Agăţ în undiţa unui haiku
gâlceava peştilor
din baltă.
HAIKU (II)
Sub pod un cerşetor
şi-un câine jigărit
ling jegul din acelaşi blid.
HAIKU (III)
Pe colină cai de aur
se scăldau în zeama ouălor
de mierlă.
HAIKU (IV)
Mielul tăcerii
face viermi
în flautul unei păduri.
HAIKU (V)
Soare nasol
se rupe din beznă, din ghiol,
ca un porc din nămol.
HAIKU (VI)
Pe ghearele privighetorii
arde uleiul
unui fulger.
HAIKU (VII)
Caiafa
spală maţele de porc
în creierii privighetorii.
HAIKU (VIII)
Vai, haita mă urăşte
şi mă vrea
floare de tei în corn de taur!
HAIKU (IX)
Vai de lumina
căreia copilul îi strigă:
„Spală-te, fleoarţo! Ne murdăreşti!”
HAIKU (X)
Poetul distilează în urcior
hemoragia haitelor de îngeri
izbiţi cu şişul între ochi.
HAIKU (XI)
Să construieşti greieruşul,
omul aprinde-l
ca pe-o feştilă.
HAIKU (XII)
Cine dezmiardă puii tăi,
pasăre zburând
printr-un cuţit?
Din vol. DECESUL TROMPETEI,
Editura AMPHION, BACĂU, 2005