DENNIS JOSEPH ENRIGHT
DENNIS JOSEPH
ENRIGHT (n.1920):
„Născut la Leamington,
a
studiat la Cambridge, a predat cursuri la universităţi din Anglia,
Egipt, Japonia şi Tailanda, şi ulterior a fost numit profesor
de limba engleză la Singapore. Experienţa numeroaselor sale
călătorii în afara Angliei este consemnată în mai multe volume
de proză şi, adesea, în cele de poezie:The Laughing Hyena
(Hiena care râde, 1953), Bread Rather Than Blossoms
(Mai degrabă pâine decât pomi în floare, 1956), Some Men
Are Brothers (Unii oameni sunt fraţi, 1960), The Old Adam
(Vechiul Adam, 1965), Unlawful Assembly (Adunarea
ilegală, 1968). Ca poet s-a realizat mai ales în versurile satirice,
comice şi duios-umoristice. A scris şi critică literară.“
Egipt, Japonia şi Tailanda, şi ulterior a fost numit profesor
de limba engleză la Singapore. Experienţa numeroaselor sale
călătorii în afara Angliei este consemnată în mai multe volume
de proză şi, adesea, în cele de poezie:The Laughing Hyena
(Hiena care râde, 1953), Bread Rather Than Blossoms
(Mai degrabă pâine decât pomi în floare, 1956), Some Men
Are Brothers (Unii oameni sunt fraţi, 1960), The Old Adam
(Vechiul Adam, 1965), Unlawful Assembly (Adunarea
ilegală, 1968). Ca poet s-a realizat mai ales în versurile satirice,
comice şi duios-umoristice. A scris şi critică literară.“
UMBRELELE ALBASTRE
„E
ca umbrele albastre, are coadă...
Îi
zice cum?“ întrebi. Mă bâlbâi
Şi
zic că e păun – dar o să creadă?
Acum că mergi la şcoală, ai să-nveţi
Cum se numesc atâtea şi atâtea;
Că
mica noastră scenă strică lucruri mari,
Că
pentru gentlemeni, de-o vorbă,
Şef-căpcăun
nu este-un titlu consacrat.
Excentricul
cu cozi albastre nu va fi decât păun
Şi
biata pasăre n-o să adoarmă
Pân’
la cântatul ciocârliei –
A
omorât-o litera.
Dicţionarul
se deschide
În
timp ce se închid frumoasele umbrele.
Vai
vouă, dascăli rătăciţi!
N-avem
nevoie de respect pentru cuvinte,
Ci
pentru lucruri, creaturi mai vechi şi mai reale.
Cândva,
mai ştii, veţi folosi şi versuri
Ca
s-arătaţi necinstea numelor şi lăcomia lor
Şi
neştiinţa, crima voastră să v-o ispăşiţi
Aflând
descântece pentru blesteme noi.
Sau
– mai comod – de ce
Să
nu vă spionaţi copiii (mari născocitori!)
Fără-ndoielnicul
folos al rimei?
UN SPECTACOL RAFINAT
Noi, cei din capitala rafinată,
Tânjim cu gândul la provincie
Şi simplitatea-i frustă.
În schimb provincialii
Adoră satele curate,
Pierdute-n depărtare.
Sătenii de pe-acolo
Cunosc o lacrimă de fată
Ce-şi duce zilele în junglă.
Acolo-n junglă am găsit-o
Printre giboni docili, ferigi,
Cu ochii mari, privirea caldă.
Intra perfect în rol, perfect,
De nu avea ochi urduroşi
De-atât orez decorticat.
În
capitală filmul nostru place:
Giboni
docili, ferigi,
O
fată cu ochi mari, privire caldă.
NU E CU SUPĂRARE
În
nicio ţară
Nu
sunt servicii atât de prompte.
Cutia de gunoi standardizată
Se-mbucă cu cilindrul uriaş
Plasat pe un şasiu cu şase roţi.
Chiar şi capacul este ridicat mecanic,
În ultimul minut,
În felul ăsta poţi să scapi de mort
Şi nu-i cu supărare.
În
nicio ţară
Nu-i mai curat la toalete.
Ca lacrima-s curate şi cu miros de pin,
Cu jet de apă ca un Wagner depărat
Ce curăţă pe loc orice păcate.
În
nicio ţară
Nu vine-atât de iute ambulanţa.
Stai jos, lungit pe targă,
N-apucă
poliţistul, şoferul sau chibiţii sau câţiva negustori
Să
termine cu sfatul.
În
nicio ţară
Nu-i mai corect serviciul de pompe funerare.
Cu câţiva pfenigi ficşi, conform cu vârsta,
Îţi iese-o-nmormântare clasa-ntâi.
Semnezi doar unde scrie puncte-puncte,
Şi dai rata la timp.
În
nicio ţară
Nu
sunt servicii-atât de prompte
– mă
tot gândesc –
Când,
sunt sortat şi echipat, aliniat,
Poftit prin uşă,
Mărşăluit pe-asfaltul neted,
Vârât într-un cilindru uriaş,
Etichetat „Lufthansa“.
