-i dinţii-n soare, în
cuvânt!
(Nu-i Zdreanţă, prostălăul din
Abecedare,
zvântându-şi căcărezele în
cânt.)
Rupe-i o labă, smulge-i o
ureche!
Lumina, supurând, ne
plăguieşte.
Zvârliţi orice speranţă,
străveche, nepereche,
vâslind, blajinii mei, în
şeici de peşte!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (33)
Dă-ţi scoarţă, sâmburi şi
hotar
şi nume dă-ţi de mreană, de
stupină.
Vino, măicuţă, prin zambile,
jar,
albină robotind lumină.
Plutind
pe Volga, Sena, Rin
cu
sclavii lui Rimbaud Arthur,
ne-om
chercheli cu basamac sein
din
alambicul veacului impur.
Ne-or
face tişlării cămăşi din tei
şi-n
fiecare deşti ne-or bate grădinarii
idei
de şerpi cu clopoţei.
Să
cârcotim cu doanţele, şmenarii?
Vom
mucezi ceasloave pe corlată,
jucându-ne
cu ţârii-n odăiţă.
Spori-vom
candelă holbată
în
rana eremiţilor din iconiţă.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (34)
Să nu m-aştepţi când linge
vântul
iovul rahitic, gardul rupt.
Nu mă zoriţi! Zâmbeşte cântul
că-i soare plăgii fiul,
dedesubt.
Veghează-ne, firavo, dintr-o
carte,
că-i cerul, astăzi, vaier
noduros!
Borţoasă mişelia lumii,
băligată-n coate,
se
umflă-n fluierul de os.
Voi
arenda făţarnice moşii de brumă
dospind
în zdrenţe de-ntuneric ascuţit.
Vom
aţipi. Doineşte-mi, mumă,
când
guguştiucii scapără într-un cuţit!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie 2016
POEM (35)
Sunteţi albastre clopote-ntr-o
carte,
dar cartea-i rugăciunea
morţii.
Sunteţi mânerul altui cântec,
iar spaima păstăreşte schitul
sorţii.
Plonjăm în râpă, veveriţă,
şoim,
în care, mumă, ospătează
câinii,
când
îngerii ne scutură gutuii,
tâlhari,
în zolniţele săptămânii.
Sunteţi,
bocind, catârul măjarului Isus
jucându-şi
faima nunţii de la Cana.
Sunteţi
mustoşii siclii de cireş
grei
astupându-mi gârbovită rana.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (36)
Eşti cocârjat de-atâta moarte
în carne
câtă anii ţi-au vârât.
Vierii,
urcioraşe fără toarte,
ne-au
zăvorât în crama unui rât.
Eşti
fleşcăit de-atâta moarte,
dar
azi, tătuţă,-n rime te implor,
livezi
prădând într-un ceaslov din cer,
adu-i
măicuţei mere, în urcior
apă
sticloasă adu-i, din Buicani,
acest
zăvoi foşnind în roi de piţigoi.
Auzi? Pe
Desnăţui nişte puştani
aprind
copilăria guralivei ploi.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (37)
Se cocoţează raiul în zorii de
plecare.
N-ai,
mumă, traistă, slană ori toiag!
Te-ai
gârbovit, mălinul meu, în disperare,
în ce
izvoare mustuind sfoiag?
În ochi
ţi-au prigorit bănuţii reci,
somn
dropiile-n gând mi-aştern.
O carte
explodează într-un beci,
ţâşnindu-mi
lebede din stern.
Se
ţăndăreşte dangătul de clopot,
clipele,
vai, s-au dărâmat în bot!
Hoţeşte
moartea viermuieşte,
din ţâţe
codrii viperele-şi scot.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (38)
Plouă năvleg pe-o veveriţă
degerată,
în clopot plouă, plouă-n
scăldătoare.
