sâmbătă, 19 martie 2022

ŞERBAN CHELARIU – POEZIE ŞI PICTURĂ

 

ȘERBAN CHELARIU – POEZIE ŞI PICTURĂ

         


            Şerban Chelariu s-a născut pe 30 septembrie 1943, în Bucureşti.

În anul 1967, şi-a luat licenţa de inginer constructor la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale. În decembrie 1977, a emigrat în S.U.A., unde şi-a obţinut titlul de Professional Engineer, lucrând în domeniul construcţiilor industriale până în 2010, când s-a pensionat, dedicându-se, exclusiv, artelor plastice şi scrisului.

            Şerban Chelariu este membru al U.S.R., Filiala Iaşi, al Uniunii Scriitorilor Bucovineni, al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Galeriei Piermont Flywheel Gallery, din Piermont, New York.

            Şerban Chelariu a fost membru al Asociaţiei Internaţionale a Scriitorilor şi a Oamenilor de Artă Români – LiterArt XXI, S.U.A., care a fost desfiinţată după 22 noiembrie 2010, deci după moartea scriitorului şi a editorului Gabriel Stănescu.

         

I. VOLUME DE VERSURI

         

În umbra numerelor prime (Editura Paideea, Bucureşti, 1998)

Quadratura lunii (Editura Paideea, Bucureşti, 2000)

Praf peste pulberea inimii (Cartea Românească, Bucureşti, 2002)

Noduri şi cârlige (Editura Brumar, Timişoara, 2005)

Gălbenuşul Soare (Editura Limes, Floreşti-Cluj, 2013)

Piele şi unghii (Editura Limes, Floreşti-Cluj, 2014)

Sferele Şarpe (Editura Junimea, Iaşi, 2017)

Respir (Editura Tracus Arte, 2019, Bucureşti, 2019)

Zaruri şi Clepsidre (Editura Amphion, Bacău, 2022)

 

II. ARTICOLE ŞI ESEURI. VOLUME

 

Un părinte pentru eternitate (Editura Timpul, Iaşi, 2008)

 

 

 

III. COLABORĂRI ÎN REVISTE

(versuri, articole, eseuri, traduceri)

 

Origini (S.U.A.)

Galateea (Germania)

Convorbiri Literare (Iaşi)

Poesis (Satu Mare)

 

IV. PICTURĂ. EXPOZIŢII DE GRUP

 

Galeria Universităţii Colorado (Boulder, Colorado, 1978)

Washington D.C. (1990)

Bergen Museum (Paramus, New Jersey, 1995)

Katonah Museum (Yonkers, New York, 2005)

East-West Gallery (Manhattan, New York, 2006)

Piermont Flywheel Gallery (Piermont, New York; membru activ din 2009 până în prezent)

 

V. PICTURĂ. EXPOZIŢII PERSONALE

 

Ateneul Tineretului (Bucureşti, 1970)

Galeria Universităţii din Boulder  (Colorado, 1979)

Alex Gallery (Washington D.C., 1987)

East-West Gallery (Manhattan, New York, 2005)

Duke University (Durham, North Carolina, 2008)  

Piermont Flywheel Gallery (Piermont, New York; anual, o expoziţie personală, din 2009 până în prezent)

 

VI. REFERINŢE CRITICE (SELECTIV)

 

• Emil Manu („Şerban Chelariu”, în Luceafărul, nr. 44, 1996)

• Sorin V. Nicolaescu („Poetul dintre numere”, în Balada, nr. 10, 1999, Köln, Germania)

• Sorin V. Nicolaescu („Quadratura lunii”, în Dorul, XI, 2001, Copenhaga, Danemarca)

• Mircea A. Diaconu („Şerban Chelariu: Danemarca din creier”, în Poesis, nr. 3-4, 2001, Satu Mare)

• Onorel Colăcel („Praf peste pulberea inimii”, în Contemporanul, februarie, 2003, Bucureşti)

• Petra Vlah („Din lumea poeziei”, în Origini Romanian Roots, nr. 1-2, 2003, Norcross, Georgia, SUA)

