joi, 11 octombrie 2012

GUILLAUME APOLLINAIRE, CORN DE VÂNĂTOARE


GUILLAUME APOLLINAIRE
(26 august 1880 - 9 noiembrie 1918)



AUBADĂ
CÂNTATĂ ÎN LOC DE LÆTARE
ACUM UN AN

E primăvară o plimbare
În crâng Păştiţă îţi ofer
Găini în curţi fac zarvă mare
Şi zorii cute roze-n cer
Iubirea vrea să te doboare

Venus şi Marte-s înapoi
Cu guri nebune se sărută
În pure peisaje noi
Unde sub rozele-n volută
Foşnind zei roz dansează goi

Hai graţia-mi se recunoaşte
Stăpâna înfloririi-acum  
Natura-n duioşii renaşte
În crâng Pan fluieră molcum  
Şi cântă umedele broaşte

AUBADE
CHANTÉE À LÆTARE UN AN PASSÉ

C'est le printemps viens-t'en Pâquette
Te promener au bois joli
Les poules dans la cour caquètent
L’aube au ciel fait de roses plis
L’amour chemine à ta conquête

Mars et Vénus sont revenus
Ils s’embrassent à bouches folles
Devant des sites ingénus
Où sous les roses qui feuillolent
De beaux dieux roses dansent nus

Viens ma tendresse est la régente
De la floraison qui paraît
La nature est belle et touchante
Pan sifflote dans la forêt
Les grenouilles humides chantent
BRÂNDUŞELE DE TOAMNĂ


Pe pajişte-i otravă dar splendidă-i în toamnă
Şi vacile păscând
Veninul le condamnă
De liliac şi cearcăn brânduşa ia culori
Şi viorii ţi-s ochii asemeni astei flori
Cum cearcănul lor este şi ca această toamnă
Iar viaţa pentru ochii-ţi veninul mi-o condamnă

Copiii de la şcoală cu gălăgie vin
Purtând surtuce-n cântec de-armonică o ţin  
Culeg brânduşe care ca mamele-s aproape  
Fiice de fiice-n culori cum ai tu pleoape  
Ce bat la fel ca floarea în vânt nebun bătând

Încet ciurdarul cîântă pe când cu muget blând
Vin vocile şi pururi ah! nu se mai îndeamnă
În pajiştea imensă-nflorită rău în toamnă

LES COLCHIQUES

Le pré est vénéneux mais joli en automne
Les vaches y paissant
Lentement s’empoisonnent
Le colchique couleur de cerne et de lilas
Y fleurit tes yeux sont comme cette fleur-là
Violâtres comme leur cerne et comme cet automne
Et ma vie pour tes yeux lentement s’empoisonne

Les enfants de l’école viennent avec fracas
Vêtus de hoquetons et jouant de l’harmonica
Ils cueillent les colchiques qui sont comme des mère
Filles de leurs filles et sont couleur de tes paupières
Qui battent comme les fleurs battent au vent dément

Le gardien du troupeau chante tout doucement
Tandis que lentes et meuglant les vaches abandonnent
Pour toujours ce grand pré mal fleuri par l’automne


VÂNTUL NOCTURN

Izbindu-se o vârfuri de pini scrâşnesc se-aud  
Şi lamentaţii ale acestui vânt de sud  
Şi de prin jur din fluviu cu glasuri triumfale
Cum elfii râd sau suflă din cornuri în rafale
O Attys Attys Attys plăcut şi neglijent
De numele-ţi în noapte toţi elfii-au râs strident
Căci ţi se prăbuşeşte un pin în vântul gotic  
Pădurea fuge-n zare ca oşti străvechi haotic
Şi lănci o pini se-agită la cotituri de drum
Şi sate fără viaţă tot meditează-acum
Ca toţi bătrânii toate fecioarele poeţii  
Şi-oricine-ar fi să vină nu s-ar trezi nicicum
Nici dacă-n porumbiţe s-ar năpusti ereţii

LE VENT NOCTURNE

Oh! les cimes des pins grincent en se heurtant
Et l’on entend aussi se lamenter l’autan
Et du fleuve prochain à grand’voix triomphales
Les elfes rire au vent ou corner aux rafales
Attys Attys Attys charmant et débraillé
C’est ton nom qu’en la nuit les elfes ont raillé
Parce qu’un de tes pins s’abat au vent gothique
La forêt fuit au loin comme une armée antique
Dont les lances ô pins s’agitent au tournant
Les villages éteints méditent maintenant
Comme les vierges les vieillards et les poètes
Et ne s’éveilleront au pas de nul venant
Ni quand sur leurs pigeons fondront les gypaètes

NOAPTE RENANĂ

Îmi umple cupa vinul în tremur ca văpaia
Dar ascultaţi luntraşul în cântecu-i spunând
Cum a văzut el şapte femei stând în bătaia  
Lunii cu părul verde şi lung pân’ la pământ

Jucaţi mai bine-o horă cântaţi voi şi mai tare  
Să nu aud luntraşul cu cântecele lui  
Şi puneţi-mi alături bălaiele fecioare
Cu cozile-mpletite cu ochii ficşi sătui

E Rinul beat în care vii se-oglindesc aparte
Şi-n tremur se răsfrânge al nopţii aur greu  
Întruna vocea cântă un horcăit de moarte  
Zâne cu părul verde ce veri vrăjesc mereu

S-a spart precum un hohot de râs paharul meu

NUIT RHÉNANE

Mon verre est plein d’un vin trembleur comme une flamme
Ecoutez la chanson lente d’un batelier
Qui raconte avoir vu sous la lune sept femmes
Tordre leurs cheveux verts et longs jusqu’à leurs pieds

Debout chantez plus haut en dansant une ronde
Que je n’entende plus le chant du batelier
Et mettez près de moi toutes les filles blondes
Au regard immobile aux nattes repliées

Le Rhin le Rhin est ivre où les vignes se mirent
Tout l’or des nuits tombe en tremblant s’y refléter
La voix chante toujours à en râle-mourir
Ces fées aux cheveux verts qui incarnent l'été

Mon verre s’est brisé comme un éclat de rire

CORN DE VÂNĂTOARE

Povestea noastră-i tragică şi sfântă
Precum o mască de despot
Nici dramă ce-ndrăzneţ se-avântă
Ori magic nici detaliu-obscur de tot  
Duioasa dragoste nu ne-o frământă

Şi Thomas de Quincey din opiu bând
Otravă castă-ncântătoare
La biata-i Ană se ducea visând
Să trecem trecem toate-s trecătoare
Voi reveni aici din când în când

E amintirea corn de vânătoare
Al cărui zvon se stinge-n vânt

CORS DE CHASSE

Notre histoire est noble et tragique
Comme le masque d’un tyran
Nul drame hasardeux ou magique
Aucun détail indifférent
Ne rend notre amour pathétique

Et Thomas de Quincey buvant
L’opium poison doux et chaste
À sa pauvre Anne allait rêvant
Passons passons puisque tout passe
Je me retournerai souvent

Les souvenirs sont cors de chasse
Dont meurt le bruit parmi le vent