ŞTEFAN DINCESCU
ADIO, MISTER BASHÔ![1]
„Să facem târgul: preţul e o cupă
Cu tainica licoare-a plăcerii minunate
Să pot muri cântând, cu gura plină
De cântece neruşinate.”
ADY ENDRE
POEM [1]
Să evadez din tulburele suflet,
iată, mă dezmoştenesc, iată, mă exilez!
Eul, coteiul, ţuşti! pe scenă.
POEM [2]
– Despre Ştefan Dincescu? – Nici bune, nici rele!
S-a retras din ring c-o scobitoare între dinţi
ca Toulouse-Lautrec, cel înalt cât spicul de orz.
POEM [3]
Lăsaţi lighioanele să vină la mine!
Lăsaţi pietrele să vină la mine!
Voi, tăgârţari gălăgioşi, căraţi-vă!
POEM [4]
– Ce vrei, oltene, să te plămădesc de-acum?
– Nu păuniţă, Doamne, vultur, leu,
ci spice de grâu zâmbind între dinţii de ied!
POEM [5]
De mâine n-am să mai frec menta pe-aici.
Mă vor striga izvoarele, privighetorile.
Cititorul – niciodată, călăul!
POEM [6]
Din zori până-n seară vociferează cuvintele:
„De inima voastră ne doare-n popou,
oameni smintiţi! Daţi-ne pace!”
POEM [7]
– Să fii poet înseamnă robăcie!
– Hei, Mister Valéry, poţi să decizi?
Boul bunicii este geniu?
POEM [8]
Soarele aţipeşte în ochii bunicilor.
Nepoţii se cocoţează-n poveştile din pod.
N-o giugiuliţi, poeţi! Muşcaţi furtuna!
POEM [9]
Nulitate gonflabilă, fanatul escroc
să-mi scrieţi pe cruce?
Greier turbat de curaj, vă implor!
POEM [10]
Se trăieşte pe Net. Se moare pe Net.
Poetul? Naivă goarnă ciuruită
în care vociferează gândacii.
POEM [11]
De-atâta celebritate
mâţa vecinilor visează
să se uşureze, estetic, pe tenişii mei.
POEM [12]
– În eternitate nu intri
prin ţâţele curvei, prin cardul bancar.
– Prin zarva poeziei? – Pa, prostane!
POEM [13]
– Cât dai pe vară, poete? – O ceapă degerată!
– Pe toamnă, poete? – O ceapă degerată!
– Pe iarnă, poete? – O ceapă degerată!
POEM [14]
Mi-am cheltuit o viaţă în coşmar
să declanşez taraful unui greier.
De-acum, urzici, mă toacă proştii.
POEM [15]
Ţi-ai bătut joc de-o viaţă de om
să ajungi rubicond, gurmand şoricel
în bibliotecile din Cacaleţii din Vale.
POEM [16]
Soarele îngenunchează lângă spicul de grâu:
„Bună dimineaţa, Luminăţia Ta!
Ai dormit bine?”
POEM [17]
O mucedă, şoldie slujnicuţă
ia pe făraş aureolele poeţilor
şi le azvârle, zi de zi, în closetul primarului.
POEM [18]
Cu ţâţele muierea udă mărul.
Adam o linge în buric.
Pe prispă Dumnezeu se screme pe oliţă.
POEM [19]
Se exilează fericirea în talcioc.
Mi-aţi şterpelit bobiţele de pâine
din ochii vlăguitului căţel.
POEM [20]
Poetul călărindu-şi muza, dădu colţul.
Vă rămâne, concetăţeni, opera lui!
Şerbet în izmene! Zâmbiţi!
POEM [21]
– Ce ştie omul din om? – Nimic, frăţioare!
– Moartea din moarte? – Nimic, surioară!
– Crucea din cruce? – Nimic, Diogene!
POEM [22]
– Cine-ţi spovedeşte strofele, rima? – Nisipul!
– Cine-ţi gripează norocul? – Nisipul!
– Cine-ţi deşiră ecoul? – Nisipul!
POEM [23]
Poetul, nici pâinea, nici sufletul,
nu-şi mai împarte cu mierla, cu Domnul.
– Facă-se voia cucutei, Socrate! – Amin!