• Ion Cristofor („Şerban Chelariu şi revolta împotriva timpului”, în Poesis, 2005, Satu Mare)

• Marcel Suliţeanu („Ochiul” lui Şerban Chelariu, în Lumină Lină, nr. 10, 2005, New York)

Mirela Roznoveanu (Şerban Chelariu, Noduri şi cârlige, 13 februarie 2008, Vetiver)

Theodor Damian (Oximoronul ca modus vivendi”, în Lumină Lină, 14 noiembrie 2008, New York)

Ştefan Stoenescu („Cu noduri şi cu cârlige: Cea de a patra ipostază a devenirii întru poesie a lui Şerban Chelariu”, în Lumină Lină, nr. 3, 2009, New York)

Ştefan Stoenescu („Poetul metafizician – Şerban Chelariu – testând fiabilitatea paradigmei galactice”, prefaţă la vol. Gălbenuşul Soare)

• Mircea Petean (pe contracoperta vol. Gălbenuşul Soare, 2014)

• Mircea A. Diaconu (pe contracoperta vol. Piele şi unghii, 2014)

• Gheorghe Mocuţa („Şerban Chelariu: sistemul meu de referinţă este circumscris de piele şi unghii”, în Arca, vol. 10-12, 2014)

Eugenia Ţarălungă (Sferele Şarpe, în Viaţa Românească, Miscellania, august 2017)

• Mircea A. Diaconu (pe contracoperta vol. Sferele Şarpe, 2017)

• Constantin Cubleşan (Sferele Şarpe, în Scriptor, IV, nr. 5-6, 2018)

• Mircea A. Diaconu (pe contracoperta vol. Respir, 2019)

Cristian Livescu (Șerban Chelariu, Poezia „Din aliajul astrului meu derbedeu”, în Convorbiri Literare, iunie 2020, anul CLII, Iaşi)


Șerban CHELARIU, Zaruri și Clepsidre. Poeme [12]

 Șerban CHELARIU, Zaruri și Clepsidre

 


 

făcutul

 

făcutul

n-are buric

 

fiind făcut

din nimic

 

doar născutul

din nimic

 

chiar de-ar fi

el

cât de mic

 

are-un și mai mic

buric

 

și atunci

mă întreb

 

nu zic

 

n-au născuții toți

buric

 

de la mic

până la mare

 

universul

arătare

 

chiar născutul

din nimic

 

are

sau n-are buric

 

dar hai să vedem

un pic

 

meșterii cei mari

ce zic

 

o spun clar

nu tac chitic                                       

 

s-a născut

dintr-un nimic

 

declarând

n-are buric

 

vedeţi cum se contrazic            

 

de-i născut

are buric

 

da-i buric așa de mic

încât

mulţi din meşteri mari

 

orbi se nasc

sau orbi devin

 

căci privind

acel buric

nu văd cum de-l văd

nimic


precum spațiul clepsidră

 

precum spațiul clepsidră

se joacă cu timpul               

 

dându-i semnalul

cu ultimul strigăt

 

să se întoarcă invers

 

spre locul din care-a

fost grabnic

forțat să plece

 

de suflul bigbangului

anterior                                      

 

precum spațiul clepsidră

de timp se dezbracă

 

praf și pulbere

țoală

 

la picioarele ei

vremelnicie-aruncată

 

doar așa

să-și vină în fire

să se mai refacă

 

până când capul îi este

iar îndemnat

să-i devină picior

 

precum bigbangului

i se năzare

cu spaţiul

prin timp se joacă

 

de-a viaţa şi moartea

când ne petrece

 

înspre cerescul imperiu

valsând

 

printr-al stelelor fum

 

viaţa

singura

cu voaluri din pânze

eoni topite

 

şi broderii de mistere

tainic tivite

 

ne dăruie firea

fir unic

din firea-i deplină

 

spre viaţa

de viaţă îmbujorată

 

cu lacrimi de bucurie

pornind înrourată

 

pre noi înşine

înfiripându-se

 

să ne înfiripe

 


m-a trezit ocheada luminii

 

                                                Prezentul tace... trecutul cântă...”

