ŞTEFAN DINCESCU, POEME FOC CU FOC

ŞTEFAN DINCESCU

POEME FOC CU FOC

MOTO:

 

„Ei au dreptate, eu sunt în plus,

Eu nu vreau s distrug nimic, ei o pot face.

Ne deranjm unii pe alii.

Ei o s moar, o s mor i eu.“

FELIX GRANDE

(Din „ÎN ACEST POEM“)

GARĂ. 1981

Nebuni culanţi. Lozinci în salopete. 

Amurgul îşi umflă păduchii-n vitrină.

Septembrie excită gherghine-n scuaruri discrete.

Viitorul trage la măsea carcalete.

Cu nervii-n delir, cu pletele-n vânturi

– poetul în gară. Geamantanul, nevasta,

prostovolul cu versuri, maşină de scris Olivetti.

Pe steag – Rimbaud, Baudelaire şi Ungaretti.

 

Sudori de cenzură în universităţi şi în teatre,

orduri de propagandă în librării şi în pieţe.

Dă ortul popii ţopârlanul

capitalism la „Ochiul şi Timpanul“.

Adidaşi de porc, gâturi de găini pe cartelă.

Sacoşe cu pâine, nechezol rânjind în borcane.

Spărgătorii de norme, scofâlciţii eroi ai uzinei,

bat mătănii la azil, la parcane.

Slăbănogul, pe soclu, îşi cabrează vioara:

„O, când va fi un cântec de alte primăveri?!“

Aţi tras oblonul? Răguşeşte seara.

Se sparg plodeţii în muieri.

HOTEL CENTRAL

Parnas plesnind în spleen. Tanagră piromană,

îţi ciuguliră corbii fluturii din rană!

Dă-mi văzul, moarte! Vreme fistichie.

Socrate importă nebuni şi-o vagă tichie.

Ma femme – nu Diotima, Jeanne Duval –

vopseşte măştile de carnaval, carmin.

(Doamne, cu mine, cu tine, ferin,

când aş putea să mă împac?)

Sexul îi pârâie insomniac.

În jurul nopţii guşate, lângă urciorul cu vin,

convivii mei – Tagore, Lorca, Hölderlin –

fezandează anchilozate, blazate nimicuri.

(„Tragi podul de la mal. Din roase plicuri

citeşti scrisori.“ Semnezi: Odin.)

Cu inima-nfiptă-n solstiţii, extrag epitafuri,

grea mâţa-n călduri mă promulgă Orfeu.

Îmi remaiez extazul, asamblez păsări din eu,

dau cu sacâz pe-aceste iluzii

şi-i pun cataplasme, proteze, perfuzii

lâncedei, râncedei poezii.

SCHOOL NO. 1

Noapte de noapte moartea mă peţeşte.

Sufletul scrie: „Să vină soldatul!

Sac de gogleze, rotindu-şi lapţii de peşte,

prăşeşte Guvide de-a lungul, de-a latul

odăii sordide. «Vii din Bănie?»

«De-acolo, papelcă!» «Cuibezi ori te duci?»

(Din sfârlă îi sare zacuscă de muci.)

Directoraşul cu idei de-o şchioapă

ţăhneşte fad: «Acolo,-n groapă,

chior cerceta-vei, ţârul meu,

pe răcănei, pe guşteri, pe lăcuste!»

(Roiesc pe holuri covăsite fuste,

grei clopoţei de târfe, de boldei.)

«Scrii poezii? O tochitură în gazete!»

«Eşti sifonar, prepelicar, coiot?»

(Să-i trag o labă peste bot,

votezi, scrobite cititor?)

Am trâmbiţat, dar Ierihonul

sporea-n amiază, sfidător, cruşit.

Calvarul îşi crăcise zvonul.

Istorie, m-ai ţepuit!“

ANAPODA

De la Seaca la Pleniţa

mi s-a-mborţoşat peniţa.

De la Carpen pân’ la Boca

mi-am belit juneţea moca.

Din Bacău pân’ la Zalău

– hău, ospicii şi bulău.

De la Jiu la Desnăţui

scoate Salomeea pui.

Din Cleanov la Maglavit

coşmelia m-a stupit.

Trage-Anubis după el

sufleţelul prichindel.

PORUNCI

Spun pietrei să se facă pâine

şi pâinii – piatră să se facă.

Spun apei: „Schimbă-te în vin!“,

iar vinului – să se prefacă-n apă.

Spun florii să devină câine

şi câinilor – să se preschimbe-n floare.

