„INSCRIPŢIE PE CARTEA COPILĂRIEI”
18 ianuarie 2013
OPERA POETICĂ
18 ianuarie 2013
GRIGORE VIERU
(14.02.1935, Pererita – 18.01. 2009, Chişinău)
(14.02.1935, Pererita – 18.01. 2009, Chişinău)
OPERA POETICĂ
1. Numele tău (1968)
2. Aproape (1974)
3. Un verde ne vede (1976)
4. Fiindcă iubesc (1980)
5. Poezii (1983)
6. Taina care mă apără (1983)
7. Scrieri alese (1984)
8. Cel care sunt (1987)
9. Mama (1988)
10. Rădăcina de foc (1988)
2. Aproape (1974)
3. Un verde ne vede (1976)
4. Fiindcă iubesc (1980)
5. Poezii (1983)
6. Taina care mă apără (1983)
7. Scrieri alese (1984)
8. Cel care sunt (1987)
9. Mama (1988)
10. Rădăcina de foc (1988)
„Dacă visul unora a fost ori este
să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă
am visat să trec Prutul.”
am visat să trec Prutul.”
GRIGORE VIERU
„Un
poet care şi-a asumat greul unui grai
trecându-l prin inima sa şi, încărcat
de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe,
îl întoarce semenilor săi care-şi deschid
de bunăvoie inima să-l primească, pentru
a-şi duce mai demn pe mai departe viaţa
în spiritul dreptăţii, al iubirii ce covârşeşte
şi poate birui totul, al credincioşiei
faţă de cele nepieritoare şi al nădăjduirii
ce nu poate da greş, un asemenea poet
rămâne-va „suflet în sufletul neamului său".
de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe,
îl întoarce semenilor săi care-şi deschid
de bunăvoie inima să-l primească, pentru
a-şi duce mai demn pe mai departe viaţa
în spiritul dreptăţii, al iubirii ce covârşeşte
şi poate birui totul, al credincioşiei
faţă de cele nepieritoare şi al nădăjduirii
ce nu poate da greş, un asemenea poet
rămâne-va „suflet în sufletul neamului său".
O
astfel de întruchipare excepţională
este acest poet, acest
om
cât o
lacrimă în rostogol pe obrazul
planetei.’’
planetei.’’
IOAN ALEXANDRU
Din „CUVÂNT ÎNAINTE” (1988)
„Acum, ca să fiu sincer cu mine însumi,
cu
Dumneata, dragă cititorule, mărturisesc
că nu sunt unul din străluciţii
mânuitori
ai verbului matern, dar îmi place
să declar că mă prenumăr printre
cei care se
frământă, se zbat în căutarea
cuvântului potrivit, printre cei care tind
să
lege sănătos verbele în frază, înţelegând
că a vorbi sănătos limba pe care păstorul
Mioriţei ne-a lăsat-o scrisă-n ţărână
cu băţul, cu un băţ fermecat, iar Eminescu
– pe cosmica nemărginire cu o pană muiată
în aurul Luceafărului – a vorbi sănătos
limba mamei este o datorie,
una dintre cele patriotice.”
cu băţul, cu un băţ fermecat, iar Eminescu
– pe cosmica nemărginire cu o pană muiată
în aurul Luceafărului – a vorbi sănătos
limba mamei este o datorie,
una dintre cele patriotice.”
GRIGORE
VIERU
Din
„RĂDĂCINA DE FOC”
INSCRIPŢIE PE O VIOARĂ
Din bunuri
Câte fostu-ne-au lăsate,
Eu am păscut înfometat
Ideea
Pe dealurile cele mai
Sărate,
De-aceea ars mi-i sufletul,
De-aceea.
Şi-asemeni cântăreţului–
Al vieţii–
Sub ceruri
Ce topite cură,
Am dus la gură
Fluierul arşiţei
Şi-o stea de sus
M-a sărutat pe gură.
GRIGORE VIERU
INSCRIPŢIE PE CARTEA COPILĂRIEI
Sunt vechi.
Ca taina şi ca marea.
Ca raza cea de sus
A bolţii.
În mine n-a murit
Mirarea,
Chiar dacă
Mă răniră colţii.
Sunt vechi.
Cu lacrima de-o samă,
Cea de la care-mi
Iau fiinţă.
Iubirii îi dau chip de mamă
Şi urii
Chip de suferinţă.
GRIGORE VIERU
 |
ŞTEFAN DINCESCU, CHIIŢIGOI CRINA,
DIRECTOR ADRIANA VRABIE
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
RAMONA KARPFEN, ANGELICA PROCA,
BALAN CORNELIA
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ŞTEFAN DINCESCU,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ŞTEFAN DINCESCU,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ŞTEFAN DINCESCU,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ŞTEFAN DINCESCU,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
RAMONA KARPFEN, BALAN CORNELIA,
PROCA ANGELICA,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
RAMONA KARPFEN, BALAN CORNELIA,
PROCA ANGELICA,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
| ŞTEFAN DINCESCU,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
| ŞTEFAN DINCESCU,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
BALAN CORNELIA,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU
|
 |
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
ANGELICA PROCA, BALAN CORNELIA,
RAMONA KARPFEN,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
ANGELICA PROCA, BALAN CORNELIA,
RAMONA KARPFEN,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
ANGELICA PROCA, BALAN CORNELIA,
RAMONA KARPFEN,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,
ANGELICA PROCA, BALAN CORNELIA,
RAMONA KARPFEN,
ELEVI AI ŞCOLII
GIMNAZIALE
,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU |
DE CE-AI DAT, DOAMNE?!
