Codruţ DUDUMAN – „INTERIOARE CU VEDERE SPRE INFERN“
ÎN TRANŞEE
Căutam
pământ în nori
Treaptă
pentru mâine.
Ce,
Doamne, mă îndeamnă
Să-mi
răscolesc cele ce vor fi?
Căutam
pământ în nori
Şi,
Doamne, ce fântână mi s-a dat!
Plănuiam
o excursie cu mine
Spre
acele pajişti insolite,
Dar m-am
răzgândit în ultima clipă.
Prefer
tranşeele.
Mi-e
arma însetată.
Mi s-a
dat muniţie de rezervă.
Pierdeam
cartuşe...
Soldat
neinstruit.
Ştiu că
zborul mi s-a dat
Pentru a
învăţa mersul.
Eşti
prea îndurător, Doamne,
Eşti
prea răbdător!...
Până şi pământul
se usucă uneori
Dacă nu-l
iubeşti cu ploaia ta.
Mă simt
al tău.
Şi ştiu
că n-am făcut mare lucru
pentru a
te merita.
Codruţ
DUDUMAN
INTERIOARE CU
VEDERE SPRE INFERN
Uneori
mă ajunge nimicnicia gurilor spurcate,
Trenuri
cu pasageri abandonate în deşert.
Şi n-am
curaj să pun lacăt gropilor comune
În care
unii își terfelesc scara.
E frig
Ca-ntr-un
decembrie continuu.
Mi-e
frig
Ca-ntr-un
purgatoriu îngheţat.
Îngeri
căzuţi,
cazați cu chirie în suflete.
Trupuri
spânzurate de limba gândului.
E frig. Mi-e
frig.
Un
decembrie continuu
într-un
purgatoriu înghețat.
HAINE NOI
Ştiu...
pe unii
Cuvântul îi dezbracă
până la
oase
şi până
la cele mai prăfuite camere
ale
inimii
pentru
ca aceştia să-şi descopere
zeul simţirii
din
fântâna milostivirii.
Pe alţii
Cuvântul îi îmbracă
într-o
haină cu aripi
a minţii
şi li se
dă hrană proteică
din
pocalul răbdării şi al nădejdii
pentru a
prinde puteri
în
zborul lor către ei înşişi în Domnul.
Codruţ
DUDUMAN
FĂRĂ TITLU
Înger îmbătrânit
de-atâtea tinereţi furate
În câte nopţi ale sărmanelor zile
de ieri
te-ai purtat desculţ fără Dumnezeul tău?
Grave linii pe tabloul vieţii tale
au îngheţat,
s-au uscat,
s-au decojit
şi-au sângerat din nou
în prezenţa ritmului înşelător.
Sapă în tine,
în cel mai adânc pământ al epicentrului
tău.
Sădeşte în nori
clipa deznădejdii,
poate aşa te va învălui iubirea Lui,
mângâietorul sufletelor...
Nu-i treaptă fără sânge,
nici fericire fără umbră...
Viaţă,
Moarte peste moarte,
Viaţă...
Suntem stăpânii
propriilor noastre fiare din noi.
Găsim mai multe răspunsuri
în tăcere.
Codruţ
DUDUMAN
TITANIC VALS
Şi roțile unui autobuz înghețat
cu
geamuri zgârcite
se-nvârteau
cu atâta cunoștință.
La fel și răul ce ne stăpânea
își trăia cu patos clipa
parabolă
a decăderii
lustruită
orbește
de noi și noi generații de autiști.
Prin ce
gropi ne-am pierdut răbdarea?
Pe la ce
străini de suflet
ne-am
vândut iubirea?
De ce ne
poluăm sufletele
sub
zâmbetul fals
al unor
măști ale ipocriziei?
Se moare
din silă
din deznădejde
și tristețe.
A căzut
cortina
Spectacolul
s-a încheiat...
Actorii
își cer
răsplata
în ceruri.
Codruţ
DUDUMAN
FIŞĂ INDIVIDUALĂ
Nume și prenume: Codru (ţ) Dud Uman
Data naşterii:
ziua în care dragostea
n-a avut ce face
şi şi-a făcut zi.
Locul naşterii:
sensul griului
care trece prin galben
spre un violet bacovian
Studii: a) şcoala de pionerat
în folosul
inocenţilor
b) şcoala superioară de numărat
îngerii
din clipă în
clipă
Profesie:
a) fierar la fabrica de încarnat visuri
b) cioplitor
cu dalta zeului
în piatra norilor
Starea
civilă: căsătorit cu arta
Copii:
1) lucrări din perioada creşterii
în timp
spre spaţiu
2) lucrări din perioada
copilăriei
în duh
Codruţ
DUDUMAN
