PETRE STOICA
UITAT PRINTRE LUCRURI UITATE
•MIRACOLE
(1966)
•ARHEOLOGIE BLÂNDĂ (1968)
•MELANCOLII INOCENTE
(1969)
•O CASETĂ CU ŞERPI (1970)
•SUFLETUL OBIECTELOR
(1972)
•TRECĂTORUL DE DEMULT
(1975)
•IEPURI ŞI ANOTIMPURI
(1976)
•O NUNTĂ DE CENUŞĂ (1977)
•UN
POTOP DE SIMPATII (1978)
•COPLEŞIT
DE GLORIE (1980)
•PROGNOZĂ
METEOROLOGICĂ (1981)
•ÎNTREBARE
RETORICĂ (1983)
•TANGO ŞI
ALTE POEME (1990)
•PIAŢA
TIEN AN MEN II (1991)
•MANEVRELE
DE TOAMNĂ (1996)
„Intrarea cu glorie a poetului în literatura
contemporană n-a fost legată doar
de grupul Steaua. Poezia lui
Petre Stoica devine model atunci
când literatura română
se leapădă de gravitatea înţepenită
a regulilor oficiale.
Când poetul poate să aibă umor, ironie,
când îşi permite să se joace.
Când devine om liber. Poet ironic,
autoironic, suav, poet al lumilor abandonate.
Petre Stoica devine
unul dintre maeştri poeţilor provinciei.
Poezia lui Emil Brumam
sau Ovidiu Genaru
(ca să dau doar două exemple) sunt prizate
la dreapta
valoare, fiindcă critica
„îşi făcuse mâna" pe literatura lui Petre Stoica.
Fiindcă trebuie să spun, Petre Stoica
a
fost unul dintre poeţii iubiţi
de critică; a fost unul dintre poeţii citiţi
şi comentaţi cu înţelegere şi iubire.
Dacă exceptăm primele momente
ale întâmpinării, în anii dominaţi de energiile
rele ale proletcultismului, Petre Stoica
a fost considerat la dreapta lui valoare:
ca unul dintre profesioniştii
de primă linie ai literaturii noastre.
De la Monica Lovinescu şi
Virgil Ierunca
la Ion Negoiţescu şi Gheorghe Grigurcu,
de la Nicolae Manolescu
la criticii tineri, asupra
scrisului său
au pronunţat propoziţii memorabile
toate numele însemnate ale
foiletonului
de întâmpinare. Mai mult,
poetul şi-a avut criticii credincioşi,
care i-au însoţit
cu texte elocvente fiecare apariţie.
Trebuie să recunoaştem în aceste gesturi
nu numai valoarea poetului, ci
şi prezenţa
lui benignă, reconfortantă, civilizatorie,
uneori pitorescă, într-o
viaţă literară
care şi-1 poate recunoaşte ca pe unul dintre
cavalerii ei fără pată şi reproş.“
CORNEL UNGUREANU
APROAPE O ELEGIE
Vultur
cu aripi deschise ţi-am fost
cârlionţ
de miel şi văl de lapte ţi-am fost
coapsă
de chitară moale ţi-am fost
chitră
şi smirnă şi smochină ţi-am fost
amnar
pentru iască acerbă ţi-am fost
ploaie
de mărgean pe brazdă ţi-am fost
floare
de oleandru pe sân ţi-am fost
corabie
lină şi încăpătoare ţi-am fost
ancoră
în profunzimea mierii ţi-am fost
odgon
din fir de mătase ţi-am fost
cătuşă
eliberatoare ţi-am fost
etcetera
etcetera ţi-am fost
un
scorpion fantastic ţi-am fost
un coş
cu roiuri de viespi ţi-am fost
gheară
de liliac în păr ţi-am fost
cactus
pe gură ţi-am fost
arici
pe sâni ţi-am fost
osuar
de crabi în aşternut ţi-am fost
hidoasă
umbră de sepie în somn ţi-am fost
zgură
şi smoală topită pe unghii ţi-am fost
o carte
ruptă şi pătată cu vinuri ţi-am fost
suc de
mătrăgună ţi-am fost
etcetera etcetera ţi-am fost
PE AICI...
