Șerban CHELARIU, Zaruri și Clepsidre
timpul doar răstoarnă
domnişoarei thea
timpul doar răstoarnă
brazda
spațiului
sens giratoriu
pentru căi curgând lactee
luminoase-n cer
răsaduri
din miracolul seminței
să nască spectaculare
seminții de universuri
peste nouri
aflând luna
purtând suverană cerul
rotindu-l pe scena lumii
infiltrând sufletul candid
decantând mintea isteață
iarba numai
vieții
numai
află
știe
chibzuiește
dansul stelelor
eternul
tangoul îmbrăţişării
ritmul
tunetul
lumina
n-au fost jocul întâmplării
cum orbește-afirmă zarul
zarul
de chibrit vorbește
de chibritul din cutia
cu chibrituri
de pe masa existenței
dintre sute de chibrituri
singurul
scos la întâmplare
restul
fapt
peripeţie
hârşâitul
gămălia
face bum
trezind bigbangul
luminând cu-a lui scânteie
legile predestinate
pe-nțelesul tuturora
până când
dragostea
dorul
vin
s-oxigeneze firea
mecanismelor
din sfere
să cânte taraful cronos
să-i țină aion isonul
peste lava prea fierbinte
cu drag să danseze clanul
țarcul să bătătorească
născând roditoare glia
plăcilor tectonice
punând ierbii temelia
într-o lume de clepsidre
și-n cer
zaruri aruncate
printre unice surate
cine-a zis
că nu se poate
ca niciuna nu-s
nepoate
cot la cot
cu poezia
și cu luna-n brațe
seara
privind cerul
galaxia
stelele
sclipind în şoapte
până-şi lasă peste
poala
doamna prea luminii
thea
există rămășițe
există rămășițe
de cuvinte
ce pot să smulgă
carnea de pe os
recuperând trecutului
placenta
plină de neînțelegeri
zvâcnind
cum doar pe cruce
tâlharii
nu
cristos
ferice de acel
ce-n voia lor
nicicând se lasă
căci nu sunt bune la nimic
se îngrămădesc penumbre
pe drumul înspre viață
c-un singur scop
să împiedice
să îndemne
nici un pic
trec ani
trec anii
timp asemănând
prin stele
și-n plaiuri
câteva
mai generoase
răsar culori
parfumuri
forme noi
și melodii
vestind
împărăţia
a fost recucerită
și-n mii de galaxii
apar solar
sisteme
cu dragostea dictator
lăsate-n
buna voie-a vieţii
nu la cheremul
acelor dubioase
din stainless steel
sudate
de nemișcat carcase
ce lumea strâng cu ușa
până nu mai respiră
nimic a libertate
prin praf și pulberi
pașii vieții
siguri
conduc firescul
spre ființă
căci nefirescul
n-are căutare
nici dragul necesar
din picul de credință
cubule
cubule
tânjind spre sferă
cu nenumărate fețe
dacă-s șase
dăm cu zarul
cuantica
să ne învețe
dacă-s multe
foarte multe
feţele devin
chiar puncte
minţile să le încurce
neglijenţilor cu harul
mult prea des dau cu prăvalul
căutând răspunsuri clare
va renaște omenirea
ce se va întâmpla de piere
colapsează în semințe
spațial reașternute
într-o geamănă grădină
cuanticului timp
măsură
în urmă lăsând nimicul
praf în ochiul macroscopic
bigbang fin
apoteotic
din nimic să încolțească
la-ntâmplare
altă lume
toți așteaptă
ce se-așteaptă
dar ce află nu-i deșteaptă
fost-au păcăliți
se pare
dar n-o spun în gura mare
•••
măi bătrâni
trăgând concluzii
zilnic prinși
în mreaja grabei
de zaruri n-ar fi nevoie
ochi în ochi cu ochii minții
de n-ați crede
spre lumină
singură
doar chibzuiala
că ne este suficientă
priviți și prin ochii vieții
cu ai inimii
fierbinții
miezul spațiului
deplinul
dragostea
dorul
și dragul
versul dulce-alexandrinul
nu doar
strânsă-ntre lamele
specimen
felia moartă
bisturiul
drumul surpă
înspre-a vieții
mândră poartă
și-n șanțuri
rămân pierdute
cibernetice paiațe
privind orizonturi false
din șuruburi
roți dințate
ochi
ecrane
pori
din pixeli
algoritmi
ca judecată
răspândind binar
frisoane
printr-o stare
programată
mândrei frunți
cerul luminii
în creaţii vrând să-ntreacă
având doar
la îndemână
gânduri
pline de păienjeni
prin cavoul negru
cosmic
morţii doar
așezământ
de-un suspin măcar
ne-n stare
când prin sânge
carne oase
iubita-mi trezeşte vraja
dorului
dragostei
etern veşmânt
aion
aion
domnind prin spațiul
absolutului continuu
n-ai văzut
ștrengarul cronos
cum ne-a-nfipt
în sân clepsidra
secundelor curgătoare
stingând cu nisip lumina
ochiului aflat în frunte
responsabil cu lucirea
stării de eternitate
și de atunci
de-o veșnicie
vedem doar vremelnicie
nu c-așa-ar fi fost să fie
nici că suntem
prin veci parte
cu zarul
dintr-un nimica
aruncați
la întâmplare
ci c-așa
să fim cu toții
chiar și prin vremelnicie
unici
făr’ de-asemănare
tu
tu
pe os
cu mândră carne
albă-n aripi
neagră-n coarne
curbat am ajuns
în vânt
velă
pe trinchet
de-un gând
bric
spre tine navigând
să-mi aștern
pe-al tău cuptor
dragul ce-l mai am
prin dor
să îl storc
poftă de tine
fin suspin
hemoglobine
sacadate
tocatine
la piept
eu
de dor și drag
să te strâng
învălmășag
să batem
până descrește
c-un fierar
ce-adevereşte
cârpa
atârnând trândav
fildeş
fier beton făcând-o
salt spre cer
zvâcnind concav