(Lucian Blaga)

 

         „Încearcă din toată puterea să fii întrutotul sufocat de viață, și mai ales când râzi,

să râzi din toată inima, să te audă până și iadul...”

 (William Saroyan, traducere personală)

 

m-a trezit ocheada luminii

dintr-o imensă clepsidră                 

 

perpendiculară pe irisul

galaxiei primordiale

 

prin care timpul

curgând

infecta spațiul

 

cu virușii vulnerabilității

existențiale                                               

 

adormisem cu șoldul

pe numărul par

 

pe un altul

complex

mai cărnos

îmi sprijineam umărul

pur chihlimbar

 

nu complexul real

 

imaginarul

contestatar

fruntea

pieptiș umflată

și nepereche

 

o ridicam înspre cer

 

navigând printre visuri

lobul frontal

 

stânga dreapta

vele perechi

 

îl apărau de primejdii

pândind parietal

 

sfere perfecte

curgeau

din nevăzutul amonte

în nevăzutul aval

 

tipărind holografic

luminoase secunde

 

în cartea cu pagini

mătăsoase ca noaptea

şi coperţi

galaxii de cristal

 

pagina goală

raiul prin care zilnic pășim

 

tăcută-n amonte

 

trecuta

cântând în aval

 

precum întrezărise

poetul iubit                         

 

și totuși ceva

din cevaul acesta

cu folos închegat

 

nu mi-a dat pace

liniștea mi-a răscolit

 

pâlcurile dorului

palmele mătăsoase

 

dragul cărnii de carne

 

dorul oaselor oase

de osoasele oase

 

gândurile dragostei

pline de năbădăi

 

îmbrâncindu-mi

catifelatele buze

peste abisul

ochilor tăi

unde să fi dispărut

 

cărnosul ciorchine

mustul trăitelor fapte

 

vinul cel tânăr

curgând generos

parte să fi avut

 

numai

de-aducerile-aminte

 

ale sirenei

din insula

faimosului trecut

 

cum de ne încântă

doar mierea trecutelor clipe

 

de-a lor prezentă dulceaţă

copilăreşte

 

oare de ce

nu am ştiut

 

•••

 

oh

timpului

jgheab

 

prezentul

continuu îi este

 

indestructibilă

 

pretutindeni

albie

 

acolo

secundele

 

pe calea trecerii

ne călătoresc

 

precum

pe a sângelui

 

hemoglobina

 

corabie după corabie

 

o umbră

siajul

 

peste adâncuri

arcuş

 

glorifică

corola devenirii

 

cântând cu patimă

 

la vioara

stradivarius balie

 

capriciile firii

 

precum voinicii

la hora satului

 

jarul din sânge

stârnesc

 

rotindu-şi iubita

 

cu palma pe talie

 

precum privighetorile

cu înălţătoarele lor triluri

 

cântecului preferat

 

îi glorifică

notele

 

sau fetele

buzele-şi muşcă

de dragul flăcăilor

 

când pulpele

 

prin cămăşile albe

cu poale

 

le pipăie fotele

 

oh

 

astfel apare

aievea apare

 

sorocul secundelor

 

frison de o clipă

scurtcircuit

 

selfie de viaţă

făcut în pripă

 

cu neputinţă

de măsluit

 

amintire

demnă de strecurat

 

între paginile nopţilor

cu galaxii

masive coperţi de cristal

 

numai astfel

 

la limita râului

cu a lui albie

creatoarea prezenţă

 

a clipei

încheagă

 

uimitoarele-i armonii

 

solitar

ademenitoare

 

predestinate să fie

o singură dată cântate

 