Pe aici au trecut celebrii hoţi de cai
pe aici
au trecut căutători de comori şi zlătari
pe aici a trecut un ridicător de
greutăţi de la circ
a
trecut un bătrân ursar melancolic
a
trecut un vrăjitor cu mustăţi de crepdeşin
a
trecut o carte cu tâlcuirea exactă a viselor
pe aici a trecut un dezertor cu
eghileţi de ciulini
au
trecut căleşti ţigări de foi şi păuni
au
trecut butoaie cu sulf şi cu păcură
au
trecut cocoşi de zahăr ars
a trecut
o şaretă galbenă cu aripi verzi
pe aici
a trecut o tabacheră cu muzicuţă
şi o
călimară cu cerneală violetă
a
trecut o hartă încă întreagă
a
trecut un oleandru şi un pinten de argint
au
trecut calupuri de unt
a
trecut
un
măcelar un hangiu un rotar
pe aici
a trecut un incendiu
urmele
lui se mai văd şi astăzi pe mâini
SUNT MULTE AMINTIRI
La bufet ţăranii beau ţuică fiartă s-a adus
şi bere
sunt
multe amintiri din războiul ultim îl ştim
uneori
după-amiaza treceau prin lanuri dulci
de secară
lejer
cu armele în bandulieră
pe
cartuşe înfloreau lacrimi purtau în raniţă
mărunte
creioane chimice scrisori blăniţe de iepure fotografii
unii au
fost cavalerişti ageri unul a fost sergent sanitar
unii au
rămas cu faţa lipită de rădăcini căştile lor
adăpostesc
vietăţi subterane sau poate se dizolvă
în săruri albastre
cine
ştie
dar
sunt şi alte amintiri altele exprimate cu glas răguşit
până şi
în acest bufet acaparat de fum dens
timpul
deşartă diamante false şi diamante adevărate
oricum
în zorii zilei vor începe cu toţii aceeaşi muncă
sub
aripa îngheţată a pădurii şi uitând
tragedii secrete
INTERVIU (I)
De ce trăiesc în mediul rural?
vedeţi
aici mai există găini autentice
mărarul
a rămas tot mărar
iar
ciupercile sunt naturale
ca de altfel şi expresiile
ţăranilor
da întreţin relaţii excelente în special
da întreţin relaţii excelente în special
cu
pădurarii
nu
nu vă asigur
sunt
de acord să trecem la altele
câte
premii literare?
drept
să vă spun nu-mi amintesc prea bine
mai
importante cam vreo patru sute
desigur
cel al crescătorilor de albine
m-a
bucurat cel mai mult
primam
cum ingenii laude
cartea
mea de căpătâi?
trepetnicul
dintre
fructele exotice prefer corcoduşele
nu
pot răspunde scuzaţi-mă
eroare nu mă aflam în nici o cabină telefonică
mă
aflam la Pago Pago
nu
pot răspunde scuzaţi-mă
da
da sunt absolut convins
azi nu mai fabrică nimeni arme de exterminare
evident cu excepţia viespilor
exact sunt foarte bogat
posed
câteva creioane tocite şi mai multe flacoane
cu
paciuli rude?
destule
din păcate rude sărace
de
unde aţi aflat?
bunica
mea a murit de mult
într-adevăr
îi plăceau acadelele
ce
hobby?
ţintarul
adevărul praştia cu recul
şi eu vă mulţumesc
INTERVIU (II)
Problemele mele financiare sunt
rezolvate de mult
vă rog repetaţi întrebarea
da da şi cele sentimentale
dacă mai scriu?
îmi alcătuiesc opera completă
cine mă ajută? pândarii plasaţi
lângă sat
planuri de viitor?
să învăţ patinajul artistic
deocamdată
mi-am comandat un zeppelin ca să
fac
zilnic înconjurul judeţului meu
preferat
dacă mă tem?
nu m-am temut niciodată
exact împărtăşesc acelaşi punct
de vedere
pe care îl exprimaţi şi
dumneavoastră:
omenirea mai are o şansă
ce părere am despre Shakespeare?
excelentă
despre poluare?
basme
nu încă nu mi-am făcut
testamentul
o!
dansul meu preferat?