Făt scorburos se roagă-ntr-o
diată:
„Dă-i mumei, Doamne, stup de
soare
acum, când doină băjeneşte
în vechi tărâm cu vreme
strâmbă,
când îngerii-n amvonul unui
peşte
suflă durere într-o drâmbă.“
Se împărţiră zaibăr, pâine,
carne,
le molfăiesc bitangii tescuiţi.
Storşi porumbeii din lucarne
ne ciugulesc dinarii din
căinţi.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (39)
Mi-au spus gutuii din
fereastră,
mămucă tulbure, subţire,
că vremea, ca mălaiul, s-a
sturât!
Vai, greierii săritu-şi-au din
fire!
Răscoace-mi
azimă pe-o vatră!
Dă-mi
struguri, o paporniţă cu mere,
sită cu
nuci, velinţa unui drum
s-o
rupă lipere, tăcere!
Şi
duce-m-oi. Vai, dusu-m-am,
mâhnită
ghindă-n mejdină din sat!
Mi-au
scris viforniţele-n ram:
„Fost-au
mălini pe-aici!“ În ce văleat?
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (40)
Se căţelesc ursoaicele într-o
poiană.
Livid turbează veacul în
coteţ.
Uscatul Pilat, Ană Căpriană,
pisează-mi toamnele într-un
pruteţ.
Abandonaşi cipicii lângă uşă,
strâmb, lângă pat, blajino,
toiegelul!
Pe unde băjeneşti când sug
cenuşă
albinele şi mâţele şi mielul?
Ţi-am stors în rană busuiocul,
gutui ţi-am istovit în blid
şi-mi trag, uita-ne-ar
nenorocul,
o pleoapă sufletului agurid.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (41)
Mă bălăceam într-un crâmpei de
apă,
înfipt în soare până-n brâu.
Brotaci pictaţi, umflaţi în
pleoapă,
meceau luceferii din râu.
Se zdrenţuiau pe dealuri
ciocârlii,
vântoasele cloceau într-o
teugă.
Aveam, în tolbă, doinele
nurlii
şi drumurile, cârtiţe,-n
văiugă.
Învaţă-mă-n haiku, sprinţară
vară,
să mă transmut bolnav în
psalmii unui nuc!
Ied, sufletul, târându-se pe
scară,
se nărui-va-n râmnic zăbăuc.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (42)
Acolo Dumnezeu îşi uită
înţelesul,
acolo doar coşmarul stă
deştept.
Istorii
meliţează, pe Desnăţui, eresul,
privighetorile,
acolo, sorb rănile din piept.
Octombrie-şi
destupă, acolo, tânguirea,
silabele
din Carpen într-un opaiţ ard.
Acolo
primăvara, fierbându-şi înflorirea,
vopseşte
îngerii cu nard.
Abisul
din fereastră, acolo, trăncăneşte,
pe seceri
rânduneaua, acolo, scoate pui.
Frez vis
cocoloşit se limpezeşte
în
candela fovistelor gutui.
Pe deal
mânzatul clopot, acolo, răguşeşte,
acolo
reveria, plodind, m-a fituit.
Sclipeşte
ţintirimul, acolo, cocoşeşte,
iar
fluierele-şi varsă ţigăile în mit.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (43)
N-am fost feştilă. Iarăşi te
implor,
cocor Efratei, mumă, să mă
ierţi!
N-am tras zăporului zăvor,
n-am croşetat poveştilor
coperţi.
Noiembrie, bolind, m-a
bortelit,
tăcerile intrau cu porcii-n
mănăstire.
Fantasmele, ehei, ne-au
vlăstărit
ţâţa Magdalei în potire!
N-am fost acolo, mumă, să-ţi
răstorn
bulbuci de soare în pupile,
groşteii morţii să-ţi întorn
prin sica buimăcitei,
înfriguratei zile!
N-am fost acolo, mumă, să îţi
strig:
„Anubis, Doamnă, fiii îşi
adoră!
