POET DIN CANADA: JOHN
ROBERT COLOMBO
JOHN ROBERT COLOMBO: „Născut
în 1936 la Kitchener,
statul Ontario. Absolvent
al Universităţii din Toronto.
Poet, critic literar,
ziarist independent. Redactor şef
al revistei «Tamarrack».
Din operele sale:
The Mackenzie Poems (Toronto: Swan, 1965),
The Great Wall of China (Montreal: Delta, 1966),
Abracadabra (Toronto: McClelland
& Stewart, 1967),
Miraculous Montages (Toronto: Heinrich
Heine, 1968),
John Toronto (Ottava: Oberon, 1969),
Neo Poems (Vancouver: Sono Nis,
1970),
The Great San Francisco
Earthquake and Fire (1971),
From Zero to One (1973), The Sad Truths (1974).
Autorul marelui
dicţionar Colombo's
Canadian Quotations (1974).“
GENEALOGIA
MEA
1
Stră-strămoşul
meu
se
juca pe străzile
din
Milano, mi se spune.
O
iau drept bună.
2
Fiul
său, meşteşugarul,
a imigrat la
Baden, statul Ontario,
ca decorator sau
constructor.
Asta o cred, dar
niciodată nu l-am văzut.
3
Bunicul meu s-a
născut
la Baden, şi
s-a-nsurat
acolo, cu-o
nemţoaică.
Mi-aduc bine
aminte de el –
vorbea
englezeşte
cu accent
german.
4
Bunicii
mei locuiau
la Berlin,
statul Ontario,
când localitatea
şi-a schimbat numele
în cinstea
Lordului Kitchener.
Alcătuiau o
pereche neobişnuită –
el avea mai mult
de-un metru optzeci,
ea abia un metru
cincizeci – dar împreună
au confecţionat
patrusprezece copii.
5
Unul dintre
aceşti patrusprezece Colombo
a fost tatăl
meu. Vorbea englezeşte
cu un accent
olandez din Pennsylvania.
6
S-a-nsurat
cu o fată din Kitchener,
iar eu m-am
născut în oraşul acela –
cu industria lui
uşoară
şi piaţa lui
agricolă –
în oraşul acela,
singur la părinţi.
7
Îmi aduc aminte
foarte bine
de părinţii
maică-mi, bunicii mei.
Bunicul meu
vorbea
cu un pronunţat
accent grecesc,
iar mai
corpolenta mea bunică
folosea o
franţuzească nazală din Québec.
Da, alcătuiau o
pitorească pereche.
8
S-au cunoscut mai
întâi la
Montréal,
au locuit
oarecare vreme la Toronto,
în cele din urmă
s-au stabilit la Kitchener.
Au avut cinci
copii,
şi discuţiile
lor trebuiau auzite
spre a putea fi
crezute.
9
Sângele curge în vinele mele
cu viteze
diferite:
italian, german,
grecesc,
francez-canadian.
Uneori
se-amestecă.
10
Câteodată
mă simt aproape
de
marea Egee,
de
Coasta de Azur,
de
câmpia lombardă
şi
de Pădurea Neagră.
11
Rareori mă simt aproape
de Munţii Stâncoşi,
de Preerii
şi de Marile
Lacuri
ori de St.
Lawrence.
Ce caut oare la Toronto?
12
Dacă asta înseamnă a fi canadian,
apoi
canadian sunt.
MILENIU
La-mplinirea
în sfârşit a vremii
nu-i
nevoie-a se rosti vreo vorbă.
Ceva
ca să se spună nu-i nevoie,
totuşi
nu rămâne gând nespus.
Totul
se va şti, o! ca şi cum
dintr-un
început ştiut era.
Şi se va simţi
în sine totul
ca şi cum din
veac s-ar fi simţit.
N-o să fie
nicidecum schimbare,
o deosebire
doar.
Niciun ceas
care să nu fi fost
ceasul de-acum.
Nicio teamă de ceea ce
trebuie să fie
la vremea când trebuie să fie.
ARIPILE OMULUI
Vino
Vom fi aripile tale
Te vom slobozi
Slobozi peste-nălţimile
omului
Slobozi ca să fugăreşti
soarele
Să îmbrăţişezi un nor
Şi cu toate că ai fost
născut pe pământ
Spre a trăi pe pământ
Vei fi acasă în cer
Liniile aeriene
„Aripile omului“.
O!
CANADA
Canada ar fi putut avea
parte:
de o cârmuire engleză
de o cultură franceză
şi de o tehnică
americană.
Când
colo s-a ales
cu
o tehnică engleză
o
cârmuire franceză
şi
o cultură americană.
POEM DE COPIL
De-aş fi o bătrână
vrăjitoare, aş preface-o
pe frumoasa crăiasă
într-un uriaş urât.
L-aş pune pe urâtul meu
uriaş să prăpădească
întreaga lume şi apoi aş
cârmui eu ţara.
Toată lumea ar veni la
mine, iar eu le-aş tăia
capul tuturor celor care
nu-mi plac.
Când toate capetele ar fi tăiate, aş preface
capetele acelea în fructe, ca să le mănânce
uriaşul cel urât.
Şi apoi, după ce vor fi murit toţi, m-aş preface
pe mine în frumoasa crăiasă, şi-aş face
tot ce-mi pofteşte mie inima.
O PIATRĂ DE AMBROZIE
Fură ouăle unui corb,
fierbe-Ie
până se-ntăresc,
pune-le
la locul lor în cuib
şi
corbul zbura-va peste mare
şi
va aduce din lumea largă o piatră
şi-o
va aşeza peste ouă
şi
dintr-o dată ele se vor face iarăşi vii.
Dacă
o asemenea piatră e-nfăşurată
într-o
frunză de dafin
şi-i
dată unui întemniţat
întemniţatul
acela
de-ndată
va fi slobozit.
Oricine
atinge o uşă c-o asemenea piatră,
lui
uşa aceea i se va deschide,
iar
cel care-şi vâră acea piatră în gură
înţelege-va
ghiersul oricărei păsări.
