Din vol. SE SPÂNZURĂ CONDEIUL!, Editura AMPHION, BACĂU, 2005
POEM (I)
Morţii i-am zis: „Nu trage, fleaţo, cu urechea la uşă!
Cu Omar Khayyām Vel Ştefan Dincescu stă la taclale.
Mai uită-l, zorito, pe vatră! Morocănos, în cenuşă,
traduce rubaiate spre cinstirea matale.”
POEM (II)
Mâine, când eu, Maica Lot, voi ţâşni din cetate,
mâine veţi citi în sângele meu cu grele văluri de sloi.
Mâine voi scutura din cimpoi pâcleşe ploi,
mâine voi şiţui genunile cu nestemate.
POEM (III)
Şi Vouă, Sfinte Petre, Vă declar pe şleau:
curvoi mi-am fost, grozav mai beau!
Să zăbovesc la porţi? Să mă proptesc în clanţă?
O noatină se pişă în balanţă.
POEM (IV)
Faima mi-am retezat-o, mi-am dumicat-o în lapte,
astăzi îmi cotcodăceşte în gât, mi-e greaţă de ea.
Umbla-voi greoi printre vărgatele fapte
azvârlindu-mi chiloţii în orice pronaos de stea.
POEM (V)
Cine m-a rupt? Cine m-a supt? Cine m-apasă?
Pripăşi-ţi-aş, nenorocire, clovnii în casă!
Pe fiece gând, pe fiece vis mi se lipeşte afiş:
„Între fraţii tăi, boschetarii, o mierleşti în tufiş!”
POEM (VI)
Te-amuşină lupanii cu boturi de nard.
N-ai văluri de landră, n-ai spaime de bard.
Ne pescuim în pruteţ. Ne oploşim în Apus.
Cerul Sodomei pe-o năsălie m-a dus.
POEM (VII)
Pleoapele tale mi se înţeliniră şi-n vis
şi-mi zdrenţuiră dorul de la metereze până la gleznă.
În palmele ştimelor testamentul mi-am scris
când ţâţele tale se giugiuleau cu iepuroii în beznă.
POEM (VIII)
Pe malul Jiului, zapciule, haidem fuguţa la peşte!
În cârlige înfige-vom când viaţa ta, când viaţa mea.
Din zmeurişuri ne toarnă colastră o stea.
Marele chit în capan regal ne pofteşte.
POEM (IX)
Ai să treci, ai jurat, cu privighetori clocind în ureche
din veacuri lăptoase într-o stradă îngustă.
Eu, cultivând lăptuci într-o istorie literară străveche,
iepuri albaştri îţi voi hăitui pe sub galbena fustă.
POEM (X)
Mi-ai dat mieriul crin visat de-albine.
L-am deghizat în cloţă, în clovn, în orişicine.
Vai, ce mi-ai dat: izvoare, cer spălat,
le-am porcăit! La rişcă, Doamne, m-am jucat!
POEM (XI)
Haidem, fecioraşule, să ne luăm oghealul în spate!
Lasă azimă, pecie! Lasă, vlăstare, posleţ în pahar!
İa-ţi tălpăşiţa-n amiază, nu pe-nserate,
din acest paradis linciurit într-un horn de măgar.
POEM (XII)
Zdup! ţărişoara mea, cocoţează-te-n pat!
Holbează-te la TV! Hai, clefăieşte, hămesito, păsat!
Mâine, căţea în călduri, furişează-te-n clăi
până la pofticioşii, libidinoşii, lăţoşii haidăi!
POEM (XIII)
Postava ciurdelor din pieţe
o ghiftuiam c-o pită, cinci peşti şi un ecou
şi mă pâram urechilor fâşneţe: „Gând vinovat
mă frige: să dau de-un stârv mai nou.”
Ştefan Dincescu & Charles Baudelaire
POEM (XIV)
Ai eşuat, bădiţă! Hai, schilodeşte-ţi gâtul!
Orb hoinărişi hăţişul acelor burţi de peşti.
Nu Dumnezeu, ci Dracul se uită prin fereşti!
Nu faima te mâleşte, ci greaţa, ci urâtul!
Ştefan Dincescu & Marin Sorescu
POEM (XV)
Poetul să dărâme, să taie, să înece
vechimile, să ţină deschise în infern
bodegile, calvarul să-şi disece,
iar lapţii să şi-i toarne într-un obscen etern.
Ştefan Dincescu & Arthur Rimbaud
POEM (XVI)
Ca ţâţele de târfă, revolta şi haşişul
le molfăiam dospite cu luna de pe cer.
Vindeam prin cafenele dezgust, păduchi, mister
când ne tăia metafora cu şişul.
Ştefan Dincescu & Arthur Rimbaud
POEM (XVII)
S-au rupt catarge, rame, edecuri şi mănuşi,
ţăruş înţepenindu-mă-n cenuşi.
Pe blana morţii sufletul mi-l frec.
„O, sparge-mi-s-ar fiinţa în cântec să mă-nec!”
Ştefan Dincescu & Arthur Rimbaud
POEM (XVIII)
Da: am trăit cu sturzii, cu stelele pe câmp.
Da: n-am slujit la javre, la şuţi, la zeul tâmp.
Da: am căinat decesul pădurilor de tei.
Da: am proscris osânza Moţocilor mişei.
Ştefan Dincescu & Zaharia Stancu
POEM (XIX)
S-au fiert blestemele în ţeastă,
puii mei, bobocii mei,
ca dracii-n ţâţe de nevastă!
Seina carte, cât un bot de peşte,
puii mei, bobocii mei,
robul v-a scris-o, dracul v-o citeşte!
Fumând în ştreang c-un Dumnezeu cretin,
puii mei, bobocii mei,
v-aprind opaiţ într-un scrin!
Ştefan Dincescu & Tudor Arghezi
POEM (XX)
Un cal vorbea c-un mort pe drum:
„Mai bem, ortacule, un kil de scrum?”
Striga într-o bagea o cucuvaie:
„Fereşte-ţi, frate, versul de pârnaie!”
Ştefan Dincescu & François Villon
POEM (XXI)
Ciulinii căţelesc pe bărăgane
ca mugurii drăceşti pe ţâţele bălane.
Scânceşte vântul mozolindu-şi marfa:
„Hingherului să nu îi vindeţi harfa!”
Ştefan Dincescu & François Villon
POEM (XXII)
Codrule, codruţule,
ne-au storşit, tăicuţule!
Sărbătorile ţi-au rupt,
rămăseşi milog şi supt.
Căpşunarii duc în spate
doinele,-n desagi, crăpate.
Domni cu robă, cu scufie,
ne-au vândut pe veresie
pe la porţi de-mpărăţie.
Cui a oblojit străinii
sparge-i-ar ficaţii cânii,
linciuri-şi-ar în buboi
roiul zilelor de-apoi,
îndrăgi-ne-ar zorile
şi privighetorile,
codrule, codruţule!
Ştefan Dincescu & Mihai Eminescu
Din vol. SE SPÂNZURĂ CONDEIUL!
Editura AMPHION, BACĂU, 2005
