,,EMINESCU N-A EXISTAT", 18 ianuarie 2013

"EMINESCU N-A EXISTAT"

18 ianuarie 2013

FIINDCĂ TREBUIAU SĂ POARTE UN NUME

Eminescu n-a existat.

A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii –
,,Mioriţa” şi ,,Luceafărul” şi ,,Scrisoarea III”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.

În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi

Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.

Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?

Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.

Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,

Li s-a spus Eminescu.

MARIN SORESCU 

„Eminescu este o cetate cu o singură intrare

şi cu o sută de ieşiri. Intri în ea, iei aminte la toate, 

înveţi, te învoiniceşti,  apoi ieşi pe unde crezi

tu că-i mai bine, ducând mai departe făclia

graiului şi spiritului neamului tău.

Important, la început, este să găseşti intrarea,

să cunoşti semnele ei, să nu le încurci.” 

GRIGORE VIERU

LEGĂMÂNT

LUI EMINESCU

Ştiu: cândva la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale. 

Am s-ajung atunce, poate,
La mijlocul ei aproape,
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recele-mi pleoape.

S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.

Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechei slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.

GRIGORE VIERU

 

  „Eminescu era bun, blând la vorbă, 

modest, simpatic. Pentru poporul de jos 

el avea o dragoste şi o milă nemărginită. 

Cu oamenii din popor se înţelegea mai bine

decât cu toată lumea noastră cultă 
şi semicultă; o vară întreagă o petrecu 
la o stână în tovărăşia câtorva ciobani. 

 Eminescu era omul cel mai puţin personal

din câţi am cunoscut. Cu ochii săi negri, 

profunzi şi strălucitori, pe care îi lăsa 

să plutească mai totdeauna în spaţiul 
nemărginit, se părea că puţin 
se interesează de mersul lumii acesteia 
şi chiar de sine însuşi.”

IACOB NEGRUZZI

„Ceea ce caracterizează mai întâi de toate
personalitatea lui Eminescu este 
o aşa de covârşitoare inteligenţă, 
ajutată de o memorie căreia nimic 
din cele ce-şi întipărise vreodată 
nu-i mai scăpa (nici chiar în epoca 
alienaţiei declarate), încât lumea 
în care trăia el după firea lui 
şi fără nici o silă era aproape exclusiv 
lumea ideilor generale ce şi le însuşise  
şi le avea pururea la îndemână. (...) 
Eminescu era omul cel mai silitor, 
veşnic cetind, meditând, scriind. 
Lipsit de orice interes egoist, 
el se interesa cu atât mai mult de toate 
manifestările vieţii intelectuale, 
fie scrierile vreunui prieten,
 fie studierea mişcării filozofice în Europa,  
fie izvoarele istorice, despre care 
avea cunoştinţa cea mai amănunţită, 
fie luptele politice din ţară.”

TITU MAIORESCU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, DIRECTOR ADRIANA VRABIE,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE, PAULA FLORESCU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE

,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

„Mihai Eminescu era un lunatec sublim, 

în sufletul căruia visele creşteau ca nalba, 

acoperind şi colorând priveliştea orizontală.  

Starea sa normală era cea vizionară 

şi acţiunea politică a fost, desigur,

o latură care, mai la urmă, s-a dovedit 

alterată de vis şi utopie, rămânând 

nu mai puţin un protest metaforic 

împotriva relelor contemporane.”

GEORGE CĂLINESCU 

„Eminescu a fost, într-un cuvânt, 

un om înzestrat să exprime sufletul jalnic 

sau mânios al unei mulţimi

 în primejdia de a fi strivită de puterile 

îndârjite ale lumii vechi, să o învioreze

 cu vehemenţă şi să o împingă înainte, 

arătându-i viitorul în chipul unui trecut idilic,

şi pe care soarta l-a aruncat într-o societate 

părând entuziastă de progres şi grăbită 

de a-şi lepăda veşmintele vetuste, 

dar hotărâtă a nu abandona

nimic din privilegiile ei.”

GEORGE CĂLINESCU 

ŞTEFAN DINCESCU, 

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, 

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ODĂ

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;

Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,

Ochii mei nălţam visători la steaua

                Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,

Suferinţă tu, dureros de dulce…

Pân-în fund băui voluptatea morţii

                Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,

Ori ca Hercul înveninat de haina-i;

Focul meu a-l stinge nu pot cu toate

                Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,

Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…

Pot să mai renviu luminos din el ca

                Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,

Vino iar în sân, nepăsare tristă;

Ca să pot muri liniştit, pe mine

                Mie redă-mă!

MIHAI EMINESCU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

PAULA FLORESCU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

PAULA FLORESCU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

ŞTEFAN DINCESCU, PAULA FLORESCU

ŞTEFAN DINCESCU, ADRIANA VRABIE

PROFESORI,

ELEVI AI ŞCOLII GIMNAZIALE ,,OCTAVIAN VOICU”, BACĂU

„Eminescu a dat poeziei româneşti 
dimensiunile care îi lipseau înainte. 
 Lumea în care ne introduce 

Eminescu este o lume de o mare vastitate
 în spaţiu şi timp şi în care privirea 
cugetătorului pătrunde până în punctele 
cele mai tăinuite ale sufletului 

omenesc şi până la concepţiile 
cele mai înalte ale raţiunii.”

TUDOR VIANU

EMINESCU

Atât să nu uitaţi:

că el a fost om viu, viu,

pipăibil cu mâna.

Atâta să nu uitaţi:

că el a băut cu gura lui,

că avea piele îmbrăcată în ştofă.

Atâta să nu uitaţi:

că ar fi putut să stea la masă cu noi,

la masa cinei celei de taină.

Atât să uitaţi! Numai atât,

că El a trăit, înaintea noastră…

Numai atât,

în genunchi vă rog, să uitaţi!

NICHITA STĂNESCU

„Eminescu era un român verde de tip carpatin, 

dintre aceia care, trăind în preajma munţilor,

 mai cu seamă în Ardeal şi Bucovina, sub năvala 

străinilor, cresc mai vânjoşi şi mai aprigi 

şi arată pentru în­cercările de smulgere a lor 

din pământul străbun rădăcini fioroase, prelungi, 

asemeni acelora ce apele curgătoare descoperă  
în malurile cu copaci bătrâni. El avea ca atare 

un suflet etic, simţitor la toate ideile şi sentimentele

 care, alcătuind tradiţia unei societăţi, sunt 

ca grinzile afumate ce susţin acoperişul unei case.”

GEORGE CĂLINESCU 

„Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale

va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji

pe cer în depărtări, până când acest pământ

să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava

subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”             

GEORGE CĂLINESCU