Spun greierilor să ajungă viermi,

iar viermilor – privighetoare.

Spun nopţii să se nască ziuă

şi zilei – noapte să se nască.

Spun vieţii să grăiască moarte,

iar morţii – viaţă să grăiască.

BOCEŞTE DIOGENE

Jivinele mâloase plâng forfotind prin codri,

bezmetice, friabile, decolorate

ca iile străvechi.

Se căţelesc buimac, dar nu puiază.

Amuşină în vânturi. Se presimt

febrile tălmăciri în ponosite ceasuri.

Boceşte Diogene: „Unde-i fiinţa

ce dănţuia, cândva, pe reverii de liră?

Vă amintiţi bărbatul dădăcind furtuna

şi decantând lătratul sirenelor pe mări?

S-au feciorit satirii. Străluceau mistreţii

şi lustruiau, sfieţi, sonetele divine

şi duineze elegii. Vă amintiţi? Eram copii,

dar bărbile ne zornăiau pe sternuri

sfinţite scuturi de barbari din Pont.

În rada morţii cheltuiam corăbii

şi-un singur cântec ne ducea de mână.

Vă amintiţi? Am fost copii!“

CHIMIOTERAPIE

Preling tocate spaime prin visuri de spital

pufoasele codane, uscatele femei.

Îngenunchează, Doamne! Roagă-te cu mine!

Seci stropii lor de viaţă, subţiri, multicolori,

să bulbucească-n hori de sărbători!

Goldane Ane, voi, codane,

treziţi-vă! Romantice, boeme,

ieşiţi în stradă! Năvăliţi în teatre

şi plămădiţi-ne sonete şi poeme!

Noi, fraţii voştri, candizii, culanţii,

heralzii voştri, hierofanţii,

ne cuibărim pe promontorii şi pe caravele.

Voi, care luminaţi pământul,

voi, care Pegasul îl alăptaţi cu stele,

voi, măritând pădurile cu vântul,

sporiţi-ne, irecuzabile, rebele!

ARARAT

Ce zi răsfirată, ce zi răsuflată

(pâş-pâş!) veni-va, mototolită şi tristă,

spaimă crăpată într-un colţ de batistă.

Friabil, spongios şi degerat,

boli-voi, fiule,-n crivat,

împuţinat, mirat şi prăvălit în ţoale!

Agale, subţirelule, holtei,

vom bulbuci în pâlnii siderale,

zdrelind matriţa Domnului din miei!

Când iepurii vor roade epitaful verii,

vom azvârli năframe, harfe, perii

în fanteziile muşcând din pita noastră.

Păduri dospi-vor blânde, solitare,

pe colnice. Utrenii şi tropare

vor fumega-n pagoda lor albastră.

Îţi voi turna, fierbinte, în ureche

euritmie nepereche.

În recviemul străgheţat vom înflori pe Ararat.

IAR DUMNEZEU CEL MĂRUNŢEL

Afară,-n strada moartă, aţi înghiţit de toate:

nunţi şi botezuri, furtişaguri, glorii,

turniruri, hamuri, pinteni, orii,

sfădiri pe falimente, danii,

retorică de iarmaroc şi spovedanii,

croiri de frontiere, edificii,

topiri de margarete, imnuri, dalii,

carnaje, suicid, ordalii,

delicii, insurgenţe, artificii.

Pe-aici, în sihăstrii de bătrânel

ţinându-şi ţintirimurile-n mână,

infarctul, cancerul, ţicneala

învârt găleţile-n fântână,

iar Dumnezeu cel mărunţel

unge tumorile pe la ţâţână

şi nicio armă nu se-amână.

CINĂ

Clovnii cinează. Verbele conspiră.

N-au inimă, nici nervi, nici piele

convivii mei. Bacante, liră

cât costă? Sunt toate o piftie anostă,

generală. Ce porcării serviţi la şcoală,

Herr Faust? Lebedele se dizolvă.

Dezmăţ de-amurg. Oh, formele! O glumă.

Triunghiul şi pătratul s-au rătăcit în sferă.

O sferă? Lubrică progenitură

năuc făcându-şi mendrele. Spărtură.

Tain de vid. Hemoragia morţii.

LEBĂDĂ CU SOLZI DE PRECUPEAŢĂ

Ţi-am tăiat şi gratiile, asudate,

Craioviţă Veche dusă,-n vis, pe roate,

de samsari, din piaţă-n piaţă!

Bolfe, cheaguri, gâlme de ziare

cu reclame şi anunţuri funerare

gărgăuni în geamuri ne-au rămas.

