JAMES JOYCE
(1882 -1941)
„S-a născut la Dublin, unde şi-a făcut studiile (la
şcoli iezuite,
la Colegiul Universităţii). A predat limbi străine
la Triest
şi Zürich, s-a stabilit pentru multă vreme la
Paris,
iar după ocuparea Franţei de către nemţi,
s-a mutat la Zürich unde a şi murit. Faima literară
şi-a dobândit-o prin lucrările sale în proză
(îndeosebi prin romanul Ulysses – Ulise, 1922),
dar este şi autor de versuri – culegerile Chamber Muzic
(Muzică de cameră, 1907), Poems
Pennyeach
(Poezii de doi bani fiecare, 1927), în care se vădesc
influenţe ale poeţilor elisabetani, dar şi ale
moderniştilor.“
INCHIZIŢIA
Katharsis-Purgativ:
aşa
Să-mi
spuneţi. Am săltat pe-o şea
Şi-am
mers s-alcătuiesc de zor
Gramatica
poeţilor,
Ducând
în cramă şi-n bordel
Gândirea
lui Aristotel,
Tălmăcitoare
ea să-mi fie
Pentru
orice galimatie.
Vor
folosi, dar, spre priinţă,
Peripatetica
ştiinţă.
În
cer sau iad ca să intraţi,
Ca
să fiţi buni sau nenduraţi,
Aveţi
nevoie – nu-i pe vrute –
De
indulgenţe absolute.
Un
mistic vrednic, din născare
E
obiectiv, e-un Dante care
Stă-n
colţul lui, dar prin mandat
Poate
fi excomunicat;
E
ca un conmesean sătul
Fiindcă
n-au servit destul.
Cum
să nu fii „intens“ când, iată,
Ţi-e
viaţa de bun-simţ dictată?
Dar
să nu creadă cineva
Că sunt
din trupa lor cumva,
De-un
neam cu-acel apărător
Al
indecenţei doamnelor
Ce
ia în dar celtic firet
De
aur („scumpului poet“);
Cu-acel
ce, ziua treaz, îneacă
O
piesă-a lui într-o bărdacă;
Cu-acel
ce prin bon ton ar vrea
Să
pară gentleman sadea;
Cu-acel
sărac între săraci
(Pentru
nababi din Hazelhatch)
Ce,
după post, mărturiseşte
Că
n-a trăit prea creştineşte;
Cu-acel
ce nu stă-n capul gol
La
berărie sau pristol
Şi-n
hainele-i de om sărman
Pare-un
curtean castilian;
Cu-al
meşterului rob; cu-acel
Ce
bea-ntr-ascuns un păhărel;
Cu-acel
ce l-a văzut din pat
Pe
Crist, cu capul retezat
Şi
a găsit – cam prea abil –
Pierdutul
text al lui Eschil.
Nu
de-alde ăştia mă fac oare
Podar
al clicii lor murdare?
Visarea
spre-a le fi frumoasă,
Le
scot gunoaiele din casă;
Aşa-i
ajut şi tot aşa
Biserica,
bunica mea,
De
diademă m-a lipsit
Şi
azi sunt „fiul rătăcit“.
Aşa
pe toţi îi „uşurez“;
Făcând
Katharsis – e-al meu crez.
