miercuri, 23 aprilie 2014

RADU STANCA , SUNT CEL MAI FRUMOS DIN ORAŞUL ACESTA



RADU STANCA
(1920 – 1962)

SUNT CEL MAI FRUMOS DIN ORAŞUL ACESTA


Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de graţios port inelu-n ureche
Si-atât de-nflorite cravata şi vesta.
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.


Născut din incestul luminii cu-amurgul,
Privirile mele dezmiardă genunea,
De mine vorbeşte-n oraş toată lumea,
De mine se teme în taină tot burgul.
Sunt Prinţul penumbrelor, eu sunt amurgul…


Nu-i chip să mă scap de priviri patimaşe,
Prin părul meu vânăt, subţiri trec ca aţa,
Şi toţi mă întreabă: sunt moartea, sunt viaţa?
De ce-am ciorapi verzi, pentru ce fes de paşe?
Şi nu-i chip să scap nici pe străzi marginaşe…


Panglici, cordeluţe, nimicuri m-acopăr,
Când calc, parcă trec pe pământ de pe-un soclu.
Un ochi (pe cel roz) îl ascund sub monoclu
Şi-ntregul picior când păşesc îl descopăr,
Dar iute-l acopăr, ca iar să-l descopăr…


Cel
ălalt ochi (cel galben) îl las să s-amuze
Privind cum se ţin toţi ca scaiul de mine.
Ha! Ha! Dac-aţi şti cât v
ă şade de bine
Sărind,
ţopăind după negrele-mi buze.
Cellalt ochi s-amuză şi-l las să s-amuze.


C-un tainic creion îmi sporesc frumuseţea,
Fac baie în cidru de trei ori pe noapte
Şi-n loc de scuipat am ceva ca un lapte,
Pantofi cu bareta-mi ajut
ă zvelteţea
Şi-un drog scos din sânge de scroafă, nobleţea.



Toţi dinţii din gură pudraţi mi-s cu aur,
Mijlocul mi-e supt în corset sub cămaşe,
Fumez numai pipe de opiu uriaşe,
Pe braţul meu drept tatuat-am un taur
Şi fruntea mi-e-ncinsă cu frunze de laur.


Prin lungile, tainice, unghii vopsite,
Umbrela cu cap de pisica rânjeşte
Şi nu ştiu de ce, când plimbarea-mi prieşte,
Când sunt mulţumit c-am stârnit noi ispite,
Din mine ies limbi şi năpârci otravite.


Din mine cresc crengi ca pe pomi, mătăsoase,
Şi însăşi natura atotştiutoare
Ea însăşi nu ştie ce sunt: om sau floare?
Sau numai un turn răt
ăcit printre case,
Un turn de pe care cad pietre preţioase.

Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de graţios port inelu-n ureche
Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.

miercuri, 16 aprilie 2014

LANSARE DE CARTE , LICURICII DIN INFERN de ŞTEFAN DINCESCU

Şcoala ALTFEL – Să ştii mai multe, să fii mai bun!
JOI, 10 APRILIE 2014
ŞTEFAN DINCESCU
LICURICII DIN INFERN de ŞTEFAN DINCESCU
SIMONA HAGIMA, FLORIN DANIEL DINCĂ
ŞTEFAN DINCESCU, PETRE ISACHI, CALISTRAT COSTIN, NICOLAE MIHAI
ŞTEFAN DINCESCU, PETRE ISACHI, CALISTRAT COSTIN, NICOLAE MIHAI
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
 PETRE ISACHI
PETRE ISACHI
CALISTRAT COSTIN, NICOLAE MIHAI
 NICOLAE MIHAI
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
 CALISTRAT COSTIN
CALISTRAT COSTIN, NICOLAE MIHAI, DUMITRU BRĂNEANU
DUMITRU BRĂNEANU
DUMITRU BRĂNEANU, ŞTEFAN DINCESCU
ŞTEFAN DINCESCU
ŞTEFAN DINCESCU
ŞTEFAN DINCESCU
ŞTEFAN DINCESCU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DE LA HOBIŢA LA TESCANI: CONSTANTIN BRÂNCUŞI, GEORGE ENESCU“