POEM [24]
S-au ieftinit discipolii, statuile şi cucuruzul.
De foame se inflamează sufletul copiilor.
Maţele politrucilor, zarva lor toxică!
POEM [25]
Să dăm turcheze sensuri palavrelor cetăţii!
Acestui haiku i-au crăpat ochii
uitându-se-n trânjii Dalilei.
POEM [26]
Orice ideal se paradeşte.
Fii blând! Nenorocirea îţi taie buricul.
Fii blând! Faima îţi implantează corniţe.
POEM [27]
Vai, şi-acest secol a debutat
printr-o giruetă bezmetică
vâjâind pe colibă!
POEM [28]
Poetul închiriază o ciocârlie.
Turiştii ţac, ţac! fotografiază
vidul arzând peste soclu.
POEM [29]
Bucătăriile regale
furnizează o supă leşinată.
Voi, maidanezii famelici, o fituiţi în extaz.
POEM [30]
Am pipăit buricul piţipoancei. Mi-a fost bine.
Am pipăit Olimpul. Mi-a fost bine.
Am pipăit neantul. Mi-a fost bine.
POEM [31]
Ce deplorabile gângănii, Doamne,
poeţii colcăind în imnuri
ca viermii într-un măr domnesc!
POEM [32]
Acest regat, cât o pleoapă de ştiucă,
palpită-ntre fiinţe şi rumenul vid.
Pe-o cămilă să-l străbaţi fluierând!
POEM [33]
– Ce-mi rămâne, Doamne, din împărăţiile tale?
– Iată paragina! Iată, în cotloanele sale,
înflorind puţa copilului.
POEM [34]
Să nimereşti drumul spre casă
în fereastră ţi-afişez sufletul meu,
sorcovă, mamă, colid de Crăciun!
POEM [35]
– Nevermore! Nevermore! Nevermore!
– Devii enervant, coroiatule! Na!
Exersează alte cuvinte!
POEM [36]
Mâine toţi mă vor aclama.
Mâine toţi se vor proclama fraţii mei.
Până mâine, Doamne, sub ce tavan voi aţipi?
POEM [37]
Până când te vei dezbrăca de tine
ca şarpele, pe răzor, de pielea sa înflorată?
Bagă la cap! Rămâi amnar!
POEM [38]
De-atâtea sălcii plângăreţe,
de-atâţia greieri, de-atâta lună
ţi se apleacă, poete! Ratare, duhneşti!
POEM [39]
Închiriaţi-mi, fiii mei, o altă viaţă!
Să aibă ieşire la mare, stele clocind
în vârf de catarg!
POEM [40]
Reci pandalii dau buzna din haikuuri
ca muştele-n closetul de la ţară.
Haijinii muşcă din lună. Îi plesneşte damblaua.
POEM [41]
Aceleaşi ape umflând prăpădul,
aceiaşi parlamentari făcând spume la gură,
acelaşi Dumnezeu, titirez, în vacanţă.
POEM [42]
Pe uşile noastre se iscăleşte demenţa.
– Cine-i Jean Valjean, domnule învăţător?
– Fratele vostru! La joacă, băieţi!
POEM [43]
Se-ndoaie veşnicia de muşte şi scaieţi.
Azi gloria, Musaios, în târguri se deşiră
ca ştrampii curvei în boscheţi!
POEM [44]
Nici tauri, nici toreadori.
Făt-Frumos trage făină pe nas.
Justiţia adoră sexul oral.
POEM [45]
Şontâc-şontâc – prin Ţara Făgăduinţei.
Nimeni nu intră. Nimeni nu iese.
Oameni pe cartelă. Jivine-n albume.
POEM [46]
Vântul cocoloşeşte căţeii pe străzi.
Poezia cerşeşte chiştoace-n bodegi.
Viitorul a ieşit din garanţie.
POEM [47]
Ca laptele de capră, îndoit cu apă,
se subţiază fantezia în hoituri de Bacău.
Dă-i foc haijinului înfofolit în bube!
POEM [48]
Zeii, pe lângă noi, au fost nişte păcălici.
Ei au fabricat soarele, stelele, munţii.
Noi? Bolile, foamea, azilul. Cu bine!
POEM [49]
Am trecut, fiii mei, pe la voi din greşeală!
