EUGEN NEGRICI – „ESENIN DINCESCU“
În Bacău – oraşul adoptiv al acestui oltean nărăvaş şi
abrupt, care este Ştefan Dincescu – ar fi, cred, imposibil ca printre cei ce
mai citesc poezie să se afle cineva care să nu se fi speriat de limbajul frust
şi de spontaneitatea versurilor lui: ele scuipă flăcări şi împrăştie fecale
peste alcătuirea ipocrită a lumii noastre.
Cu
apucături şi gesturi pandureşti, Ştefan Dincescu are darul concretizării
brutale şi tăria de a spune lucrurilor pe nume cu o naturaleţe pe care, de
regulă, poezia o
evită, iar interpreţii ei o detestă.
Nu ţi-e uşor, citindu-i poeziile, să rezişti asaltului neostenit de cuvinte vechi şi de mult uitate, smulse din
somnul lor şi readuse la suprafaţă din cotloanele graiurilor olteneşti şi nu
numai, din limba veche bisericească şi din cea cronicărească.
Ele
şochează, întrucât intră în conflict cu problematica de o acută actualitate a textului. Dar dacă izbuteşti să
treci peste acest baraj de stridenţe simpatice, ai satisfacţia să descoperi sufletul său luptător, dispreţuitor de
convenţii şi făţărnicii literare, decis să înfrunte atât teroarea bunului-simţ,
cât şi oricare altă sursă de platitudini.
Ar fi o greşeală
să nu punem în seama vulnerabilităţii şi a candorii acest soi de
impulsivitate verbală. De altfel, spre această candoare trimite, prin ceea ce
are el mai bun,
acest volum de versuri intitulat nostalgic Jelind
mălinii viscoliţi şi având drept motto: „Celor
ce fost-au vis, izvor, cuvânt, / părinţii mei, lumină în pământ!“
Cele 66 de
poeme deschid calea analogiilor mistice, dar şi calea unor speculaţii de
ordin poietic, întrucât, dedicate satului şi părinţilor dispăruţi de curând,
ele sunt semnate Esenin Dincescu. Un
fenomen insolit de transvazare deliberată sau o alunecare involuntară în spaţiul privilegiat al ultimului
poet rus cu satul în glas? Cititorul se va simţi incitat să se decidă.
Sub semnătura Esenin Dincescu
se află consemnate două date: decembrie 1925 –
decembrie 2009. Serghei Esenin s-a sinucis pe 28 decembrie 1925, după ce a
scris un poem de adio cu propriul sânge. Ştefan Dincescu şi-a isprăvit cartea Jelind mălinii viscoliţi pe 28 decembrie
2009.
Prof. univ. dr. EUGEN NEGRICI