Ne strânge-n iarnă, vig, pe
dig,
furtunilor îmbobocindu-ne la
proră.“
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (44)
Când o s-ajungă sufletu-mi la
tine,
întreabă-l, aţipito, ce-l mai
doare,
dacă sorbi din zările seine
albine, iezere, izvoare.
Croieşte-i
caţaveicile din rouă
şi fă-i,
agale, mitră din petale!
Când
viscoleşte-n Riazani, când plouă,
dă-i naos
ochii Dumitale!
Aprinde-i
masalale în fereşti
să nu
hoţească strugurii din vid,
bate-l cu
maiul de argint
să fie
temelie altui zid
pe Argeş,
miei şi turturele
clocind la Domnul pe corlată.
Azi
suflă orele-n vétrele,
azi soare
spumegă-n covată.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (45)
Se bălăceşte Desnăţuiul în
lumină.
În suflet dau în zid
privighetori,
râd clipele, sugaci suspină
în cristaline sărbători.
Doar voi, acolo,-n beznă
dârdâind,
vorbiţi cu Domnul, surd şi
mut,
năieri părând că navigaţi vuind
în burta veacului mamut.
Se coace bocet lătăreţ
în vers, în strofe, sub zăvor.
Îngenunchind sub mărul
mălăieţ,
mă ling cu târfele din
athanor.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (46)
Înmoi condeiul în zăduf de
stele
şi-mi iscălesc, patern,
prohodul taciturn.
Azi nopţile, spărgându-se-n
zăbrele,
incendiază greierii din turn.
Mi-i zgardă versul, viperă,
işlog,
mirării uger, iesle cu
poveşti,
clipă de clipă dănţuind,
zălog,
şopârlă-n ghioluri de fereşti.
Vom boboti-n pervaz, pe
Desnăţui,
vom da fantasmele pe
răzătoare.
Turna-vom, soră Ană, în căţui
osânză de privighetoare!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (47)
Popas, întoarceri nu există,
au dat veciile în bâlbâială.
Cu morţii-n noaptea futuristă
se sparge poezia în tocmeală.
Lătrând, zbârlită ori domoală,
râşneşte nori, topeşte sori,
mă zvârle-n mit, ca peştii-n
oală,
prăjindu-mi veacul în rumori,
fătând, vulpoaica, prin
nămeţi,
zidind tractir, coteţ de
soare,
schilozilor, năvlegilor
drumeţi,
crivaturi de mărgăritare!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (48)
Zoriţi-vă! Dau ghes
colindătorii
şi-i ţara ceteră la uşi,
doar
voi, măicuţă,-n foalele ninsorii,
răscoaceţi
pita noatenilor duşi
acolo,
într-o scafă de ţărână,
în
cimitir, sub gard, la
Bobonete,
când
prin nămeţi, de-o săptămână,
roiesc
dănaci loviţi de carcalete.
Sfidând
nesomn şi boală,-n rece laibăr,
flămând
v-aştept, posomorât, la masă,
cu
azimă, cu pecie, cu zaibăr.
Veniţi la
foc, golaşii mei, în casă!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (49)
Slujbaş fusei în baia
comunală.
Venea, cântând, la scaldă un
schilod
rugându-mă: „Băiaşule, mă
spală
de bubării, de lipitori, de
glod!“
Mă sufocam, vă jur, frecându-l
pe spinare,
pe buci,
pe foale, pe ţurloaie.
Vai,
apele, sporindu-se murdare,
se-nţepeneau
în vaduri, în urloaie!
Se
libovea cotoarba dracului, măi frate,
şi-i
azvârlea băiaşului ruşfet
sticloanţele
cu afion, crăpate
boboacele
Dalile, de-a valma, pe afet,
când
Domnul, zbenguindu-se-n ghizdei,
holbându-se
prin secol, m-a ginit
şi-n
cinul fercheşilor derbedei
m-a
străvezit într-un smochin din mit.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (50)
Vor înflori salcâmii de pe
Desnăţui
în colcăit de rândunele şi
de-albine.