Ceaiul – grozav, biscuiţii – miracol.
Adio! Cerul mă-nhaţă de guler. Adio!
POEM [50]
Ne-au iubit soldaţii. Vai de capul nostru!
Ne-au iubit profeţii. Vai de capul nostru!
Ne-au iubit poeţii. Vai de capul nostru!
POEM [51]
Au aţipit trompete, chimvale şi ţambal.
Euridice mulge puricii-n bordel.
Se leagănă în ştreanguri alt popor.
POEM [52]
Răcneşte opincarul de pe zebră:
„Mi-ai înmuiat posmagii în oţet.
Ai aţipit la pocher, Doamne?”
POEM [53]
Ţi-ai agăţat la gât, duduie poezie,
vetustele provincii rebegite!
Acum dai buzna la duhovnic? Marş!
POEM [54]
În pragul cărei case să adorm
la ţâţa oilor, în oul rândunicii?
Ştanţez frăţiile furnicii.
POEM [55]
Ne-au călărit muiştii, spăgarii, ţucălarii
zobindu-mă în şteampul beteagului noroc.
Dau ortul revoluţii, puştime, în talcioc!
POEM [56]
Când m-am retras în pivniţă, v-aţi mâniat.
Când m-am expus în for, v-aţi mâniat.
Mă-ntind pe năsălie. Mucles, frate!
POEM [57]
Fotolii goale, cărţi – vădane.
Răceşte libertatea între voi.
Azi moartea îmi donează un rinichi.
POEM [58]
Până la uşă viaţa năduşeşte.
Casa urăşte, mamă, leacul meu!
În geam – răvaşe de la Dumnezeu.
POEM [59]
În zori în paradisul reveriei tale
intrară prostălăii cu volocul.
În Salomeea, Ioane, bâzâie sorocul!
POEM [60]
Se-nchină sufletul în cântec
şi cântecul se-nchină-n Dumnezeu
în veac zgârcit, şomer şi derbedeu!
POEM [61]
Se istovesc în insomnia morţii
privighetorile cu stelele în cioc.
Ne leagănă prohodul în poală de gheroc.
POEM [62]
Agaţă-mă sugaci la ţâţa mamei!
Trage-mi pe văz vibratul văl de lună!
Hai, cântă-mi, nemurire! Noapte bună!
POEM [63]
În faţa plutonului de execuţie
Şeherezada strigă: „Trageţi, poeţi!”
Faust împuşcă babuşcă, procleţi.
POEM [64]
Când sila bate-n uşa casei mele,
suflă-mi în lampă, Doame, până-n oase!
Am otrăvit nepoţii furtunilor pioase!
POEM [65]
Vând provincie în stare excelentă,
sărăcie cu nouă etaje, garaj şi pivniţă,
statui lesbiene, delatori cu trombon.
POEM [66]
Fugind fulgerător mă spintec, mă ajung
în viitorul devenind trecut,
garoafă în albumul doamnei Jung.
POEM [67]
V-aţi înecat în diplome şi în proiecte.
Istoria ne-o vindeţi pe ţigări Piratul.
Şi ave, Cezar, plagiatul!
POEM [68]
Notează! Ţepeş a uitat de noi.
Renunţă! Emanaţii au turbat.
Votează! Viitorul s-a uscat.
POEM [69]
Toamna ridează fluierele-n greier.
Orice rai se-nsoară într-o vale.
Ne bate Unchiul Charles cu biciul peste şale.
POEM [70]
Leşină Kant şi Hegel, de foame, în azil.
Pe străzi istoria turbează-n pui.
Sar vipere din ceafa guşatelor statui.
POEM [71]
Nici pe pământ şi nici în cer
Itaca nu-i acasă, stimabile Mon Cher!
Şi-n lacrimi porţi opinci de fier.
POEM [72]
Au fugit pădurile din ţară.
Apele se-neacă în izvor. Ei, sacagiii,
trag aghioase cu cimitirele-n pridvor.
POEM [73]
Ideile sărută palmele date peste ceafă.
Minerii urlă pe Calea Victoriei:
„Tovarăşi, noi nu gândim, noi vă belim!”
POEM [74]
Să-mi cumpăr o cămaşă de protecţie?
Dintr-un boboc de trandafir
mă examinează bocancul soldatului.
