duminică, 4 august 2013

POET CHINEZ: AL QING, CERŞETORII



POET CHINEZ: AL QING
(1910)

„Este unul dintre cei mai influenţi poeţi contemporani.
În anii ’30, a studiat pictura în Franţa. (...)
Volumele sale de poezii mai importante sunt:
«Dayanhe, doica mea», «Nordul»,
«El moare a doua oară», «Vestirea zorilor».“

DIALOG CU CĂRBUNELE

Răspunde-mi: unde locuieşti?

Eu locuiesc în munte de zeci de mii de ani,
Eu locuiesc în rocă de zeci de mii de ani.

Ci spune-mi: care-ţi este vârsta?

Ca vârstă, eu sunt mai bătrîn ca munţii.
Ca vârstă, eu sânt mai bătrân ca roca.

De câtă vreme dăinui în tăcere?

De când dormeau, prin codri, dinozauri
Şi Terra s-a smucit întâia oară.

Şi ai murit de prea mult chin?
Murit? O, nu! Eu mai trăiesc şi astăzi,
Deci daţi-mi foc să ard! Deci daţi-mi foc!

ROABA

Pe unde curge Fluviul Galben
Pe albii nisipoase de râuri secate
Roaba
Cu singura ei roată
Scoate sunete-ascuţite şi irită
Tristeţea bolţilor cereşti.

Ea străbate frigul şi singurătatea
Din partea asta de munte
În partea cealaltă de munte
Şi face să sune
Durerile poporului din Nord.

În zile încremenite de gheţuri şi nea
Între cătune umile
Roaba
Cu singura ei roată
Înscrie-n pământul gălbui dâre-adânci
De la acest drum
La celălalt drum
Împletind, necontenit împletind
Durerile poporului din Nord.

CERŞETORII

În Nord
Cerşetori rătăcesc, lângă maluri, cu Fluviul Galben
Cerşetori rătăcesc de o parte şi alta a căii ferate.

În Nord
Cerşetori cu o voce de care e lumea sătulă
Îşi strigă durerea
Şi spun că sosesc de prin zonele greu încercate,
De prin zonele-n care domneşte războiul.

Îngrozitoare e foametea.
De foame, bătrânii îşi pierd bunătatea,
Cei tineri învaţă, flămânzi, să urască.

În Nord
Cerşetori cu ochi îndărătnici,
Ce fix te privesc!
Se uită la tine cum duci mâncarea la gură
Şi îţi cureţi dinţii cu unghia.
În Nord
Cerşetorii întind nişte mâini
Ce nu se retrag niciodată,
Mâini negre ca pana de corb
Cerşindu-ţi, pomană, un ban de aramă,
Un ban de la orice drumeţ,
Chiar de la soldaţii ce n-au niciun ban de aramă.