TURNIR CU DEMOSTENE
Celor ce, în aceste vremuri, le mai arde, totuşi, de poezie, le recomandăm volumul recent apărut al lui Ştefan Dincescu, intitulat „Turnir cu Demostene”(Eminescu, 1991). Nu neapărat fiindcă autorul ar fi băcăuan, ci fiindcă este, în primul rând, un poet veritabil, robust, stăpân pe mijloacele sale şi care îşi face intrarea propriu-zisă în literatură după o aşteptare de 14 ani, cum singur mărturiseşte într-una din poezii. Ştefan Dincescu, „domn peste anonimat”, cum se defineşte, a reuşit să ne convingă de paleta largă a mijloacelor sale de expresie şi de resursele bogate ale talentului său, care în vremuri mai calme, ar fi atras de îndată atenţia cititorilor. „Las posterităţii mormane de versuri elogiate / de mâţa mea, Zubaida” – afirmă el spre finalul cărţii, cu amară ironie. Să sperăm că le vor citi şi elogia, pe măsura valorii lor incontestabile, şi criticii literari.
PETRU CIMPOEŞU
Din „PUR ŞI SIMPLU”
(Nr.11, octombrie, 1991, Bacău)