POEM [75]
Pe-o fleică de porc, pe-o sticlă de vin
rimacii şi-au vândut democraţia lătratului.
Exersez, în culise, meseria de-a muri.
POEM [76]
Criticii literari juisează în spatele oglinzii.
Posteritatea face trotuarul.
Şi-am pariat pe ruina tăcerii!
POEM [77]
Privighetoarea bate câmpii
între cizmele lui Švejk şi lancea lui Pyrrhos.
Sărutăm aplauzele pietroaielor.
POEM [78]
Fiii de lapte să ridice piatra!
Şi-au năvălit tâlharii peste noi
cu maiul, cu păleaţa, cu resteul.
POEM [79]
Tăceri scâncind la gura sobei!
Prezent mofluz! Viitor pe cartelă!
Cutia milei! Moarte gravidă!
POEM [80]
Copiii mă învaţă să beau lapte cu paiul
din palma lui Matsuo Bashô.
De voi timpului meu i s-a făcut silă.
POEM [81]
Oamenii de ştiinţă emasculează viitorul.
Criticii literari inventează pixul de piatră.
Ziariştii freacă bancherii la cur.
POEM [82]
Ştiu: o copilărie, o tristeţe şi-atât.
Ştiu: o tinereţe, o deznădejde şi-atât.
Ştiu: o bătrâneţe, o greaţă şi-atât.
POEM [83]
Hoinărind pe străzile Bacăului,
mi-am sărutat anonimatul pe gură.
De mâine să îi daţi papucii!
POEM [84]
Din silă prezentul şi-a dat demisia.
Din nepricepere viitorul a fost avortat.
Până la imn zorii vor face infarct.
POEM [85]
Tăcerea sărută poetul pe suflet.
Trecutul spală glorii în cuşca unui leu.
Viitorul se smântâneşte cu alt penteleu.
POEM [86]
Sufletul tremură în faţa oglinzii.
Inspiraţia îşi epilează poemele.
Orice dezastru învaţă bunele maniere.
POEM [87]
Ieri – debutant anonim. Azi – geniu anonim.
În cărţile mele ţăranul împachetează jumări.
Doamne, pe Orfeu grozav l-ai ratat!
POEM [88]
Prin viziera celulei îmi examinez vizitatorii:
François Villon, Khayyām, Baudelaire şi Poe.
Salut, Serghei! Ucide-ţi caii!
POEM [89]
Mi-am descoperit capul în tolba vânătorului.
Libertatea şi-a scos virginitatea la licitaţie.
La CNSAS şi la Ierusalim te duci să vii.
POEM [90]
Dacă eşti soldat, să mori în tranşee!
Dacă eşti câine, să mori între câinii tăi!
Dacă eşti om, să mori din milă!
POEM [91]
Fericirea şi-a dat demisia din România.
Toate profeţiile politice şi-au tăiat venele.
Eşecul extrage doar lozuri câştigătoare.
POEM [92]
Adorm cu visele plângând pe masă.
Rimele îmi aprind o lumânare.
Nucul din fereastră îmi trage clopotul.
POEM [93]
Plouă-n tranşee. Plouă-n gamela soldatului.
În raniţă bastonul de mareşal a putrezit.
În uşa bisericii Dumnezeu împarte decoraţii.
POEM [94]
Nu se mai aud tunurile. Napoleon a tulit-o.
Steagurile au ajuns preşuri prin muzee.
Poezia strigă: „Soldaţi, baioneta la armă!”
POEM [95]
Mi-am instruit matrozii, sirenele, vâslaşii.
Mi-am construit şi fluviul, şi navele, şi vântul.
Lărgeşte-mi, Doamne, cerul, nu pământul!
POEM [96]
Alte nenorociri sexy. Alte eşecuri digerabile.
Alt Partid al Poporului. Alte religii inflamabile.
Tot mai bătrân, mai sărac, mai posac!
POEM [97]
Prin gardul puşcăriei oftează turiştii.
Ziariştii îşi licitează condeiul în piaţă.
Bunicii donează sânge pe-o cană de ceai.
POEM [98]
Mediocritatea avortează la tribună.
Dictez poeme florilor de tei.
Toţi se usucă. Dă-i dracului!