Şcoala ALTFEL – Să ştii mai multe, să fii mai bun!
 MIERCURI, 9 APRILIE 2014

„DE LA HOBIŢA LA TESCANI:
CONSTANTIN BRÂNCUŞI, GEORGE ENESCU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
 ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DALTA ŞI GÂNDUL“ 
◊◊◊ 
Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată. 
◊◊◊

Sculpturile mele sunt fecioarele mele!... Le gătesc ca de nuntă! 
◊◊◊

Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lucrurile esenţiale. 
◊◊◊
Arhitectura este sculptură locuită. 
◊◊◊
Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important. 
◊◊◊

Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul – tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului.



                               ◊◊◊


Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ. Cocoşii mei cântă! Şi păsările mele zboară! 
◊◊◊
Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.
CONSTANTIN BRÂNCUŞI
 
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DALTA ŞI GÂNDUL“ 
◊◊◊ 
Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe. 
◊◊◊

Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari. 
◊◊◊

Trebuie să faci artă aşa cum respiri, trebuie s-o faci fără dificultate, fără angoasă.
◊◊◊
Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii.
◊◊◊
La ce bun să lucrezi după model? N-ajungi decât să sculptezi cadavre.
◊◊◊
Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat ca să fac!... Căci am venit pe lume cu o menire!
◊◊◊
Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea.
◊◊◊
Nu doresc niciodată să fiu la modă. Ceea ce este la modă, ca moda trece.
◊◊◊
Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele. Şi pentru ca să realizezi ceva, nu trebuie să nu fii tu însuţi şi să te distrugi. Şi trebuie să cauţi mereu să scapi de maeştrii. Nu ajunge să posezi idei.
◊◊◊
Diavolul şi bunul Dumnezeu nu se află separaţi, în realităţi; şi nu sunt nici aici şi nici acolo, ci ei sunt... simultan şi pretutindeni.
◊◊◊
Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrarietăţile interioare ale omului. Aceste contrarietăţi derivă din însuşi destinul lui şi din tragedia lui. Arta are şi această misiune terapeutică; să ne amintim numai de Catharsisul aristotelic.
◊◊◊
Nu trebuie respectate sculpturile mele. Trebuie să le iubeşti şi să ai dorinţa să te joci cu ele... Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor.
◊◊◊
Sculptura rămâne o expresie a acţiunii Naturii.
◊◊◊
Opera de artă necesită o uriaşă răbdare şi, mai presus de orice, o înverşunată luptă împotriva materialelor.

CONSTANTIN BRÂNCUŞI
 
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DALTA ŞI GÂNDUL“ 
◊◊◊ 
Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa. 
◊◊◊ 
Eu nu creez Păsări – ci zboruri. 
◊◊◊ 
Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire! 
◊◊◊ 
Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc 
abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma
exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor. 
◊◊◊ 
Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie
să le aducem până la acel punct, unde alţii vor înţelege limba lor.  
◊◊◊ 
Colaborarea intimă între artist şi materialele folosite, precum şi pasiunea care uneşte bucuria meseriaşului – cu elanul vizionarului, îl duc pe rând la esenţializare, la forma ideii în sine... Sculptorul trebuie să îşi pună spiritul în armonie cu spiritul materialului.  
◊◊◊ 
Pasărea de aur!... O lucrez încontinuu!... Însă nu am găsit-o încă!

