YVAN GOLL
(1891 – 1950)
1. Recviem pentru morţii Europei
(Requiem pour les morts de l'Europe), 1916
2. Matusalem sau burghezul veşnic
(Mathusalem oder der ewige Bürger), 1922
3. Grajdul lui Augias
(Der Stall des Augias), 1924
4. Poeme de dragoste
(Poèmes d'amour), 1925
5. Poeme de gelozie
(Poèmes de jalousie), 1926
6. Poeme despre viaţă şi moarte
(Poèmes de la vie et de la mort), 1926
7. Microbul aurului
(Le microbe de l'or), 1927
8. Cântecul lui Ioan-fără-Ţară
(La chanson de Jean sans Terre), 1936
ÎN MĂRI STRĂVECHI
În mări străvechi
îşi au şălaşul peştii trişti
cu ochii de spaimă.
În timp ce dealurile trandafirii din jur
dansează ca dealurile din Biblie
pe căluşei de spumă se leagănă
un vânt mărunt.
Din ochii noştri străvechi
un surâs aurit licăreşte
şi totuşi o spaimă posomorâtă sălăşluieşte-n adânc.
LUNA (I)
Cât de neînduplecat umflai tu
Inima solitară a micilor modiste
Şi nostalgia cerească a pianelor care vuiesc.
Cât de neînduplecat îţi risipeai lumina
În alcovuri pândite de-ntuneric şi frig
Şi îndărătul gratiilor printre ostateci.
Din iadul dezlănţuit al inimii lor
Ţipau oamenii cuprinşi de deznădejde
Şi-n prada nebuniei îşi sfâşiau pieptul
Şi mureau pentru că tu erai atât de frumoasă.
LUNA (IV)
Şi într-o noapte sânge ne picură pe chipuri,
Sângele tău unit cu sângele războiului
Curgea în jurul globului ca un inel rotund.
Răniţi, îngenuncheaţi lângă mitralii,
Buzele pale spumegau în sânge
Şi muribunzi se îmbătau sorbindu-l.
Salvare nu era în cer, nici pe pământ,
Eram siliţi să ne-ngopăm adânc
Iubirile şi capetele noastre,
Să ne deplângem că nu suntem morţi.
LUNA (V)
Totuşi aici dansând, mască spoită,
Eliberai morminte. Coloanele crăpau,
Marmori scrâşneau, se despleteau coroane.
Din pragurile tale suia un Crist de sticlă
Şi, zugrăvite-albastru, Marii de tinichea
Iradiau prin glastre de muşcată.
O, dansatoare ce i-ai mântuit pe morţi
În timp ce în durere şi în moloz şi-n somn
Noi sforăiam dispreţuind o fericire:
Morţii trăiau şi noi eram cei morţi.
IOAN FĂRĂ ŢARĂ DEFINIT DE YVAN
GOLL
Ioan fără ţară e omul ce şi-a scos încălţările
Coborând pe pământ ca să-i simtă mai bine
Nisipul lui feminin şi piatra colerică
Şi esenţa feluritelor argile
Ioan fără ţară e omul pe care l-ai întâlnit
La piaţa de peşte
Precupeţind doi bani la kilogramul de auroră
Purtând păstrăvul ca pe-un buchet de roze
Căutând boul sau para la coadă
Crapul pe la tăcerea lui
Pipăind materia lucurilor terestre
Şi cântărind din ochi materia norilor
Omul arhibătrân: toate jocurile de cuvinte
Toate mâinile pe care le-a strâns sunt frunze
moarte
Toate fetele i-au păstrat mângâierea în gât
Ca pe-o bătaie de vânt înmiresmat de migdale
Capul lui purta dimineaţa un paner cu măcriş
Şi seara tiara celor şapte înţelepţi
Buclele-i erau mai roşii decât ale lui David
Şi
totuşi craniu-i lustruit se va rostogoli în osuar