PRIMII POEŢI PERSANI (sec. IX-X): MUNGIK

PRIMII POEŢI PERSANI (sec. IX-X): MUNGIK

„Abu-l-Hasan ’Ali ibn Mohammad din Termez.
Face parte dintre poeţii din cea de-a doua jumătate
a secolului X şi care n-a creat la curtea din Buhara.
Moştenirea sa literară depăşeşte cu puţin
cinci sute de versuri, majoritatea fiind
fragmente de unul-două distihuri.“ 

CE MĂRGĂRINT E-ACELA... 

Ce mărgărint e-acela sub zahăr şi rubin? 
Ce lună, printre nori de miresme, chipul plin? 
Ce chiparos, de merge alene pe pământ
şi-nalţă un mehrab la care mă închin? 
Legându-şi cingătoarea, ai zice că e focul 

unindu-se cu valul din Zamzam, cristalin.
O noapte-ntreagă ochii mi-au plâns de doru-i sânge, 
precum artera ruptă sub sabie, în chin. 
Nu-s umerii şi gâtul copilei înfloritele

crengi, sau legănate de roade, prin grădini? 
Gazele ce dau moscul sau frageda mireasmă 
de roşii trandafiri, de iasomie, crin. 
Câmpia dintr-odată îţi pare-mpodobită
cu pene de păun ce-n juru-i se dezbin. 
O strună răsucită din ţitera lui Barbad 
e-n orice plisc de păsări ce urcă în senin. 
Ai zice: pretutindeni doar hurii care-n palme
un ceador de rubine şi nestemate ţin!

MAI SCUMPĂ CA DESENUL...

Mai scumpă ca desenul pe-armene catifele,

mai pură decât ploaia în luna lui Bahman! 

Unde-ţi cobori cosiţa, miroase-a mosc şi stele,

unde-ţi arăţi obrazul, mă-nchin ca un brahman.

Cât văd, am Eufrat în lacrimile mele;

cu tine-alături, totul e-al primăverii-alean. 

LA CHIP E LUNĂ... 

Ea chip e Lună: tâmpla şi-acoperă, plăpândă;

la trup e chiparos: tulpina-şi învestmântă.

Nici chiparos, nici Lună, că floarea nu-şi încinge

mijlocul, şi nici Luna de-o cuşmă nu se-ncântă. 

PRIVEŞTE BINE FLOAREA... 

Priveşte bine floarea: culorile sunt două –

un mărgărint sub roşu înflăcărat topaz;

sau poate-ndrăgostiţii când se-ntâlnesc o clipă

şi se zăresc alături, obraz lângă obraz.