Tu, steaua mea, vei scoate
vineţi pui
în case
cu marchiză şi verbine!
Umbrele
noastre – putrede, jilave –
plimba-se-vor
bizar printre dulăi.
Vor
adormi în orele schilave
în
pragurile altor nătărăi
stâlcindu-ne
fiinţările niţel,
jurând că
neam nicicând n-am fost,
doar
vânturi mursecate pe muscel
ne-or
da merinde, adăpost.
Izvoarele-n
fântâna din Buicani
vor
povesti despre făeşii cu ulcior.
Vom arde
stoguri mari de ani,
vom fi
o reverie zvâcnindă sub topor.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie 2016
POEM (51)
În Bacău şezum şi plânsem
noi, poeţii, hoţii, proştii.
Şi-am clocit nepoţi de struţi,
iurţi, sub lepedeul cloştii.
M-au fişcat analfabeţii?
Doamne, să le dai iertare,
mere, piţărăi şi nuci,
druşte verzi, mărgăritare!
Cui tăcerea îi conjugă
verbele fusei, mi-am fost
?
Râd cârlanii-ntr-o văiugă
c-o mierli Serghei şi-n post.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (52)
Luleaua Torquemadei scoate
pui,
se strangulează reveriile pe
vatră.
Eu, slăbănogul, traversez,
tehui,
cetăţile într-un işlog de
piatră.
Grimaţi-vă, confraţi! Nu
mă-njuraţi,
sutane, voi, setoase la
haraci!
Roit de fanţi, spoit de
sicofanţi,
mi-am răsucit privighetorile
pe-araci.
În tămâierniţă vă scuip.
Zălud,
voi lăinici, plodind, cu
Vulpea şi Căţeaua,
în Reazani şi-n gherla din
Aiud
prin gât trecându-i mierlei
preduceaua.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (53)
Fratele frânt în fluier fiert
în rouă
îţi adusese, mumă, brumă în
pahar!
Băuşi
doi stropi. Zăcând o boală nouă,
sărişi
în diligenţă de cleştar.
Vă
prăbuşi noiembrie în pleoape
dalii
pleşuve, gras burhai.
Corbii
gârlani, pe dealuri, peste ape,
strigară
sufletului: „Cocă, hai!“
Cuvintelor
cuvântul să le tai,
posleţ
tăcerii îi dădeai, borhot.
Moartea
râdea, pitindu-se sub evantai,
cer după
cer trecându-te înot.
Toţi
îngerii îţi sărutau genunchii,
toţi
pictorii ţipaseră-n peniţă.
Un clopot
îşi tocea zorit pe Jiu
străvechea,
necrozata mocăniţă.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (54)
Cu Domnul, suflete, de ce mă
cerţi?
N-am stat ciuciţi cu veacul la
bulău?
Ce mintenaş, băiete, uitaşi să
mă şi ierţi
c-am tras călugăriţe, hoţeşte,
la gealău!
Poeţii, lingăreţii satrapilor
zăcuţi,
ne-au divorţat de curviştina
libertate.
Astăzi trăim părelnic,
nenăscuţi,
mireasmă dezbinată de bucate.
Că veneră lupanul, dulăul şi
mârtanul
fierbând coricovul zăpuc
întortocheat,
iertaţi-vă, sfieţii mei,
golanul
trăgându-şi mările pe-acoperiş
de Ararat!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (55)
Ai să ajungi
la poartă şi la uşă.
Dă-i
pinteni nopţii! Dă-i mistere!
Catarg
roteşte-ţi steaua jucăuşă,
turchezul
bocet – moară, căpistere!
Striga-te-vor,
măicuţă, lupul, vulpea!
Să-ţi
porţi auzul astupat,
să nu
răspunzi, să scuturi semne,
să-i dai
bacşişul vinovat
năierului
grimat. Pe-o
vale, cât pupila,
să
viscoleşti livadă-n infinit
şi
uită-ţi suflet, uită-ţi trup,
botez,
amurg şi răsărit.