şi-n tăcerea de după

cuantic transcrise

 

să devină-n prezentul continuu

eternitate

 

doar duhul

inimilor noastre

să mai fie în stare

 

să le mai întoarcă

prin viaţă

 

nostalgic

identic

să mai fie cântate

 

doar dorul inimii

sub pleoapa tăcerii

 

la limita trecerii

 

cu nemişcarea

scobită albie

 

cântecul

prezentului viu

 

îl îngroapă

 

precum duhul

inimii mele

 

de felu-mi

de tine de-a-mi fi

încă

 

nedezlipit

 

trecutul

mereu îl dezgroapă

 

de tine să-mi cânte

nebunul

 

căci fără de tine

iubito

 

chiar dacă-aş urla

să m-audă până şi iadul

 

nu mai ştiu

inima

cum s-o mai îndemn

 

să mai înceapă să râdă

să zburde

să cânte

 

prin clipa prezentă

să-mi redevină

iar sufocată

 

de viaţă

 


odată

 

odată

și-odată

 

ca-n niciodată

 

dintr-un străin material

botezat de noi

 

mult mai târziu

fir de nisip

 

în scoica neantului

au intrat două sfere

 

mici

foarte mici

 

prototip

 

care

apropiindu-se una de alta

 

s-au și

una de alta

 

dintr-o dată lipit

 

formând un corp străin

iritant

 

strat de sidef

transparent

 

învelit

peste strat transparent

de neant

 

şi astfel

 

fără ca nimeni

să bănuiască

sau știe

 

primordiala clepsidră

s-a zămislit

 

clepsidra

însă

ușor de-nțeles

 

nu avea tunelul

dintre

știut

 

până când

altădată

ca niciodată

 

a intrat prin clepsidră

înspre tunel

învârtoşată

 

unda de foc

 

deschizând tunelul

singularitate

 

topind nisipul

transparente mărgele

 

dăruite lui cronos

cu clepsidră cu tot

să se joace cu ele

să le răstoarne 

 

fără tumbe

să curgă

 

fără zigzaguri

 

fără

ca

din drum

să se mai întoarcă

brusc

înapoi

 

cum

puțin mai înainte

 

se zbăteau într-o singură sferă

nerăsturnată

ca-ntr-un butoi

 

mai ales acum

de când pe doamna clepsidră

nu o mai interesau

nebuniile adolescentine

 

se dădea peste cap

o singură dată pe veşnicie

nu de zeci şi sute de mii

 

până când a venit cronos

 

dar asta

vă rog

să rămână-ntre noi

 

tiranicul

 

să se mai dea peste cap

ca-n zilele bune     

de joi până joi

 

i-a interzis

 

şi o opreşte acum

ba-n cap

ba

cu fundul în sus

 

răsărit să se ridice

locul în care

soarele se îngropa la apus

 

spre disperarea absolutului

 

care-şi priveşte mărgelele

curgând

 

când relativ

când absolut invers

 

decât ar fi fost suveran

presupus


ochi în ochi

 

ochi în ochi

drag lângă dragă

viața-ncearcă

să-nțeleagă

 

ȋnvelindu-se-n

uimiri

inimile

amândouă

au pornit spre libertate

 

din celula pușcăriei

adolescentine

roind printre plăsmuiri

 

ploaie neagră

lungi nuiele

dinspre umeri i se-aruncă

 

dor de dragoste

poruncă

 

părul prin care-o sărută

zdrelindu-i fiori prin piele

transformându-l violină

 

de carne

nu aer

plină

sufocând până-n plăsele

sinapse paralizante

 

buzele-i nerușinate

frisoane-abracadabrante

scurtcircuitând imperiul

lumilor integratoare                           

 

asmuțind cuantic cutremur

imanențele primare

 

legic contrastând conturul

simetriilor frapante

 

pumn în gură

pumn în gură

 

șoldul ei

cu prăjitură

 

palpitândă lângă alte

cu atât

mai palpitante

 

încrustate

fascinante

 

umede

fierbinți

vibrante

 

prăvălite

peste-un fante

 

cu blazon

de banu’ mante

 

visând sânge mai albastru

decât fanții de floreasca

sau chiar fanții

de vitan