Copiii leşină, nu-i bine,
Şi moarte picură din nori.
Şi chiar izvorului îi vine
Un fel de greaţă uneori.
Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Şi tinereţea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulţi se mută,
Văzând că-n viaţă nu au loc.
Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Şi tinereţea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tacea!
Şi chiar izvorului îi vine
Un fel de greaţă uneori.
Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Şi tinereţea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tăcea!
E falsă mila ori e mută,
Iar crucea de la piept e joc.
În moarte tot mai mulţi se mută,
Văzând că-n viaţă nu au loc.
Atâtea vorbe şi minciuni,
Atâtea seci promisiuni!
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare şi la pom?!
A prins a înălbi,
Precum ninsorile,
Şi tinereţea mea!
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar tacea!
GRIGORE VIERU
DOINA
Ceva se-ntâmplă azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi.
Azi lacrimile sunt gunoi.
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteşte rea.
Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,
De-am mai trăit!
Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!
Din pâine iau, să pot zbura,
Cât de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt şi judecat
Că, trândăvind, m-am îmbuibat.
Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,
De-am mai trăit!
Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
În braţe cu mormântul meu.
Şi nu ştiu unde să-l mai pun
Să am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,
De-am mai trăit!
Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!
Iar lumea hohoteşte rea.
Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,
De-am mai trăit!
Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!
Din pâine iau, să pot zbura,
Cât de pe flori albina ia.
Dar tot eu sunt şi judecat
Că, trândăvind, m-am îmbuibat.
Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,
De-am mai trăit!
Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!
Ajuns-am a umbla mereu
În braţe cu mormântul meu.
Şi nu ştiu unde să-l mai pun
Să am un somn mai lin, mai bun.
Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,
De-am mai trăit!
Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu
Că am murit!
GRIGORE
VIERU
MOARTEA LUI VIERU
Spitalul de Urgenţă s-a trezit
şi-i bântuit de-o veste tot mai grea:
Vieru zace, undeva, strivit,
căci s-a găsit şi pentru dânsul o şosea.
E scos Poetul, pe fragmente, dintre şine…
,,Sunteţi Vieru?”
,,Da…”
,,Şi ce vă doare?”
,,Doar Basarabia…
Ea… suferă mai tare…
Pe ea salvaţi-o-ntâi,
şi-apoi pe mine…”
I-i sângele cu fiare-amestecat
ca Prutul lui cu sârmă ucigaşă:
,,Unde vă doare cel mai mult?”
,,Nu sub cămaşă…
Ci Neamul meu… că-i… cel mai
dezbinat.
,,Lui –
medici voi, cu harul vostru sfânt! –
scos de sub roţi ca de pe răstignire,
mai daţi-i viaţă, ca să mai respire
şi să mai scrie încă-un ,,Legământ”.
Viaţa
încet
din trupul lui
se scurge,
la el Spitalului i-i greu s-ajungă,
şi Prutul tot
e-o lacrimă
prelungă
pe faţa Europei care curge…
şi-i bântuit de-o veste tot mai grea:
Vieru zace, undeva, strivit,
căci s-a găsit şi pentru dânsul o şosea.
E scos Poetul, pe fragmente, dintre şine…
,,Sunteţi Vieru?”
,,Da…”
,,Şi ce vă doare?”
,,Doar Basarabia…
Ea… suferă mai tare…
Pe ea salvaţi-o-ntâi,
şi-apoi pe mine…”
I-i sângele cu fiare-amestecat
ca Prutul lui cu sârmă ucigaşă:
,,Unde vă doare cel mai mult?”
,,Nu sub cămaşă…
Ci Neamul meu… că-i… cel mai
dezbinat.
,,Lui –
medici voi, cu harul vostru sfânt! –
scos de sub roţi ca de pe răstignire,
mai daţi-i viaţă, ca să mai respire
şi să mai scrie încă-un ,,Legământ”.
Viaţa
încet
din trupul lui
se scurge,
la el Spitalului i-i greu s-ajungă,
şi Prutul tot
e-o lacrimă
prelungă
pe faţa Europei care curge…
Şi, ca-n povestea cea cu lupi şi iezi,
singurătatea s-a făcut mai mare…
Iar ţara seamănă cu-o lumânare
ce pâlpâie uitată în zăpezi…
Cu mersul lui, tăcut, de heruvim
el s-a-nălţat la Ceruri: şi învie.
Şi numai noi, rămaşi în străinie,
nici nu ne naştem şi nici nu murim…
singurătatea s-a făcut mai mare…
Iar ţara seamănă cu-o lumânare
ce pâlpâie uitată în zăpezi…
Cu mersul lui, tăcut, de heruvim
el s-a-nălţat la Ceruri: şi învie.
Şi numai noi, rămaşi în străinie,
nici nu ne naştem şi nici nu murim…
NICOLAE DABIJA
