ŞTEFAN DINCESCU
FIU AL MAICII LOT
POEME ÎNTR-UN VERS CU DOUĂ UŞI[1]
„Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas.”
ION PILLAT
POEM [1]
Pe picioruşele voastre, poeţi, şi Dumnezeu îşi ridică piciorul!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [2]
Prin ochişorii de hoit delapidezi viitorul.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [3]
Fie-vă milă, privighetori, şi de borşul tăcerilor voastre!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [4]
Orice zeu îţi închiriază o suzetă veşnic dulceagă.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [5]
Doamne, mulţam! Mâna călăului mi-o dai de pomană.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [6]
Deal întomnat. Soare bălţat negociază surâsuri cu norii.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [7]
Zeu derbedeu, atât învăţaşi: zbor să nu fii!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [8]
În rai hoitar mă visai rozându-i morţii limbuţa.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [9]
Gurii de pod, înger nărod, suflet de mort dă-i de pomană!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [10]
Stai drept sub cuţit ca Sfânta Vineri cu porcii în post.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [11]
N-ai vis, poetaş, nici o mârţoagă din bâlci să-mi adăpi!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [12]
Dintr-un izvor rămâi în urcior, de mâine, cu păduchii de câine.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [13]
Te-agăţi, înjurând, de ugerul spart al copilăriei lehuze!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [14]
Te cumpără, cucernic, acest Dumnezeu tot mai nemernic.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [15]
Bietul călău! Să-i pupăm deştiul înţepat de-o albină.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [16]
Bezna mă strânge. Îngerii exportă fleicuţe de credinţă în sânge!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [17]
Dughene-n dughene. Calic paradis fezandat.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [18]
Orice Dumnezeu, vă jur, îşi pupă căţeii în cur!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [19]
Privighetorii sparte în ou legaţi-i de gât un ecou!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [20]
Cui, vai, o să-i placi, suflet bubos, rouă zăcând în copaci?
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [21]
De când adormişi, greier clocit, într-un chimir de zapciu?
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [22]
Şi iarnă, şi vară nebunii din rai mă beliră cu nebunii de-afară.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [23]
Şi-n maţele râmei, copii, pescui-vom luceferi zglobii!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [24]
Beznă calină! Hai sub ogheal, pofticioasă moarte virgină!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [25]
Ne scuipaşi din mister. Doamne,-ţi spălaşi creieruşii în zer!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [26]
Mereu, înjugându-vă lupii, mi-am cherchelit albinele, stupii.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [27]
O toamnă prin vii destupă ochi de copii într-un azur oţetit.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [28]
La zdup o gheară de lup, albinuţo, răsuceşti în cerneală!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [29]
Poet desuet! Câţi măscărici eşuezi să livrezi clonţ de profet?
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [30]
Petală de mac! Duhneşte Dumnezeu a tămâie de drac.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [31]
Moarte, cine te schimbă? Smochină-i rămâi vederii pe limbă!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [32]
Frig covăsit! Într-un album copilăria îţi pupă coşciugul.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [33]
În geam merveleşte amurgul ca un ochi de câine turbat.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [34]
Greieruş aţipit, ia-mă sub limbă, mămucă! Du-mă-n pământ!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [35]
Pe dealul cărunt suflet cărând o fântână pe creştet.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [36]
Târziu, Doamne, m-ai copt! Hai, scutură-ţi pomii!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [37]
Rămâne-vei os, poem pârpălit, în colţii căţelei obeze!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [38]
În medelniţă picioarele vi le spăl. Sunt chel. Cu sânge vă şterg.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [39]
Ce viscol dement!... Ce vis mă dezgheţ în bocetul mamei!...
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [40]
Norul o taie cu briciul. Laleaua îşi prostituează supliciul.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [41]
Şi ceaţă, şi greaţă. Sufletul mierlei mătură closetul din piaţă!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [42]
Noapte borând o boală sculptând hoit în cuvinte.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [43]
Decapitaţi mesagerii! Ecoul viselor voastre satură porcii.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [44]
Doamne, mi-ai dat: o glorie fără ecou (o muieruşcă fără vagin).
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [45]
Deflorată de sfinţi, moartea, convivi, ne scobeşte în dinţi!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [46]
Până să avorteze în abis orice aripă se ascute în vis.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [47]
Orice Evanghelie ajunge pişoar într-un bordel.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [48]
Cu săpăliga, în vis, mi-aţi terciuit azurul proscris.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [49]
În boscheţi se covăseşte reveria poeţilor.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [50]
Zi de zi, cu moacă de asasin, Dumnezeu ne pregăteşte băiţa.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [51]
Gloria s-a constipat. Doctore, prescrie-i buhaiul!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [52]
Ce performanţă! Ai ajuns să adulezi flegma delatorilor.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [53]
Sunt un poem scris într-o limbă pe care Dumnezeu o stâlceşte.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [54]
Doar un pupic, sărăcie obeză! Grozav te ador!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [55]
În prag uite şi ziua când nu mai am ce să vorbesc cu viitorul.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [56]
Sunt un pian pe care se antrenează toate coşmarurile.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [57]
Pe faţă, pe dos, ca pe-un cojoc, am îmbrăcat deznădejdea.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [58]
Poeţii, Doamne, i-ai prăjit ca bureţii pe-o plită!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [59]
În orice iubire se masturbează dezgustul.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [60]
Lighenaş cu borhot, nu marea mi-aţi dat-o, stimabili cretini!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [61]
Nu oboseşti, noapte, mâzgălindu-mi lumina?
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [62]
Ce putoare izbeşte, Doamne, dinspre îngerii tăi fripturişti!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [63]
Sunt o spovedanie cu limba strânsă în cleşte.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [64]
Mor şi înviez zilnic în aceeaşi Vale Sidim.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [65]
Scuip, înjurând, în arginţii Cezarului.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [66]
Am detronat răgetul inchizitorilor.
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [67]
Am sugrumat tăcerea cârtiţelor.
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [68]
Niciun veac, Musaios, nu mă rumegă!
FLORIN DANIEL DINCĂ
POEM [69]
Nicio religie, fiule, nu mă încape!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM [70]
Sunt măduva furtunii. Eşti Maica Lot.
FLORIN DANIEL DINCĂ