CONSTANTIN BRÂNCUŞI 
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DALTA ŞI GÂNDUL“ 
◊◊◊ 
Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi. 
◊◊◊ 
Arta ar trebui să fie numai bucurie!... De aceea, nu există ,,artişti“, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze, întru bucurie! Să cânte, asemenea păsărilor! 
◊◊◊

Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă. 
◊◊◊
Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite, şi aşa destul de răscolite de întrebări. 
◊◊◊
Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor. 
◊◊◊
Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire. 
◊◊◊
Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă. 
◊◊◊
Arta este altceva decât redarea vieţii, este transfigurarea ei. 
◊◊◊
Măiastră!... Ea se zbate aprig, ca tot ceea ce am realizat, până astăzi, ca să se înalţe spre ceruri.
CONSTANTIN BRÂNCUŞI 
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
„DALTA ŞI GÂNDUL“
◊◊◊ 
Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii. 
◊◊◊

Tot ceea ce încerc să fac este să împing graniţele artei tot mai adânc în necunoscut. 
◊◊◊

Eu vă vorbesc numai despre acea sculptură care posedă viaţa ei proprie; iar nu despre una care ar avea vreo formă asemă­nătoare vieţii. De altfel, întotdeauna: teoriile simple şi pure sunt eşantioane fără de valoare; numai acţiunea contează. 
◊◊◊

Arta – poate cea mai desăvârşită a fost concepută în timpul copilăriei umanităţii. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta în sculpturile mele. 
◊◊◊
Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează. 
◊◊◊
Lumea poate fi mântuită prin artă. 
◊◊◊
Frumosul este echitatea absolută. 
◊◊◊
Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării...pentru oamenii mari; el este ca şi viermele de mătase. 
◊◊◊
Nudurile din arta plastică nu sunt atât de frumoase ca nişte broaşte râioase. 
◊◊◊
Din toată lumea – numai românii şi africanii au ştiut cum să sculpteze în lemn. 
◊◊◊
Când nu mai eşti copil, ai murit de mult. 
◊◊◊ 
O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal – şi în pământ.
 ◊◊◊
Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi. 
◊◊◊
Prefer să creez aceste sculpturi şi să greşesc; decât să nu greşesc şi să recreez pe Venus din Milo – căci Venus din Milo a mai fost creată odată şi este, vai, insuportabil de bătrână. 
◊◊◊ 
Eu mă aflu acum foarte aproape de Dumnezeu, şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână spre El, ca să îl pipăi!... Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI 

 

ORFEUL MOLDAV


 


GEORGE ENESCU (1881 – 1955)




Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor
şi chiar destul de conştiincios. La patru ani ştiam
să citesc, să scriu, să adun şi să scad. Nu era meritul meu,
căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază
de aproape toate jocurile, mai cu seamă
 de cele brutale; le găseam nefolositoare,
având simţământul că pierd timpul;
 fugeam de zgomot şi de vulgaritate,
 iar mai mult decât orice simţeam un fel de spaimă
nnăscută în faţa vieţii. Ciudat copil, nu?
GEORGE ENESCU
◊◊◊
MUZICA ESTE ŞI EA O MARE, ÎN CARE 
SE FRĂMÂNTĂ SIMŢIRE ŞI IDEI, ELANURI
ŞI INSPIRAŢIE, VIAŢĂ CONŞTIENTĂ
ŞI VIAŢĂ INCONŞTIENTĂ SAU SUBCONŞTIENTĂ.
GEORGE ENESCU
◊◊◊
MUZICA ŞI CULTURA AR TREBUI
CÂT MAI MULT DIFUZATE, 
ÎN TOATE SATELE, ÎN TOATE COLŢURILE ŢĂRII.
GEORGE ENESCU
◊◊◊
SĂ TE ODIHNEŞTI DE MUNCĂ PRIN MUNCĂ.
GEORGE ENESCU
◊◊◊
PARISUL A FOST ŞI ESTE A DOUA MEA PATRIE. 
ACOLO M-AM AFIRMAT CA MUZICIAN
ŞI COMPOZITOR,  ÎNCĂ DE PE BĂNCILE ŞCOLII.
DE MULTE ORI, CÂND CONCERTAM
ÎN STRĂINĂTATE, ERAM CONSIDERAT
CA FĂCÂND PARTE DIN ŞCOALA FRANCEZĂ,
DAR ÎN PRIMUL RÂND ŢINEAM S-ARĂT
CĂ APARŢIN NAŢIUNII ROMÂNE.
GEORGE ENESCU
◊◊◊
AŞTEPŢI CU NERĂBDARE ZIUA DE MÂINE
SPRE A TE DESPĂGUBI CU PRISOSINŢĂ.
 GEORGE ENESCU
◊◊◊
VĂ ÎNDEMN LA MUNCĂ, FIINDCĂ MUZICA
E A TUTUROR. DATORIA DUMNEAVOASTRĂ
E DE A FACE CA, PE LÂNGĂ ARTA ROMÂNEASCĂ,
ŞI NUMELE DE ROMÂN
SĂ FIE RESPECTAT PESTE HOTARE.
GEORGE ENESCU
◊◊◊
NU POT DECÂT SĂ FIU CU NAŢIA MEA
ŞI SĂ DORESC SĂ IASĂ LA LIMAN
CÂT MAI STRĂLUCITĂ, CUM O MERITĂ,
AR FI JUST SĂ FIE.
GEORGE ENESCU
◊◊◊
ÎN ACESTE TIMPURI BRUTALE ŞI METERIALE,
NU SE POT ÎNDESTUL ÎNCURAJA ARTA
ŞI GÂNDIREA PURĂ, PENTRU A RIDICA
DIN NOU OMENIREA LA NIVELUL
CE-O FACE SUPERIOARĂ
CELORLALTE SPECII DE VIETĂŢI.
GEORGE ENESCU
◊◊◊
TREBUIE SĂ NE ORGANIZĂM DE O MANIERĂ
MAI REALĂ PENTRU MAREA MUNCĂ
ŞI MAREA CONSTRUCŢIE LA CARE ESTE
CHEMAT NEAMUL NOSTRU.
GEORGE ENESCU
◊◊◊
AM REMARCAT DINTR-UN GRAFIC
AL VIEŢII MELE CĂ VIAŢA ORICĂRUI OM E
CA O COARDĂ DE ARC, CARE ÎNTINSĂ OSCILEAZĂ
 ŞI REVINE ÎNCET LA POZIŢIA SIMPLĂŞI
DREAPTĂ DE LA CARE A PLECAT.
EU REVIN DE UNDE AM LUAT-O. 
CĂ ACEI CARI AU PREZIDAT LA PRIMII PAŞI
AI MEI AU DISPĂRUT, ASTA MĂ ÎNDUREREAZĂ,
 DAR NU MĂ ÎNSTRĂINEAZĂ DE LOCUL MEU NATAL,
UNDE VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ODATĂ ŞI ODATĂ,
PENTRU ODIHNA CEA MARE.
PÂNĂ ATUNCI MĂ SIMT LA BUCUREŞTI
CA ŞI LA PARIS, LA BERLIN CA ŞI LA NEW YORK,
LA MINE ACASĂ, ADICĂ ÎN NATURĂ,
MAREA CASĂ A LUI DUMNEZEU.
GEORGE ENESCU  


LA TESCANI, 22 MARTIE 2014
IOAN IOVCEV (REPUBLICA MOLDOVA),  
ŞTEFAN DINCESCU, LA TESCANI
IOAN IOVCEV (REPUBLICA MOLDOVA), 
IOAN SENIUC,  ŞTEFAN DINCESCU, LA TESCANI

 VALERIU OSTAŞ (CĂUŞENI, REPUBLICA MOLDOVA), 
ŞTEFAN DINCESCU, LA TESCANI

IOAN SENIUC , VALERIU OSTAŞ 
(CĂUŞENI, REPUBLICA MOLDOVA), 
ŞTEFAN DINCESCU, LA TESCANI
LA TESCANI, 22 MARTIE 2014
ŞTEFAN DINCESCU, IOAN IOVCEV 
(REPUBLICA MOLDOVA),
 VASILE GEORGE PUIU, LA TESCANI
IOAN IOVCEV (REPUBLICA MOLDOVA),  
ŞTEFAN DINCESCU, LA TESCANI
LA TESCANI, 22 MARTIE 2014
LA TESCANI, 22 MARTIE 2014