acelaşi tango
desigur că sunt unul din marii
adepţi ai scoruşelor
dar îmi plac şi scrumbiile
afumate
ajunge ajunge a sosit şi clipa
să terminăm sunt obosit
şi la urma urmei mi s-a stins si pipa
POEMELE MELE
Vai cât de mult vă înşelaţi vai
poemele mele nu au strălucirea
cozii de păun
şi nici gust de migdale nu au
iartă-mă frumoasă domnişoară
ilfoveană
ştiu că-ţi plac sonetele stropite
cu eau-de-cologne
şi iartă-mă iubite profesor de
liceu
ştiu că adori poemele al căror
sens e obscur
altfel privirea nu ţi-ar fi
încruntată
până şi în clipele în care faci
amor
şi iertaţi-mă cu toţii voi care
acolo sus în balcon
v-aţi aşteptat să arunc din
gâtlej
lungi triluri de privighetoare
tradiţională
dar
gâtlejul meu e răguşit după atâta ţipat în pustiu
asta e situaţia v-o spun cu
deplină sinceritate
poemele mele au duritatea
pământului sărac
parfumul lor e duhoarea florilor
căzute în şanţ
au strălucirea lămpii afumate
gâfâie ca o roabă din secolul
trecut
au gustul unturii de peşte
au gustul fructelor pădureţe
au gustul vieţii refuzate
poemele mele copii părăsiţi în
ploaie
poemele mele degete îngheţate
poemele mele saci cu zdrenţe
poemele mele da poemele mele
glorioase
dacă nu vă plac
suflaţi-vă nasul
şi daţi în ele cu pietre
NOAPTEA
Poemele înseşi poemele scrise de
mine
pe undeva la marginea pădurii din
şes
luate brusc de vântul primăverii
au pătruns îndărătul unei uşi de
la oficiul
pentru înregistrarea noilor
cuvinte de dragoste
le-am regăsit târziu erau ofilite
erau atinse
de bacilii revărsaţi din plămânii
istoriei antice
noaptea
pe străzi au apărut stropitoarele oraşului
ce voiau să spele? ce insinuau
şoferii cu cască la ureche?
PASĂREA ACEEA
Deschizând dimineaţa ferestrele
v-aţi
gândit că într-o bună zi ar putea să vă zboare în casă
pasărea aceea vicleană şi
sângeroasă fiinţa
încă nevăzută fiara despre care
se spune în şoapte
că există cu adevărat că pândeşte
îndărătul
comunicatelor de presă?
deschizând dimineaţa ferestrele
gândiţi-vă la marele la posibilul
dezastru
şi de-abia după aceea admiraţi nuanţele
ceaiului zilnic
ÎNTRUCÂT
întrucât nu trăiesc singur pe acastă planetă
în fiecare dimineaţă îmi scot capul pe fereastră
salutându-vă apoi vă întreb cum aţi dormit în casă
cu marţienii cu gândacii cu mulţimea prospectelor tehnice
mai cu seamă vă întreb dacă sunteţi dispuşi să luptaţi
împotriva tiparului care înoată nevăzut spre livezile voastre
unul râde altul se scarpină în nas iar altul îşi răsuceşte mustaţa
dar cineva ascultă, ascultă privind cum lumina
în fiecare dimineaţă îmi scot capul pe fereastră
salutându-vă apoi vă întreb cum aţi dormit în casă
cu marţienii cu gândacii cu mulţimea prospectelor tehnice
mai cu seamă vă întreb dacă sunteţi dispuşi să luptaţi
împotriva tiparului care înoată nevăzut spre livezile voastre
unul râde altul se scarpină în nas iar altul îşi răsuceşte mustaţa
dar cineva ascultă, ascultă privind cum lumina
se retrage speriată
în timp ce se înnegresc trandafirii din glastră
NIMENI
M-am culcat liniştit
dimineaţa toate cărţile mele
erau
acoperite cu pete cu praf şi ciuperci
am
căutat pretutindeni pianistul deghizat
am
deschis dulapul robinetele frigiderul
toate din preajmă silabiseau
nepăsarea
pe
stradă lumea trecea radioasă
nimeni
nu bănuia că poartă frunze uscate pe faţă