Când
osteneşti, să zăboveşti niţel,
albină,
greieruş, cristei.
Din
râncedă tocila veşniciei
aprinde-mi
spaimelor scântei!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (56)
Îşi latră noaptea sufletul
mofluz
peste coclauri de milenii şi
de veac.
Îşi cântă moartea faima la
cobuz,
iluzii reci s-au măritat c-un
rac.
Mă scuipă Omul negru din
oglindă
şi-mi argăseşte sufletul
scobit.
Mă cheamă ştreangul fâlfâind
în grindă,
ortacii dau poeme la scrobit.
Jelind mălinii viscoliţi,
belit Viţelul, Vulpile,
Căţeaua,
mi-am pus destinu-n zbilţ. Ce
răspopiţi
dintr-un blestem aprinsu-mi-au
luleaua?
De-amu, bye-bye, bătrâne
Esenin!
Ia-ţi catrafusele, bădie, şi
minteanul!
Ne făţuieşte cerul cabotin,
metafora se coţăieşte cu
orcanul.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (57)
Mă
întronasem, Doamne, cadiul din harem
cu
baiaderele-n călduri, zăplan.
Strigat-am
veacurilor să rimeze
în uşa
sangvinarului divan.
Am
stors oceanele în talger de balanţă
şi-am
măsurat eternităţile cu polonicul,
dar,
Doamne, câtă cutezanţă
mi-am
prăpădit corcindu-mă cu mizilicul!
Zăvod
grăpându-şi neamul de căţele
în tagma
stihurgiilor mi-am fost.
Am
sfâşiat iaşmace şi perdele,
mi-am
jefuit almeele. Şi-n post,
plângând
din văl în văl, din uşă-n uşă,
muşcat-am
sâmburii-n prezenţe,
zidindu-mă
împărăţie de cenuşă
cu
mădularele trosnind în zdrenţe.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie 2016
POEM (58)
Peste fluviu rece, făţuit
diece,
pe la asfinţit, cine se
petrece,
bocet vlăguit? Vătăşei,
haldei,
scociorând în blid, s-au topit
în zid.
Ţimiraşi de aur, bătrâiorul
faur,
jupuind noroc, fluieraş de
foc,
când şi-a isprăvit soarele
ţicnit?
Luminând haihui, sângerând pe
grui,
jeluind în prag, amorţi beteag
secolul vâscos, fluieraş de
os!
Doamne spârcuit, când ne-am
fituit
scăpărând nătânge fluiere de
sânge?
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (59)
S-or străvezi colibele subţiri
spălându-şi amforele în idee.
M-or
saluta jivinele la cotituri
în
unsuroase dansuri de almee.
Pe capră
vizitii vor chicoti,
vor
tropăi bahmeţii în furtună,
pe
jgheaburi sângele va-nţepeni,
la
căpătâi o gureşă gorgună
mi-o
iscăli terţinele în pleoape,
mi-o bate
dornul beznei în urechi,
lansându-mă
holtei pe tulburi ape
între
străvechi puieţii neperechi.
Ne-om
întâlni grăbiţi, bătrânii mei,
golaşi,
scâncind la Judecata
de Apoi.
Ne-am
lăfăit într-un bordel de nenoroc
şi mi-am
plodit luceferii-n noroi.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (60)
Se uită samodiva în fântână,
dau pârţuri iepuroaicele-n
trifoi.
Când latră, mumă, câinii pe la
stână,
se-ndoaie-n spaimă sufletul
din noi!
Sugând, avid, Aiudul, Cavnic,
Dejul,
mi-am dat cu monastirea prin
zăbrele.
Mi-am jumulit, din Trapezunt,
oglejul
furtunilor miţoaselor vâlcele.
Mi-am instalat povernele
într-o celulă,
mi-am hărăzit duhovnic
chiţoranul.
Primit-am, Dumnezeule,
sportulă
să prind ţânţarii cu arcanul!