POEM [99]
Rotunjindu-se-n boală, de-acum
bătrâneţea linge azurul din scrum.
Dacă renaşti, versul îţi pictează ouă de Paşti.
POEM [100]
Fusei o blondă fabricată.
Băui tutun, rachiu şi preacurvii niţel.
De astmă dădui colţul. Pa, drumeţi!
POEM [101]
Se umflă România în dosare.
Trandafirii plantaţi de mineri
îţi trag bobârnace în nas.
POEM [102]
Doi covrigei, o ceaşcă de nechezol.
Anunţă OTV-ul explozii sindicale.
Vine Ignatul? Pulimea driblează!
POEM [103]
Tânăr şi prost. „Poezia sunt eu!”
Bătrân şi prost. „Veşnicia sunt eu!”
În spate tăcerea pufneşte în râs.
POEM [104]
În pivniţă cotcodăceşte bezna.
Pe gard cocoşul ciuguleşte zorii.
În călimară şerpii şi-au macerat cocorii.
POEM [105]
Şi-a-nchis gogoşeria căpuşa de Bacău.
Se-nvârte în osânză şi visează, proasta,
sfioase lănci muşcându-mi coasta.
POEM [106]
Deschid ferestrele. O ţigaretă.
Mă-ntreabă anii: „N-ai crăpat, tataie?”
În horn s-a constipat o cucuvaie.
POEM [107]
În mâzga Dunării, pe la Cetate,
rimaciul, venerându-şi gogoşarii,
stă la taifas cu ţucălarii.
POEM [108]
În spatele biroului se usucă o umbră.
Cuvintele îşi dau duhul
pe tăişul haikuului.
POEM [109]
V-aş hori, dar cobza-i spartă!
Ne-a izbit Vel Boc în soartă.
În coteţ scrofiţa-i moartă.
POEM [110]
– Mai numeri peştii? Câţi, tataie?
– Un singur baboiaş!
– Sictir, potaie!
POEM [111]
De astăzi moşneguţ bogat!
Cireşul m-a proclamat
moştenitor al omizilor sale!
POEM [112]
Mi-am luat provincia în traistă
şi m-am pilit într-un ungher de cer.
Lucraţi discret, zbilţarii mei, vă cer!
POEM [113]
Zgârciţii ani mi-am prăpădit agil
şi-am devenit un tâmpiţel senil.
Rashid m-a tipărit jelanie pe-un zid.
POEM [114]
Nu mă găsiţi moimiţă în saloane.
Nu mă găsiţi căţea într-un bordel.
V-am fost Şeherezadă, asfodel.
POEM [115]
Şi-am fost Orfeu, şi-am fost birlic
pe vremea comisarului Şoric.
Pe dragavei popoarele trăgeau la dric.
POEM [116]
În toiul nopţii Universul
îşi fierbe sâmburii, reversul.
O stea îmi taie de la gleznă versul.
POEM [117]
Transpiră gerul. Bezna s-a lipit.
Fărâmă de secundă o clipă ne-a clipit.
Ne prăvălim pe uşa unui mit.
POEM [118]
Se stinge priveghiul celei din urmă speranţe.
Nicio lebădă pe lac. Niciun tei pe Copou.
Vederea schiază-n gălbenuşuri de ou.
POEM [119]
De-aseară Omul Negru juvăţuri săpuneşte.
Şi-a interzis să ne zâmbim frăţeşte,
să-i fiu opaiţ pâinii, molan, tămâie, peşte.
POEM [120]
Ţi-ai ucis, femeie, sufletul şi fiul
şi-ai ajuns o mâţă de la blid la blid!
Ne-ai tuflit destinul – mucegai – pe zid.
POEM [121]
Ce vreme mititică, tu, veac împestriţat!
Ne-ai lustruit zăbală, năuc m-ai sfârtecat.
Îngenunchez genune în nimb de Ararat.
POEM [122]
Ţi-am lăsat pârâul, fiule, şi grâul!
Ţi-am lăsat lumină, luncile şi vântul.
Să trăieşti din rouă măcinând pământul!
POEM [123]
Nici prea târziu, nici prea devreme!
Veniră viaţă, moarte, iubeţe, la soroc.
De-acum posterităţii îi plămădim gheroc.
