POET CHINEZ: YAN Yl
(1927)
Volume
de poezie scurtă: Zorile muntelui Daba,
Cântecul
muntelui negru, Cânt pentru patrie;
poeme
epice: Podul
multicolor, Cântec din Jilin.
N-O SĂ MĂ REÎNTORC
I
În cele din urmă, nu mă voi mai reîntoarce
de pe cărările şi vremurile mele răzleţe
şi sunt bântuit de tristeţe.
V
Nu mă mai întorc. Mi s-au înceţoşat
aducerile aminte.
Copiii cu ghiozdane nu pot pricepe nicicum.
VI
N-o să mă reîntorc. Până şi amintirile mă
umbresc.
Copiii cu ghiozdane nu pot pricepe cât cântăresc.
N-o-să mă reîntorc, până şi cărarea s-a stins,
viaţa nu are reîntoarcere
şi e întortocheată.
VII
Nu mă reîntorc. Pornesc încăpăţânat înainte,
dar ce mă aşteaptă în faţă,
bucurii sau amar?
CĂDEA ZĂPADA MARE
I
Mi-am deschis largi braţele să primesc
gerul
şi sângele glacial.
II
Şi amintirea ce mi-o
păstrează cerul,
copilăria mi-este sub
nămeţi,
sunt curat ca zăpada.
III
Atâţia ani din viaţa mea
erau
ca o ploaie caldă,
ca un vânt zăpuşitor.
IV
Lumea nu poate trăi fără
gerul
ce va degera
muştele şi ţânţarii.
V
Tot aşa nu se poate
vieţui fără soare,
fără soarele ce va
ilumina toată
conştiinţa noastră!
VI
Cerni şi discerni
puritatea geroasă
şi îngroapă în cenuşiul
slut
răul care a molipsit
lumea asta.
VII
Îngroapă în pura zăpadă
liniştea mea
şi meditaţiile mele
mondene.
VIII
Ce-i dat să moară, să
moară,
iar ce-i să trăiască,
trăiască în gerul cumplit
şi-apoi se ofilesc, la fel, tăcute.
IX
Eu mi-am deschis braţele să întâmpin lumea,
să întâmpin gerul
şi cristalitatea.
UN VIS
I
Poate aşa, în luncă, pe negândite
am cules un iris întâmplător
şi m-am întors acasă cu irisul în mână.
II
Din felul meu eu ştiu că niciunde
nu se va ridica un Făt-Frumos
care să îmi întâmpine surâsul.
III
A doua zi eu mi-am primit nepotul
cu irisul frumos aşezat
în pletele nevestei sale.
IV
Ca un reflex
din pletele sale
mi s-au aprins amintirile.