M-au beştelit pigmeii şi
buldogii,
scăldându-mă sub fustele de
mesalină.
M-am războit, incendiindu-mă,
cu şontorogii
împărăţiilor spurcându-se-n
lumină.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (61)
N-am
fost burjui, nu fui primar,
lăută
fost-am nopţii de cadână.
Băui
tehui, măicuţă, al heruvimilor nectar,
dintr-un
şiştar, a opta zi din săptămână!
Puicuţe
sulegete, coite poloboace,
pe toate
le-am muşcat hârbar.
M-am
închinat la crini, la dobitoace,
la popii
cu năplai de armăsar.
Nici
vorbele poesc nu m-au ales
pe la Sorbona, frate, prin
saloane!
Poemele
mi le-am trudit ades
în iurte
cu vădane roşcovane.
Mă-nghite
ochiul nopţii de pripas.
Rugăm:
„Nu trageţi, măi băieţi!“
Ceaslovul
satelor plocon vi-l las,
vai,
vouă, doctoranzii-n jilăveţi!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (62)
În geamul de hotel un
guguştiuc
muştiuc loveşte-şi, sprinten,
mărunţel.
Pe străzi colindele îngheaţă
la ţuluc
şi târfele se varsă în coarne
de viţel.
Burjuilor, zlotaşi din
Reazani,
v-am hărăzit poemelor,
gireadă,
cacomi, momiţe şi gâscani,
ogari şi telegari de
promenadă!
Vai, ţie, faină, gureşă
Galină,
ceacşiri să-ţi dau, bufoni,
lovele,
că zorii, soră, iată, or să-ţi
vină
să zugrăveşti oghealul morţii
mele!
Cu briciul spaimele mi le
scalpez
şi-n arlechin mă travestesc
senin.
Cu sânge daniile Vă semnez:
Luminăţia Noastră Esenin.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (63)
Cuţitul îmi crăpase pricăjită
vena,
lină Galina, soră Isadora!
Frecându-i Moscovei cu sânge
trena,
poemului îi fasonasem prora.
Hotelul, hâţânându-mă pe-o
ţeavă,
m-a înghiţit cu sârmele
muşcând din gât.
Pe
bolşevici ignari, pe gloria siteavă,
miraţi-vă,
golanul s-a borât!
Mi-am
gugulit – în birt, cu târfele, obezii –
pădurile
cu vulpi de marţipan.
M-au
zdrenţuit sicarii, maidanezii
Gulagului
clocind în Bărăgan.
Ţurloaiele,
oho, mi le-au stropşit,
fierbând,
viforniţele stepei ruse.
Nălbarul
Faust, câine, mi-a jupit
iezii
Americii intruse.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (64)
Ce noapte
viile îşi tescuiau
în câini,
în argăţime şi-n stăpâni!
Pe
lăvicerul bortei pâlpâiau
părerile
cu torţele în mâini.
De imnuri
arborii s-au descusut,
jivinele
– de scâncet, iar retorii – de vorbă.
Ieri
Valea Plângerilor m-a scăzut
cu
iepuroaicele fătând în torbă.
Din cele
şapte bivoliţe, ale mele,
m-am
rupt, făeşilor, de-un strop de zile!
De-amu,
în strungă, ruşte şi căţele
îşi
clipoci-vor sângele-n sedile.
Grec
poloboc, Dalilele sculptate
mai
unge-vor tâţânile de la lumină?
Senil, în
basmele depănuşate,
bălteşte
universul în ruină.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (65)
S-au destupat împărăţiile-n
oglinzi
şi-n haosul ferestrelor
înguste,
strângându-mă în boturile
altor peşti
din jeregaiul vârstelor
robuste.
Tot subţiindu-te printr-un
inel,
îţi pipăi veacul: „Doamne,
este?“
Răstorni
mioarele printr-un tunel,
alunecând
cu Iona prin poveste.
Vântoaiele,
fătând, te strungălesc,
Pleiadele
ţi-au plagiat pricazul.
