POET
CHINEZ: WANG
MENG (1934)
„Este unul din cei mai reputaţi scriitori
chinezi actuali.
În anul
1953, a publicat romanul Vivat tinereţe, iar în 1956,
a publicat nuvela Noul tânăr venit la
secţia organizatorică.
Mai recent a publicat romanele Dor de casă,
Activitatea schimbă fizionomia omului, nuvele şi poezii.
Multe din creaţiile sale au apărut în traducere
în S.U.A.,
Anglia, Mexic, România, U.R.S.S., Olanda şi
Norvegia.
Este vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor din
China.“
AMINTIREA
Amintirea e întristare
întristarea e veche
şi ruginită.
Amintirea e-nduioşare
înduioşarea e bunătate
şi iarbă.
Amintirea e bucurie,
iar bucuria-i curată
şi-i vin.
Amintirea e greutate,
iar greutatea severă
e munte.
Amintirea e amintire
şi nu mai ştiu ce.
Amintirea e realitate
ce se preschimbă în
amintiri
şi-n poezie.
INIMA MEA
Oare funcţia mea
e mai mare ca mine?
Dar, poezia mea? Este şi
ea
mai frumoasă ca mine?
Dar noul meu roman
e mai interesant decât
mine?
Dar inima mea este şi ea
mai profundă decât mine?
Nu aş putea crede.
PICĂTURI DE PLOAIE
În hotelul acesta, vechi
şi modest
oaspeţii sunt asemenea
picăturilor de ploaie
care cad fiecare precis
în camera sa
fără sunet, fără ecou,
ci doar dimineaţa
câte o rafală de vânt
îi aduce lângă caşcaval
şi marmeladă
ca apoi să-i împrăştie
iarăşi
pe care-ncotro.
PERSPECTIVĂ
Mai departe decât munţii şi marea
e numai oglinda
şi apoi barul şi taburetul
şi fata cu părul deschis
şi gâtul viorii.
Cea mai aproape e ceaşca cu cafea neagră
şi care mai mare decât lumea
acoperă inima mea
îndepărtată şi ea
ca munţii, ca marea şi soarele.
