POET DIN CANADA: JOHN
NEWLOVE
JOHN NEWLOVE: „Născut în 1938, la
Regina, în Saskatchewan.
A
urmat cursurile Universităţii din Saskatchewan. În 1960
s-a mutat în Columbia britanică şi a trăit acolo (la Vancouver,
Prince George şi Terrace), cu excepţia unui an în Nova Scoţia,
până în 1970. Acum locuieşte la Toronto şi lucrează
ca redactor şef la editura „McClelland & Stewart".
Poeme publicate şi radiodifuzate sau
s-a mutat în Columbia britanică şi a trăit acolo (la Vancouver,
Prince George şi Terrace), cu excepţia unui an în Nova Scoţia,
până în 1970. Acum locuieşte la Toronto şi lucrează
ca redactor şef la editura „McClelland & Stewart".
Poeme publicate şi radiodifuzate sau
înregistrate
în Canada, Statele Unite, Mexico, Anglia,
Franţa, România, Germania, India şi Australia.
Volume: Grave Sirs (Vancouver), Elephants,
Mot-hers & Others (Vancouver), Moving in Alone
(Toronto, 1965), Notebook Pages (Toronto),
What They Say (Toronto), Black Night Window (1968),
The Cave (1970), Lies (2972).“
UN TÂNAR
Atâtea-nfăţişări am avut
în vise
atâtea erori am
îndreptat, am făcut-o
să se întoarcă, să
ofteze, şi să mă-ntrebe
de ce-am aşteptat atât,
şi se pregătea.
Neputând dormi s-a-ntors
de-atâtea ori
punându-mi
degetul pe bărbie, drăgăstoasă,
batjocoritoare, spunându-mi: De ce-ai aşteptat?
Şi zău, de ce-am aşteptat? N-aveam niciun motiv.
Dar am văzut trupurile moarte
plutind pe râu. Cât despre mine,
şi eu voi fi servit astfel, intrând
în ţara făgăduinţei în clipa cea mai potrivită.
Locurile hotărârilor
noastre
vor fi aflate
în spaţii pure, clipele
cele mai nimerite
îndura-se-vor, poruncile
s-or preaslăvi.
CANADA
Galbene desişuri cât vezi cu ochii,
turma celor fără
strămoşi se-nhaită în zloată
cu strămoşi de-o jumătate de zi –
la ce bun să scrii poezii
când oamenii mor de foame – şi
ce pot face eu, decât s-arunc oasele puilor
înfulecaţi
în drum spre China, cu bucăţi de carne albă încă
pe ele, parcă se-ngraşă
careva
de pe urma faptului că
eu scriu?
Nu te prosti,
Adu-ţi aminte ce-a spus (despre tine) un literat
răsăritean,
care naşte când şi când
el însuşi câte-o poezie.
N-are minte. Chiar că
n-are.
Hai s-o spunem pe şleau. Scorneală pur şi simplu
a 13 din 15 producători de la Radioteleviziunea Canadiană.
Tot ce nu ştiu este ce-i de făcut cu ea.
Te-ai aşteptat oare la vreo concluzie?
Emisiunea-i încheiată.
Mă las păgubaş de onestitate de dragul încă unui
păhărel.
Aş dori să semnalez că sunteţi plictisiţi.
ANDY SHAW
Trei generaţii (şi pe toate le-a urât)
cumpărat-au carne de la Andy Shaw,
salariatul lui Etter,
şapte zile pe săptămână, timp de
treizeci de ani a lucrat
scârbit de treaba pe care-o făcea
şi căutându-şi o mai bună-ndeletnicire.
N-a fost căsătorit niciodată şi da vina pe
leafă,
niciodată nu s-a-ndepărtat mai mult de douăzeci
de mile de oraş;
şi-n fiece an a venit ceva mai devreme la lucru,
afurisind măcelăria care-l ţinea legat de ea.
Când s-a prăpădit Charlie Etter, fiu-său
întorsu-s-a acasă
ca să ia el în primire prăvălia, aşa că pe Andy l-a
concediat.
Unii spun că bătrânul a plâns, a propus ca să
lucreze
pentru-o leafă mai mică – sau chiar pe gratis –
dacă i se-ngăduie să rămâie mai departe acolo.
CIUDATUL BĂRBAT CÂRUNT
Ciudatul bărbat cărunt văzut-a o fată
şi s-a-ndrăgostit. O, era
frumoasă – cu păr castaniu
şi ochi căprui ce făgăduiau
peste cât puteau ei duce.
Bărbatu-a uitat
că nu-ntotdeauna mintea spune
ceea ce spun ochii. Dar o!
era frumoasă. Şi-aşa,
ciudatul bărbat cărunt s-a îndrăgostit
iar şi a uitat că e pe lume.
Deloc nu i se părea ciudat că e ciudat
şi că pe ea o amuză. Iar ea se amuza.
Îl lăsa ca să-i atingă
sânii şi să-i mângâie părul
şi-i povestea de iubirile ei celelalte,
drept care el resimţea o fermecătoare
deznădejde. O, era frumoasă!
Şi apoi într-o bună zi el s-a trezit
iarăşi la viaţă şi s-a uitat la el cum
să dă-n spectacol şi-a văzut că şi ea
aşijderea lui arată, însă nu
la fel de ciudată şi nu tot aşa de căruntă
şi că se gândea la ea şi la deznădejdea ei.
Atunci i-a trecut prin minte să plece,
dar nu-şi putea părăsi durerea
şi nici ochii, nici părul castaniu al femeii.
Ciudatul bărbat cărunt se simte uneori deprimat
şi uneori simte nevoia
să bea. O, era frumoasă!