Într-un
castel cu alambic poesc
fantasmele-ţi
boţesc obrazul.
Ţi-ai
slobozit ogarii-n infinit,
stupind
clisos poemul din copaie.
Azi,
Doamne, uşile s-au fituit
ecou
topindu-se într-o văpaie!
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
POEM (66)
M-aţi pitulat, făeşii mei, la Bobonete,
în
cimitir oltean, din Craioviţa Veche.
Se geluiau
muierile, în Dragobete,
orice
speranţă îşi clădea pereche.
Zbârlindu-şi
anii, roşcovani pisoii
îmi
ronţăiau, sub leauri, vrăbiuţe.
Ne-au
ştampilat parlamentarii calindroii,
icoanele
se neguţau pe la chivuţe.
Mai
bobotiţi, bocindu-mă, la chiloman?
Bye-bye,
ortacii mei, vi-i stambă osul!
S-a
spânzurat plăvanul ortoman
că-n
schituri, zău, se masturbase ciosul.
Cocoşi
mai fi-vor, gârniţele, ploi?
Băţoşi
dulăii, bivoliţe, bic?
Vor
distila, duhnind, veciile-ntre noi
trăscău
din străveziul alambic.
ESENIN & DINCESCU
Decembrie 1925 – Decembrie
2016
ESENIN DINCESCU
În Bacău – oraşul adoptiv al acestui oltean nărăvaş şi abrupt,
care este Ştefan Dincescu – ar fi, cred, imposibil ca printre cei ce mai citesc poezie să
se afle cineva care să nu se fi speriat de
limbajul frust şi de spontaneitatea versurilor lui: ele scuipă flăcări
şi împrăştie fecale peste alcătuirea ipocrită a lumii noastre.
Cu apucături şi gesturi pandureşti, Ştefan Dincescu are darul concretizării brutale
şi tăria de a spune lucrurilor pe nume cu o naturaleţe pe care, de regulă,
poezia o evită, iar interpreţii ei o detestă. Nu ţi-e uşor, citindu-i
poeziile, să rezişti asaltului neostenit
de cuvinte vechi şi de mult uitate, smulse din somnul lor şi readuse la
suprafaţă din cotloanele graiurilor olteneşti şi nu numai, din limba veche
bisericească şi din cea cronicărească.
Ele şochează, întrucât intră în conflict cu problematica de o
acută actualitate a textului. Dar dacă izbuteşti să treci peste acest baraj de stridenţe simpatice, ai satisfacţia să descoperi sufletul
său luptător, dispreţuitor de convenţii şi
făţărnicii literare, decis să înfrunte
atât teroarea bunului-simţ, cât şi oricare altă sursă de platitudini.
Ar fi o greşeală să nu punem în seama vulnerabilităţii şi
a candorii acest soi de impulsivitate verbală. De altfel, spre această candoare trimite, prin ceea ce are el mai bun, acest volum
de versuri intitulat nostalgic Jelind
mălinii viscoliţi şi având drept motto: „Celor ce fost-au vis, izvor, cuvânt, /
părinţii mei, lumină în pământ!“
Cele 66 de poeme deschid calea analogiilor mistice, dar şi calea unor speculaţii de
ordin poietic, întrucât, dedicate satului şi
părinţilor dispăruţi de curând, ele sunt semnate Esenin Dincescu. Un fenomen insolit de transvazare deliberată sau o
alunecare involuntară în spaţiul
privilegiat al ultimului poet rus cu satul în glas? Cititorul se va simţi incitat să se decidă.
Sub semnătura Esenin Dincescu se află consemnate două date: decembrie 1925 – decembrie 2009. Serghei Esenin s-a sinucis
pe 28 decembrie 1925, după ce a scris un poem de adio cu propriul sânge. Ştefan Dincescu şi-a isprăvit cartea Jelind mălinii viscoliţi pe 28 decembrie 2009.
