CARL-JOHAN
CHARPENTIER
(1948)
SPERANŢA
Acesta
este timpul declinului.
Din
nemărginirea haosului
Se va
înălţa
Cea mai
bună dintre lumi.
Din
asprimea ordinii
Şi a
productivităţii funcţionale
A ţâşnit
revolta
Răzvrătirea
şi conştiinţa
Nostalgia
începutului
Protestul
zguduitor
Şi
schimbarea.
De pe
baricadele aprinse
Şi
universităţile strigând
Din
răscoală şi nădejde
Se va
ridica o lume nouă
Bucuria vieţii adevărate.
Cine a oprit timpul
Şi-a adus dezamăgirea şi
resemnarea
Visurilor nerealizate?
Umanism fără obraz
Idealul prădării
Timpul declinului crâncen
Inuman
Recolta fructelor neputinţei.
Acesta este timpul declinului.
Politicieni corupţi
Generali nebuni
Prostia şi profitul
Pulverizarea integrităţii în
număr
Păduri în agonie
Şi nori de sulf
Pământul în prăbuşire.
Unde este lumea visată
A generaţiei protestatare
Năzuinţele şi gândurile
îndrăzneţe?
Unde este jocul
Bucuria
Omul
Speranţa?
Florile sunt vestejite
Culorile ruginite
Atributele brutalităţii opresive.
Lumea nu e cum am dorit să fie.
Trebuie aprinsă din nou
Făclia nemulţumirii.
Trebuie trezite din nou
Glasurile revoltei înăbuşite.
Strigătul – nu tăcerea.
Fapta – nu compromisul abil.
Însă acesta este timpul
declinului.
Cade bezna
Se apropie toamna
Şi gerul.
Doi stropi curaţi de ploaie
Mi-au căzut pe faţă.
Speranţa flutură în aer.
