POEZIE ARMEANĂ: HAMO
SAHIAN
HAMO
SAHIAN: „Numele real – Hmaiac Grigorian.
Născut
în satul Lor din regiunea Sisian. În 1927,
întrerupându-şi
studiile începute în şcoala din localitatea
natală,
pleacă la Baku, unde îşi continuă învăţătura.
Urmează
cursurile Institutului pedagogic. Participă
la
cel de al doilea război mondial, în cadrul flotei militare.
Lucrează
în redacţii, în diferite posturi, de la cel de curier
până
la cel de redactor-şef. A început să scrie de timpuriu,
dar
debutul şi l-a făcut în 1940. Primul volum îi apare în 1946, la Erevan:
Pe malul Vorotanului. Alte titluri: Pânza de corabie (Baku, 1947),
Curcubeul în stepă (Erevan, 1953), Pe înălţimi (1955),
Plop verde din Nairi (1958), Armenia în cântece (1962),
Înainte de amurg (1964), Anii mei (1970), Sesam, deschide-te! (1972),
Pâinea de seară (1977), Se scutură flori de măcieş din stâncă (1979).
O
ediţie antologică, în două volume, a fost publicată
în 1967-1969, iar o a doua, tot în două volume, în 1975-1976.“
A FOST UN FULGER
A
fost un fulger, s-a frînt, a tremurat
Şi
cineva a murit pe vîrful muntelui.
Să
fie ferice !
A
fost un tunet, s-a năpustit, s-a năruit şi s-a dus
Şi
ceaţa a murit pe vîrful muntelui.
Să
fie ferice !
Ziua
şi-a strîns aripile, s-a pregătit şi-a plecat.
A
murit pe vîrful muntelui.
Să
fie ferice !
În
vis, cineva mi-a şoptit
La
ureche: între ale cerului
Şi
ale pămîntului buze care se sărută,
Cîntecul
tău a murit pe vîrful muntelui.
Să
fie ferice!
OMUL
Tu eşti fiul pământului, tu eşti şi zeu.
Tu eşti şi
învingător, tu eşti şi învins.
Tu eşti şi
genune, tu eşti şi pisc.
Tu eşti şi zâmbet, tu eşti şi
lacrimă.
Tu eşti şi
tunet, tu eşti şi curcubeu.
Tu eşti Calea
Lactee, tu eşti cărăruia
Pierdută printre
tufişuri sălbatice.
Tu eşti şi
statornic, tu eşti şi nomad.
Tu eşti şi foc,
tu eşti şi floare,
Tu eşti de plâns, tu eşti aprins şi
greu de atins,
Tu eşti natura
necunoscută,
Tu
eşti din natură o parte,
Tu
eşti antichitatea Viitorului.
PLOPUL VERDE DIN NAIRI
Legănat ţi-alungi
smaraldul din veşmântul ce-şi aruncă,
În poiana din pruncie,
floarea umbrei pe cărare:
Lung în suflet îmi
răsună glasul tău, ca o poruncă,
O, plop tânăr din Nairi, plopul
meu din depărtare!
Tu eşti focul ce
se-nalţă cu o verde vâlvătaie.
De departe, ars de
doruri, îţi aduc o închinare –
Freamătul tău drag
se-aude, peste câmpuri, ca o ploaie,
O, plop tânăr din Nairi, plopul
meu din depărtare!
Ca un cântee de pe buza rozelor
îmbobocite,
Te slăveşte ciocârlia, plop cu umbră
primitoare!
Tu o aperi, ca un tată,
când vin toamne adumbrite,
O, plop tânăr din Nairi, plopul
meu din depărtare!
Eu cânt focul şi cânt spada – tu-mi eşti sfântă bucurie.
Tânăr, ca şi tine,-n luptă,
am să-ţi stau în apărare:
Pot să mor – tu-n
libertate ai să fremeţi pe vecie,
O, plop tânăr din Nairi, plopul
meu din depărtare!
ERAM BOGAT
Eram bogat.
Cu visele mele nesecate
Puteam să cumpăr
şapte ceruri
Şi să ţi le aduc în dar,
Însă tu nu aveai nevoie
de cer –
Îţi trebuia numai o
eşarfă albastră,
Ca să-mi poţi şterge cu
ea
Lacrimile
albastre-albastre.
Eram bogat.
Cu izvorul nesecat al
amintirilor mele
Puteam să cumpăr toate
mările lumii
Şi să ţi le aduc în dar,
Însă tu nu aveai nevoie
de mări –
Îţi trebuia doar o
oglindă
Ca să poţi să vezi în
părul tău
Păcatul degetelor mele.
Eram bogat.
Puteam, cu înfrângerile mele fără şir,
Să cumpăr Calea Lactee
Şi să ţi-a aduc în dar;
Nu aveai nevoie de Calea
Lactee –
Îţi trebuia numai un
lung covor
Ca să poţi vedea
imprimate pe el
Urmele paşilor mei.
Eram bogat.
Puteam, cu suferinţele
mele nesecate,
Să cumpăr şapte lumi,
Cu continente cunoscute
şi necunoscute
Şi să ţi le aduc în dar.
Însă tu nu aveai nevoie
de continente –
Îţi trebuia doar o
singură brazdă
Ca să poţi vedea ogorul
semănat de mine.
Eram bogat.
Puteam, cu dorinţele
mele nesecate,
Să cumpăr şapte mii de
veşnicii
Şi să ţi le aduc în dar.
Însă
tu, într-adevăr, nu aveai nevoie
De
veşnicie.
Îţi trebuiau: o lună de
miere, un an de miere,
Şi o nuntă de argint,
Ca să poţi vedea pe
umărul tău
Ocrotitorul meu braţ.
Eram bogat.
Şi se părea că nu există
Pe lume cineva mai bogat
decât
mine
Şi nici nu va fi,
Dar
tu ai fost mai bogată ca mine:
Tu
eşti comoara mea nesecată.