nimeni
nu bănuia declanşarea
faimosului
scurt-circuit despre care
se va scrie în viitoarele cronici
RECUNOAŞTERE TÂRZIE
Factorul
poştal mi-a adus o diplomă
din
partea lui Abraham a Sancta Clara
recunoaştere
târzie pentru meritele mele în lupta
cu
opinia broaştelor ţestoase şi totodată
pentru
faptul că în anumite ore ale zilei
trec
prin frizerii ţipând în gura mare
domnilor
pieptănaţi toate gândurile perverse
turnaţi
briantină pe aceste suflete aţipite
pentru
că în anumite ore ale zilei ascult
tot ce
nu încape în urechile voastre imense
pentru
că îmi spune vecina care tocmai
adună
cioburile farfuriei sparte simplu
pentru că
MORŢII NOŞTRI DRAGI
Morţii
intră noaptea în casă
morţii
noştri dragi
dau la
o parte draperiile grele
aprind
chibrite unde sunteţi întreabă
unde
nimeni
nu-i aude
dormim
pe o altă parte a pământului
visăm
dragostea fericirea visăm dimineaţa
sunând
ca un corn englezesc deasupra clădirilor
în care
zi de zi fabricăm nemurirea în serie
nimeni
nu-i aude
ei
lunecă în bucătărie
îi
întâmpină gândacii stacojii
mirosul
sosurilor arse
boabele
de piper risipite pe jos
rup din
pâine înfometaţi
nu au
mâncat nimic
de zece
de douăzeci de cincizeci de ani
deschid
frigiderul beau apă minerală
sunt
însetaţi
de zece
de douăzeci de cincizeci de ani
morţii
noştri dragi privesc la ceas
nu mai
ştiu să citească
se
călăuzesc după rădăcinile ierbii
după
harta cârtiţelor
furtuna
îi
împrăştie înainte de revărsatul zorilor
pietrele
încep să vorbească
maşinile
încep să cânte
păsările
încep să urle
ne
jupui de pe faţă
pielea
somnului transparentă
morţii
noştri dragi
ei
rămân în pulberea de pe haine
în
murdăria de sub unghii
în
noroiul de pe ghete
în
funinginea din dosare
morţii
pururea
morţii noştri dragi
PRIMĂVARĂ SOMPTUOASĂ
Femeile
cară sacoşe cu legume cu peşte congelat
câteva
cepe se rostogolesc lângă gura canalului
încet
încet li se deschid delicatele aripi de sidef
bucuria se localizează-n zona
epigastrului melancolia
dispare sub ficusul din vitrina
hotelului
la
colţul străzii Scufiţa roşie îşi scoate pantoful
îl
scutură de pietricele şi-şi mângâie călcâiul ce pare
petală
de trandafir prăfuită
în
apropierea acestei scene înduioşătoare
doi
inşi cu aer de peripateticieni beau citronadă
şi
discută zgomotos
despre
hidrogenul din cocoaşa metafizicii
un poet
excentric se plimbă cu bicicleta pe cer
pedalează
spre rima foarte rară
şi
eşuează într-o cadă în care colcăie raci
pe
stadion aleargă zebre şi o clipă mingea de fotbal
acoperă
soarele virginal
coji de
aur cad de pe umeri sudoare dulce picură
din
muguri
în
ceasornicele de la intersecţia bulevardelor
se aud
pârâituri de oscioare şi murmur de insecte
placenta
timpului se dilată enorm
este un
du-te-vino festiv
este o
fervoare verde
este o
epifanie albastră
mâine intră-n tablou şi argintul rândunelelor
NUMAI PENTRU MORŢI
Poeme pentru femeile cu pubisul năpârlit
fericite
însă că pot să-şi apese piciorul gros
pe
tâmpla celui gata să-şi dea suflarea?
poeme
pentru preotul care scheaună
lângă
biserica dărâmată de el însuşi
sau
poeme dedicate canibalului păros
care-şi
clatină bărbăţia pe cărţile Universităţii?
Lirism
pentru cine? Pentru borfaşul
transformat
în filosof? Pentru şeful călăilor
care
îşi primeşte acasă pensia în plic parfumat?