Prof. univ. dr. EUGEN
NEGRICI
CUPRINS
● POEME
SCRISE-N PIAŢĂ CU BRICEAGUL (Prof. univ. dr. Dumitru Micu) .......................... 5
◊ POEM
(1) .....................................................................................................................
11
◊ POEM
(2) .....................................................................................................................
12
◊ POEM
(3) .....................................................................................................................
13
◊ POEM
(4) .....................................................................................................................
14
◊ POEM
(5) .....................................................................................................................
15
◊ POEM
(6) .....................................................................................................................
16
◊ POEM
(7) .....................................................................................................................
17
◊ POEM
(8) .....................................................................................................................
18
◊ POEM
(9) .....................................................................................................................
19
◊ POEM
(10) ...................................................................................................................
20
◊ POEM
(11) ...................................................................................................................
21
◊ POEM
(12) ...................................................................................................................
22
◊ POEM
(13) ...................................................................................................................
23
◊ POEM
(14) ...................................................................................................................
24
◊ POEM
(15) ...................................................................................................................
25
◊ POEM
(16) ...................................................................................................................
26
◊ POEM
(17) ...................................................................................................................
27
◊ POEM
(18) ...................................................................................................................
28
◊ POEM
(19) ...................................................................................................................
29
◊ POEM
(20) ...................................................................................................................
30
◊ POEM
(21) ...................................................................................................................
31
◊ POEM
(22) ...................................................................................................................
32
◊ POEM
(23) ...................................................................................................................
33
◊ POEM
(24) ...................................................................................................................
34
◊ POEM
(25) ...................................................................................................................
35
◊ POEM
(26) ...................................................................................................................
36
◊ POEM
(27) ...................................................................................................................
37
◊ POEM
(28) ...................................................................................................................
38
◊ POEM
(29) ...................................................................................................................
39
◊ POEM
(30) ...................................................................................................................
40
◊ POEM
(31) ...................................................................................................................
41
◊ POEM
(32) ...................................................................................................................
42
◊ POEM
(33) ...................................................................................................................
43
◊ POEM
(34) ...................................................................................................................
44
◊ POEM
(35) ...................................................................................................................
45
◊ POEM
(36) ...................................................................................................................
46
◊ POEM
(37) ...................................................................................................................
47
◊ POEM
(38) ...................................................................................................................
48
◊ POEM
(39) ...................................................................................................................
49
◊ POEM
(40) ...................................................................................................................
50
◊ POEM
(41) ...................................................................................................................
51
◊ POEM
(42) ...................................................................................................................
52
◊ POEM
(43) ...................................................................................................................
53
◊ POEM
(44) ...................................................................................................................
54
◊ POEM
(45) ...................................................................................................................
55
◊ POEM
(46) ...................................................................................................................
56
◊ POEM
(47) ...................................................................................................................
57
◊ POEM
(48) ...................................................................................................................
58
◊ POEM
(49) ...................................................................................................................
59
◊ POEM
(50) ...................................................................................................................
60
◊ POEM
(51) ...................................................................................................................
61
◊ POEM
(52) ...................................................................................................................
62
◊ POEM
(53) ...................................................................................................................
63
◊ POEM
(54) ...................................................................................................................
64
◊ POEM
(55) ...................................................................................................................
65
◊ POEM
(56) ...................................................................................................................
66
◊ POEM
(57) ...................................................................................................................
67
◊ POEM
(58) ...................................................................................................................
68
◊ POEM
(59) ...................................................................................................................
69
◊ POEM
(60) ...................................................................................................................
70
◊ POEM
(61) ...................................................................................................................
71
◊ POEM
(62) ...................................................................................................................
72
◊ POEM
(63) ...................................................................................................................
73
◊ POEM
(64) ...................................................................................................................
74
◊ POEM
(65) ...................................................................................................................
75
◊ POEM
(66) ...................................................................................................................
76
● ESENIN
DINCESCU (Prof. univ. dr. Eugen Negrici) .......................................................
77
