Din vol. ADIO, MISTER BASHÔ!, Editura AMPHION, BACĂU, 2010
POEM (1)
Să evadez din tulburele suflet,
iată, mă dezmoştenesc, iată, mă exilez!
Eul, coteiul, ţuşti! pe scenă.
POEM (II)
Despre Dincescu? Nici bune, nici rele!
S-a retras c-o scobitoare între dinţi
ca pictorul acela înalt cât spicul de orz.
POEM (III)
Lăsaţi lighioanele să vină la mine!
Lăsaţi pietrele să vină la mine!
Voi, tăgârţari gălăgioşi, căraţi-vă!
POEM (IV)
– Ce vrei, oltene, să te plămădesc de-acum?
– Nu păuniţă, Doamne, vultur, leu,
ci spice de grâu zâmbind între dinţii de ied!
POEM (V)
De mâine n-am să mai frec menta pe-aici.
Mă vor striga izvoarele, privighetorile.
Cititorul – niciodată, călăul!
POEM (VI)
Din zori până-n seară vociferează cuvintele:
„Ne doare-n popou de inima voastră,
oameni smintiţi! Daţi-ne pace!”
POEM (VII)
– Să fii poet înseamnă robăcie!
– Hei, Mister Valéry, poţi să decizi?
Boul bunicii este geniu?
POEM (VIII)
Soarele aţipeşte în ochii bunicilor.
Nepoţii se cocoţează în poveşti.
N-o giugiuliţi, poeţi! Muşcaţi furtuna!
POEM (IX)
Nulitate gonflabilă, fanatul escroc
să-mi scrieţi pe cruce?
Greier turbat de curaj, vă implor!
POEM (X)
Se trăieşte pe Net. Se moare pe Net.
Poetul? Naivă goarnă ciuruită
în care vociferează gândacii.
POEM (XI)
De-atâta celebritate
mâţa vecinilor visează
să se uşureze, estetic, pe tenişii mei.
POEM (XII)
În eternitate nu intri
prin ţâţele curvei, prin cardul bancar.
Prin zarva poeziei? Pa, prostane!
POEM (XIII)
– Cât dai pe vară, poete? – O ceapă degerată!
– Pe toamnă, poete? – O ceapă degerată!
– Pe iarnă, poete? – O ceapă degerată!
POEM (XIV)
Mi-am cheltuit o viaţă în coşmar
să declanşez taraful unui greier.
De-acum, urzici, mă toacă proştii.
POEM (XV)
Ţi-ai bătut joc de-o viaţă de om
să ajungi rubicond, gurmand şoricel
în bibliotecile din Cacaleţii din Vale.
POEM (XVI)
S-au scumpit biscuiţii, laptele, peştele,
dar s-a ieftinit moartea.
Bucuraţi-vă!
POEM (XVII)
Soarele îngenunchează lângă spicul de grâu:
„Bună dimineaţa, Luminăţia Ta!
Ai dormit bine?”
POEM (XVIII)
Cu ţâţele muierea udă mărul.
Adam o linge în buric.
Pe prispă Dumnezeu se screme pe oliţă.
POEM (XXIX)
Se exilează fericirea în talcioc.
Mi-aţi şterpelit bobiţele de pâine
din ochii vlăguitului căţel.
POEM (XX)
Voi, băcăuani,
trăiţi râzând
cu mucii sfârâind în gură!
POEM (XXI)
În boscheţi şi-n OTV
se defilează pe burtă, pe buci.
Succes, duduie Safo! Vă ador.
POEM (XXII)
S-au ieftinit discipolii, statuile şi cucuruzul.
De foame se inflamează sufletul copiilor.
Maţele politrucilor, zarva lor toxică!
POEM (XXIII)
Ce deplorabile gângănii, Doamne,
poeţii colcăind în imnuri
ca viermii într-un măr domnesc!
POEM (XXIV)
– Nevermore! Nevermore! Nevermore!
– Devii enervant, coroiatule! Na!
Exersează alte cuvinte!
POEM (XXV)
Cărţile, jur, nu le-am citit pe toate!
Adio, convivi! Cântecul, ţuind,
mă stârpeşte din soartă.
POEM (XXVI)
Mâine toţi mă vor aclama.
Mâine toţi se vor proclama fraţii mei.
Până mâine, Doamne, sub ce tavan voi aţipi?
POEM (XXVII)
De-atâtea sălcii plângăreţe,
de-atâţia greieri, de-atâta lună
ţi se apleacă, poete! Ratare, duhneşti!
POEM (XXVIII)
Aceleaşi ape umflând prăpădul,
aceiaşi parlamentari făcând spume la gură,
acelaşi Dumnezeu, titirez, în vacanţă.
POEM (XXIX)
Pe uşile noastre se iscăleşte demenţa.
– Cine-i Jean Valjean, domnule învăţător?
– Fratele vostru! La joacă, băieţi!
POEM (XXX)
Nici tauri, nici toreadori.
Făt-Frumos trage făină pe nas.
Justiţia adoră sexul oral.
POEM (XXXI)
Se-ndoaie veşnicia de muşte şi scaieţi.
Azi gloria, Musaios, în târguri se deşiră
ca ştrampii curvei în boscheţi.
POEM (XXXII)
Şontâc-şontâc – prin Ţara Făgăduinţei.
Nimeni nu intră. Nimeni nu iese.
