POET DIN CANADA: JOHN NEWLOVE

POET DIN CANADA: JOHN NEWLOVE

JOHN NEWLOVE: „Născut în 1938, la Regina, în Saskatchewan.

A urmat cursurile Universităţii din Saskatchewan. În 1960 
s-a mutat în Columbia britanică şi a trăit acolo (la Vancouver, 
Prince George şi Terrace), cu excepţia unui an în Nova Scoţia,
 până în 1970. Acum locuieşte la Toronto şi lucrează 
ca redactor şef la editura „McClelland & Stewart". 
Poeme publicate şi radiodifuzate sau

înregistrate în Canada, Statele Unite, Mexico, Anglia,

 Franţa, România, Germania, India şi Australia.

Volume: Grave Sirs (Vancouver), Elephants,

Mot-hers & Others (Vancouver), Moving in Alone

(To­ronto, 1965), Notebook Pages (Toronto),

What They Say (Toronto), Black Night Window (1968),

The Cave (1970), Lies (2972).“

UN TÂNAR

Atâtea-nfăţişări am avut în vise

atâtea erori am îndreptat, am făcut-o

să se întoarcă, să ofteze, şi să mă-ntrebe

de ce-am aşteptat atât, şi se pregătea.

Neputând dormi s-a-ntors de-atâtea ori

punându-mi

degetul pe bărbie, drăgăstoasă,

batjocoritoare, spunându-mi: De ce-ai aşteptat?

Şi zău, de ce-am aşteptat? N-aveam niciun motiv.

Dar am văzut trupurile moarte

plutind pe râu. Cât despre mine,

şi eu voi fi servit astfel, intrând

în ţara făgăduinţei în clipa cea mai potrivită.

Locurile hotărârilor noastre

vor fi aflate

în spaţii pure, clipele cele mai nimerite

îndura-se-vor, poruncile s-or preaslăvi.

CANADA

Galbene desişuri cât vezi cu ochii,

turma celor fără strămoşi se-nhaită în zloată

cu strămoşi de-o jumătate de zi –

la ce bun să scrii poezii

când oamenii mor de foame – şi

ce pot face eu, decât s-arunc oasele puilor înfulecaţi

în drum spre China, cu bucăţi de carne albă încă

pe ele, parcă se-ngraşă careva

de pe urma faptului că eu scriu?

Nu te prosti,

Adu-ţi aminte ce-a spus (despre tine) un literat răsăritean,

care naşte când şi când el însuşi câte-o poezie.

N-are minte. Chiar că n-are.

Hai s-o spunem pe şleau. Scorneală pur şi simplu

a 13 din 15 producători de la Radioteleviziunea Canadiană.

Tot ce nu ştiu este ce-i de făcut cu ea.

Te-ai aşteptat oare la vreo concluzie? Emisiunea-i încheiată.

Mă las păgubaş de onestitate de dragul încă unui păhărel.

Aş dori să semnalez că sunteţi plictisiţi.

ANDY SHAW

Trei generaţii (şi pe toate le-a urât)

cumpărat-au carne de la Andy Shaw,

salariatul lui Etter,

şapte zile pe săptămână, timp de

treizeci de ani a lucrat

scârbit de treaba pe care-o făcea

şi căutându-şi o mai bună-ndeletnicire.

N-a fost căsătorit niciodată şi da vina pe leafă,

niciodată nu s-a-ndepărtat mai mult de douăzeci de mile de oraş;

şi-n fiece an a venit ceva mai devreme la lucru,

afurisind măcelăria care-l ţinea legat de ea.

Când s-a prăpădit Charlie Etter, fiu-său întorsu-s-a acasă

ca să ia el în primire prăvălia, aşa că pe Andy l-a concediat.

Unii spun că bătrânul a plâns, a propus ca să lucreze

pentru-o leafă mai mică – sau chiar pe gratis –

dacă i se-ngăduie să rămâie mai departe acolo.

CIUDATUL BĂRBAT CÂRUNT

Ciudatul bărbat cărunt văzut-a o fată

şi s-a-ndrăgostit. O, era

frumoasă – cu păr castaniu

şi ochi căprui ce făgăduiau

peste cât puteau ei duce. Bărbatu-a uitat

că nu-ntotdeauna mintea spune

ceea ce spun ochii. Dar o!

era frumoasă. Şi-aşa,

ciudatul bărbat cărunt s-a îndrăgostit

iar şi a uitat că e pe lume.

Deloc nu i se părea ciudat că e ciudat

şi că pe ea o amuză. Iar ea se amuza.

Îl lăsa ca să-i atingă

sânii şi să-i mângâie părul

şi-i povestea de iubirile ei celelalte,

drept care el resimţea o fermecătoare

deznădejde. O, era frumoasă!

Şi apoi într-o bună zi el s-a trezit

iarăşi la viaţă şi s-a uitat la el cum

să dă-n spectacol şi-a văzut că şi ea

aşijderea lui arată, însă nu

la fel de ciudată şi nu tot aşa de căruntă

şi că se gândea la ea şi la deznădejdea ei.

Atunci i-a trecut prin minte să plece,

dar nu-şi putea părăsi durerea

şi nici ochii, nici părul castaniu al femeii.

Ciudatul bărbat cărunt se simte uneori deprimat

şi uneori simte nevoia

să bea. O, era frumoasă!