TURN
Au odrăslit poveştile în casă.
Solzii de zei mai fumegă-n grădină.
Gălăgioase ţopăie pe umeri
privighetori cu oase de lumină.
Privindu-te, se masturbează cerul.
Albastră vulpea nopţii lăcrămează.
Rod cerbii bălării de stele,
dudău de cântece visează.
Nesomnul Iovilor mă otrăveşte
cu ştiuci de umbră, zăr de vamă.
Aţi istovit în turnurile mele
cocoşii piscurilor de alarmă.
CEAS GREU
Se frânge în colţii de lup
flogistică ţară mioapă.
Poetul sare din trup,
oceanul – din zaruri de apă.
Cu ochii opăriţi în noapte
răcneşte jilav: „Nevermore!”
Olarii bătură, necoapte,
mănuşi acestui rece urcior.
Între buze galben vaier subţire,
auzul pipăie vulpile iernii.
Luceferii rod nefire din fire,
sună drăceşte oasele Cernii.
INDICAŢII
Să mergi la parastas cu soacra şi nevasta,
cu fâţele şi cârciumile – basta!
Să gâdili şuncile primarului analfabet,
profesoraş la vogă repetent!
Să publici bazaconii în ţarcuri din perete,
crăpa-ţi-ar ochii, jarcalete!
HERUVIM
Pe când Caligulei i-ai fost
o târfă dată în chirie,
o bivoliţă gudurându-se la muls,
m-ai pârlogit, flecară poezie!
În graiul haitei veacul mă prăşeşte
şi-mi trage căpăţâna la mezat.
Rămân al tău, zgârcită flăcăruie,
şchiop heruvim descreierat!
CANAAN
Muzeografii îmi arată
oceanul covăsit într-un şiştar.
Nenorocirilor cum să le storci
tuberculii de chihlimbar?
Se frige foamea în tigăi,
se vând şomerii la cântar.
În megafoane ruginesc
duhorile de păpuşar.
ŞIC
Veacule, dragule, eşti şic!
Ai învăţat să o scalzi din buric.
Nălbarii-ţi cârpiră şezutul:
ai exersat marxismul, barbutul!
Te căptuşiră anagnoştii,
şperţarii, vampele şi proştii.
Vai, fantezia ţi-a chelit un pic!
Veacule, dragule, eşti şic!
DOINĂ
Codrule, codruţule,
ne-au storşit, tăicuţule!
Sărbătorile ţi-au rupt,
rămăseşi milog şi supt.
Căpşunarii duc în spate
doinele,-n desagi, crăpate.
Domni cu robă, cu scufie,
ne-au vândut pe veresie
pe la porţi de-mpărăţie.
Cui a oblojit străinii
sparge-i-ar ficaţii cânii,
linciuri-şi-ar în buboi
roiul zilelor de-apoi,
îndrăgi-ne-ar zorile
şi privighetorile,
codrule, codruţule!
POEM (1)
Amurgul bâzâie-n boscheţi,
grimat căpău amorezat.
Vântul şi-a tras chiloţi de mesalină
şi-n roşii mahalale s-a-necat.
Pe şevalet v-aţi stors magiun de fluturi
şi v-aţi scăldat scripcarii în zăpor.
Revin, la iesle, prăbuşiţi pe scuturi,
scapeţii, delatorii din Obor.
Dă-mi, Doamne, cântecul de muselină,
dospit din tei, zarnacadele!
Vin ploi de bronz, cântând la violină,
cu piţigoii-n turn, cu rândunele.
IARNĂ
Dă spicul despărţirii între noi.
Asmuţi povestea gurii tale.
Huceagurile s-au mecit
de-o toamnă cu nămeţii-n foale.
Dă spaima despărţirii între noi.
Podarii pipăie părere.
Flămândă gura mestecă sticlind
struguri de vid, măceşe de tăcere.
Dă greaţa despărţirii între noi.
A căpiat cabazul gurii tale.
Vai, mierlele s-au storcoşit
de-o iarnă putrezind ocoale!
ŞTEFAN DINCESCU
Din revista VITRALIU, Aprilie 2011
