Mirela IANUŞ DINGA – „STRIVEAI SECUNDELE DE FAŢA OGLINZII”
OCHII
TĂI
Ne feream de priviri ca de pietre,
ne cuibăream în scâncetele
ascuţite ale fântânilor,
părea că duşumeaua lumii
scârţâie la trecerea
unor îngeri
ce încearcă paşi de vals mut
pentru a-şi odihni aripile extenuate,
un ocean imens, oboseala,
un altar de nisip, dorul,
o lacrimă imensă, inima,
o clepsidră uriaşă
oasele mele
sughiţând în cenuşă,
o durere infinită
ochii tăi...
OGLINDĂ
Uneori mă dureai din oglindă,
mă strigai din oglindă,
mă curbai ca pe-o rază de soare
în oglindă
sub clopotul
de iască al tăcerii;
paşii alungiţi ai vântului
frângeau
armura
fumegândă a ceţii.
Striveai
secundele de faţa oglinzii,
m-aşteptai în
unghiuri sfărâmate
între linii
neaşteptate,
zig-zag-uri obosite şi argintate
gândul meu se
spiona
sinucigaş în oglindă,
dar mâinile
tremurau
doar dincoace
de obrazul ei
fără riduri.
Mirela IANUŞ DINGA
(CENACLUL LITERAR „CALISTRAT HOGAŞ”, TECUCI)