Oameni pe cartelă. Jivine-n albume.
POEM (XXXIII)
Vântul cocoloşeşte căţeii pe străzi.
Poezia cerşeşte chiştoace-n bodegi.
Viitorul a ieşit din garanţie.
POEM (XXXIV)
Ne-au călărit muiştii, spăgarii, ţucălarii
zobindu-mă în şteampul beteagului noroc.
Dau ortul revoluţii, puştime, în talcioc!
POEM (XXXV)
Când m-am retras în pivniţă, v-aţi mâniat.
Când m-am expus în for, v-aţi mâniat.
Mă-ntind pe năsălie. Mucles, frate!
POEM (XXXVI)
Se-nchină sufletul în cântec
şi cântecul se-nchină-n Dumnezeu
în veac zgârcit, şomer şi derbedeu.
POEM (XXXVII)
Alte nenorociri sexy. Alte eşecuri digerabile.
Alt Partid al Poporului. Alte religii inflamabile.
Tot mai bătrân, mai sărac, mai posac!
POEM (XXXVIII)
Fusei o blondă fabricată.
Băui tutun, rachiu şi preacurvii niţel.
De astmă dădui colţul. Pa, drumeţi!
POEM (XXXIX)
Ieri – debutant anonim. Azi – geniu anonim.
În foile cărţilor mele ţăranul înveleşte jumări.
„Doamne, pe scriitor grozav l-ai ratat!”
POEM (XL)
Universul gângureşte într-o albină.
Peştii lui Ernest Hemingway ne salută pe toţi.
Puşca de vânătoare îmi ţăndăreşte gura.
POEM (XLI)
Prin viziera celulei îmi examinez vizitatorii:
François Villon, Khayyām, Baudelaire şi Poe.
„Salut, Serghei! Ucide-ţi caii!”
POEM XLII)
Mi-am descoperit capul în tolba vânătorului.
Libertatea şi-a scos chiloţii la licitaţie.
La CNSAS şi la Ierusalim te duci să vii.
POEM (XLIII)
Dacă eşti soldat, să mori în tranşee!
Dacă eşti câine, să mori între câinii tăi!
Dacă eşti om, să mori din milă!
POEM (XLIV)
Vând provincie în stare excelentă,
sărăcie cu nouă etaje, garaj şi pivniţă,
statui lesbiene, delatori cu trombon.
POEM (XLV)
Leşină Kant şi Hegel, de foame, în azil.
Pe străzi istoria turbează-n pui.
Sar vipere din ceafa guşatelor statui.
POEM (XLVI)
Fiii de lapte să ridice piatra!
Şi-au năvălit tâlharii peste noi
cu maiul, cu păleaţa, cu resteul.
POEM (XLVII)
Fericirea şi-a dat demisia din România.
Toate profeţiile politice şi-au tăiat venele.
Eşecul extrage doar lozuri câştigătoare.
POEM (XLVIII)
Nu se mai aud tunurile. Napoleon a tulit-o.
Steagurile au ajuns preşuri prin muzee.
Poezia strigă: „Soldaţi, baioneta la armă!”
POEM (XLIX)
Doi covrigei, o ceaşcă de nechezol.
Anunţă OTV-ul explozii sindicale.
Vine Ignatul? Pulimea driblează!
POEM (L)
Tânăr şi prost. „Poezia sunt eu!”
Bătrân şi prost. „Veşnicia sunt eu!”
În spate tăcerea pufneşte în râs.
POEM (LI)
Şi-a-nchis gogoşeria căpuşa de Bacău.
Se-nvârte în osânză şi visează, proasta,
sfioase lănci muşcându-mi coasta.
POEM (LII)
Deschid ferestrele. O ţigaretă.
Mă-ntreabă anii: „N-ai crăpat, tataie?”
În horn s-a constipat o cucuvaie.
POEM (LIII)
În mâzga Dunării, pe la Cetate,
rimaciul, venerându-şi gogoşarii,
stă la taifas cu ţucălarii.
POEM (LIV)
V-aş hori, dar cobza-i spartă!
Ne-a izbit Vel Boc în soartă.
În coteţ scrofiţa-i moartă.
POEM (LV)
Nu mă găsiţi moimiţă în saloane.
Nu mă găsiţi căţea într-un bordel.
V-am fost Şeherezadă, asfodel.
POEM (LVI)
Şi-am fost Orfeu, şi-am fost birlic
pe vremea comisarului Şoric.
Pe dragavei popoarele trăgeau la dric.
POEM (LVII)
În toiul nopţii Universul
îşi fierbe sâmburii, reversul.
O stea îmi taie pe la gleznă versul.
POEM (LVIII)
Ţi-ai ucis, femeie, sufletul şi fiul
şi-ai ajuns o mâţă de la blid la blid!
Ne-ai tuflit destinul – mucegai – în zid.
POEM (LIX)
Ţi-am lăsat pârâul, fiule, şi grâul!
Ţi-am lăsat lumină, luncile şi vântul.
Să trăieşti din rouă sărutând pământul!
POEM (LX)
Nici prea târziu, nici prea devreme!
Veniră viaţă, moarte, iubeţe, la soroc.
De-acum posterităţii îi plămădim gheroc.
Din vol. ADIO, MISTER BASHÔ!,
Editura AMPHION, BACĂU, 2010