Lebădă cu solzi de precupeaţă,

creaţă dimineaţă de pripas,

cui îi cânţi la parastas?   

Îngerii cu piele de scaieţi

scriu Satyriconul pe pereţi.

Laudă, revoltă, suiciduri: stas.

În closetul gării, la spital,

cu trupeţii şi cadeţii

poezia face sex oral.

BĂNIE

La taraba nopţii şi-au vândut juveţii

cobiliţă, zaibăr, hornuri, tebeleie.

Fâţele, ţârcovnicii, pârşeţii

bâldâbâc! în Parnas. Salomee,

veacurile freacă iezii din album!

S-au acrit pe fote fluturii, bujorii.

Pe Câmpia Staiului năplai, zulum

ard în chinovie vâlvele-nchisorii.

Numele ţi-l treieri printre morţi şi-ţi strigi

gemenii estropiaţi în poezie.

Turturele, guguştiuci şi strigi

sufletul mi-l tipăresc velin: trezie.

MĂ JELIŢI, ILUZII!

S-au sleit în Lethe neamuri desuete.

Plâns-am peruzele-n iesle, în vălău.

Au flambat flanorii elegii, regrete,

glorie turtită-n ringuri sub gealău.

Mă jeliţi, iluzii! Meregiu m-astup

zidărind în greaţă, golănii, lingoare.

Am semnat cu sânge noimele-n mehtup.

Cancer ne-a scuipat în lumânare.

Rană dând în rană, scut muşcând în scut,

dăm bacşişuri gloatei, destrămării.

Ce Levanturi, Safo, ne-au născut

solzi în vijelia paschinadei ţării?

ELEGII SUCITE

Vâlve pizmăreţe, văduvii semeţe,

ce vâscoase vremuri vămi ne-au vătuit?

Astăzi, prăfuite, elegii sucite,

vă crestez ferestre-n viscoliri de mit.

Ros urciorul verii luminând în haos

spasmele ne saltă-n simfonii de vânt.

Sorb agheasmă, Doamne, în pronaos

din sămânţa slută râsă în pământ!

Goliciunea clipei stă la căpătâi

flecărind lăptoasă. Seară princiară.

S-a stârpit vârtejul apelor dintâi

în demenţa colţilor icniţi în moară.

Uită-mă, tristeţe, pe-un sonet de fân,

pe gazelul lainic tainic tras pe-o coasă!

Rimelor feline, paos vă rămân!

Astăzi săidăcarii-n turbării m-apasă.

Rânduind soborul ginţilor, vibrează

curcubeul Maicii până la mormânt.

Harfe conspirate golfuri delirează

în odăi crăpate-n peşteri din cuvânt.

LUNTRE

Scapără satâre peste solii mei.

Cenuşie lume, când te-ai curvărit?

Săbii la saivane sună clopoţei,

mioriţa rupe vipii în cuţit.

Mumele Dalilei, clovnii, delatorii

m-au scuipat – pârşeţii – pân’ au strepezit.

Când plesniră sorii, bulbuciră zorii.

Lebădă în lagăr, Doamne, m-ai stârcit!

Viscolind târzie, cui să te închin,

glorie căznită? Sar din jurământ.

De-o speranţă,-n clanţă, fluturii mi-anin

şi-mi răstorn infernul stingerii în vânt.

Jeluiţi, brădeturi! Văieraţi, stejari!

Mirele revoltei câinii şi-a scrumit.

Slăbănogii-n zdrenţe – edecari, pecari –

buretoasa luntre mi-au târât-o mit.

GARĂ. 2013

Mizilic de umbră. Cornofan cornut.

Fufele fentează fleţii-n aşternut.

Cine îţi descântă, frică roşcovană?

Pe-o velinţă – stârvul. Rană peste rană.

Pleoapelor căzute, buzelor cusute,

cine vă dezghioacă taine revolute?

Melcii nepereche, mieii daţi în streche

toarnă cu balerca linişti în ureche.

Greierii brodează. Vrăbiile mint.

Sună în marchiză epoleţi de-argint.

Vara croncăneşte. Piciul, năzdrăvanul,

opări boscheţii. S-a zbârcit Iordanul.

Arpagic declamă versuri pădureţe,

strofe peticite, rime săltăreţe.

Nopţile cazone şi-au vidat negoţul.

Cică la răspântii Goliat şi boţul

s-au rotit: prâsnele. Suflete, aşteaptă!

Cine vămăieşte? Doamne, mă ascunde!

Au tocit sicarii drujbele-n secunde.