In nici un caz lirism pentru
burţile care aşteaptă la coadă
cu o
hazlie răbdare mioritică
Scriu
numai pentru morţi – ei sunt singurii
care mai desluşesc ceva
ELEGIE
Minciuna preotului-broască în faţa credincioşilor
minciuna
ieşită din burta grea a legiuitorului
minciuna
adăpostită în vagine şi-n carii dentare
minciuna
împrăştiată de urina noului filosof
minciuna
înflorită pe pâinea tare ca piatra
minciuna
mamei a tatălui şi a copilului în faşă
minciuna
lipită de picioruşele gândacilor
minciuna
rostită până şi-n clipa orgasmului
Doamne
mântuieşte-ne şi
aruncă o bombă cosmică
peste
minciuna careţi de zi de zi
ne roade viscerele
SOŢIA CĂLĂULUI
REACTIVAT
CITEŞTE BIOGRAFII
NEROMANTICE
Georg
Trakl fusese declarat nebun
pe când
ţinea să-şi tragă un glonte în piept
la vederea
răniţilor muribunzi
pe
frontul negru din Galiţia
Pe
George Bacovia l-au angajat impiegat
clasa a
III-a şi i se da de scris la marea clădire
dar
mâna lui era făcută
să
cânte la vioară în amurg violet
Cesar
Vallejo murea de foame
în
capitala luminilor
într-o
zi de joi
când
afară ploua monoton
şi
versul cădea în proză
Robert
Desnos a fost transportat într-un vagon de vite
mai
întâi i-au smuls aripile de înger
apoi
l-au aruncat în hăul crematoriului
la
Terezin
Jorge
Luis Borges primise titlul
de
inspector „al păsărilor
comestibile
din Buenos-Aires“
însă
moartea l-a găsit în labirintul cărţilor
Ossip
Mandelştam a murit într-un gulag necunoscut
trupul
său aruncat pe gheaţa Siberiei
l-au
ciugulit corbi cu stea roşie pe piept
Alungat
din templul culturii
Lucian
Blaga a trebuit să asiste „mut ca o lebădă“
la
hăcuirea sufletului românesc
Pe Ezra
Pound îl
plimbau într-o colivie
pe
străzile nu mai ştiu cărui oraş turistic
din
Italia fotbalistică
Sfântului
Vasile VoicuJescu
mâna
politrucului asiatic
i-a
rupt cu bâta şira spinării
şi
bătrânul blajin a murit făcând greva foamei
Cine or
fi aceşti nătărăi?
întreabă
şotia călăului reactivat
în timp
ce lasă cartea din mână
şi
soarbe cu paiul
din
băutura limpede şi aromată
ca istoria secolului douăzeci
BUBUIE PĂLĂRIILE
Încep
manevrele de toamnă
vulpile
schiaună prostituatele se retrag sub plăpumi
nici
negustorii de rachiuri şi nici parlamentarii gureşii
nu rămân cu mâinile împreunate pe
pântece
cătina
ciorile imploră protecţia brumei atâtea
şi atâtea fiinţe se ascund în
hârburi până
şi teoriile filosofice intră-n
talazurile putrefacţiei
din
depărtarea răcoroasă din depărtarea vânătă
cresc
tropote tropote
au
început manevrele de toamnă
bubuie pălăriile toate se înclină în faţa
artei de-a învălui realităţile noastre şlefuite de mâluri prin secole
PROFESORI DE VACARM
Am avut
cu-adevărat bărbaţi iluştri
umbrele
lor sunt devorate de spini şi de capre
înşiruiţi
la tribuna anotimpului secetos
profesori
de vacarm încinşi cu eşarfă naţională
între
două sughiţuri şi o jerbă de ceaţă
invocă
vestigiile iluştrilor crezându-se
ei
înşişi emanaţia Olimpului
iar voi ascultaţi
DIN CRONICA
BĂTRÂNULUI (II)
Mă
îndepărtez de marginea orăşelului
culeg ultimele
flori ale toamnei număr
fântâni
secate şi ascult liturghia ciorilor
gesturi
umile care mă ajută să uit
acea
întâmplare penibilă
petrecută-în
ziua întâlnirii mele
cu
mâlul deghizat în femeie
SINGURĂTATEA NOBLEŢELE EI
Împăcare
este numele tău bătrâneţe
la
ceasul amurgului culeg legume
ud
florile însetate de viaţă
cobor
persienele aprind lumina
mă aşez
la masă fac socotelile zilei
marele
câştig mi se repetă şi-acum:
singurătatea
nobleţele ei
şi vine
noaptea lungă visul
care
amestecă sâni sidefii cu săculeţi de tărâţe
împăcare este numele tău bătrâneţe
MOMENT ANACRONIC
Străbunica priveşte fotografia găsită în
cufăr
îl
redescoperă pe locotentul ei ulan
sau
poate husar
era pe
vremea când manevrele de toamnă
aveau
nuanţa smochinei iar dragostea
purta
în pat volănaşe
străbunica întoarce privirea spre
clocotul grădinii
şi
nu-şi dă seama de ce
brusc s-au înnegrit margaretele
FINALUL MANEVRELOR DE TOAMNĂ
Tropotul cailor se îndepărtează
manevrele
de toamnă vor rămâne în amintire
ca un
murmur de ape sub văzduhul molifţilor
peste liniştea searbădă din
ţinutul vostru
se aşterne curând ninsoarea
decizia albă
va condamna bolboroseala
nimicniciei legile
comedianţilor umflaţi cu drojdii
balcanice
sub privirile îngerului justiţiar
tropotul cailor se îndepărtează
inima
presimte dreptatea anotimpului
care acoperă
ruşinea ţinutului vostru
