POETĂ DIN CHINA: BING XIN

BING XIN

„După absolvirea Universităţii Yanjing a început 
să frecventeze cursurile de la Wellsley College
din Marea Britanie obţinând în anul 1926 
titlul de doctor în literatură. 
A publicat culegerile de poezii Noian de stele,
Apă de primăvară, nuvelele Supraoameni,
 antologia de proză Pentru micii cititori.“

NOIAN DE STELE

V

Vioara care geme sub fereastră

Îmi frânge inima.

Mă-ncing adânc într-un ecou pierdut.

Eu sunt foşnirea nesfârşită-a arborilor.

Sunt irizarea nesfârşită-a lunii.

VI

Tată,

Vino afară în bătaia lunii.

Vreau să-mi vorbeşti ceva de marea-ţi mare.

VII

O, necuprinsă mare, spune-ne

Ce stea lumină n-are?

Ce floare e fără parfum?

Când oare

Gândurile mele

N-au fost doar sunetele clare

ale talazurilor tale.

XV

Copile!

Poţi intra-n grădina mea,

Însă nu trebuie să îmi rupi florile.

Fereşte-te de spinii trandafirilor

Să nu-ţi rănească mâna.

XXVIII

Tu, mare a meleagului  natal

Cu valuri ce se risipesc în picuri,

Cândva-mi băteau în stâncă picurii,

Acum îmi bat în coarda inimii.

XLVIII

Firavă iarbă,

Fii ceva mai mândră. Numai tu

Eşti cea care poate-mpodobi

Întreaga lume, pe de-a-ntregul.

LXXI

Acestea toate

Sunt amintiri ce nu se şterg nicicând

În mari grădini, sub luna luminoasă

Sub un frunzar

Sau pe genunchii mamei.

LXXV

Tată!

Vino şi-aşază-te sub luna luminoasă.

Vreau să aud cum povesteşti din nou

Despre marea ta cea mare.

APA PRIMĂVERII

I

Floare de la colţul unui zid,

Când singură-ţi admiri mireasma

Cer şi pământ se fac mai mici.

VI

Un pin pitic

Cică-mi îngăduie să te-nsoţesc

În timp ce nouri albi sărută crestele.

VII

O, demiurgule,

Dacă-n viaţa veşnică

Nu este loc decât pentru-o virtute

Am să mă rog spre tine să îngădui

Să stau la sânul mamei

Într-o barcă,

Iar barca să plutească-n largul mării

Sub clar de lună.