POET DIN CANADA: ALBERT LOZEAU
Motto :
,,Poetu-i sub ţărână,
iubita lui, la fel.
El lângă ea adoarme, ea doarme lângă el.
Plăcerea lor şi astăzi ne
caută arzândă,
Din fosta lor dorinţă
doar cântecul mai
cântă.
Ei sunt, acum, cenuşă –
sicriu fără folos,
Dar cântecul se-nalţă şi azi
orgolios.”
Albert
Lozeau
,,Doborât
de paralizie, la vîrsta de 18 ani, este condamnat să-şi petreacă toată viaţa în casă. În răgazurile pe care i le
îngăduia boala, a contemplat natura de
la balcon sau făcând rare plimbări cu
trăsura. Poet romantic, îşi alege Muza ca iubită şi pe Musset ca maestru. Temele operei sale sunt: suferinţa
(acceptată cu toată resemnarea),
singurătatea, dragostea faţă de natură (văzută din camera de bolnav), iubirea (nu numai ca exerciţiu
de poezie, ci şi ca sentiment personal).”
Alexandru Andriţoiu,
Ursula Şchiopu
VILLON
CĂLĂTOREŞTE
François Villon,
maestrul, stăpânul pe taverne,
Suflet de aur, mare
poet şi asasin,
Către Anvers porneşte,
spre-un aer mai deplin
Spre-o altă hărţuială –
şi pentru baliverne!
El cu ortacii – oameni cu-nfăţişări paterne –
A plănuit, s-ar zice,
să fure un fişic
De cinci sute de
taleri, o sumă de nimic,
Cu dibăcie, fără de
zgomot sau lanterne.
Drept care hotărâse să fugă din Paris.
Când plictiseala puse năvod pe
bietu-i vis,
Ca ultimă scăpare i-a
fost călătoria.
Villon ce totdeauna a
hotărât prudent,
Şi-a împărţit nimicul, adică
sărăcia,
Cu mâna aşezată pe
Micul Testament.
