VIOREL SAVIN
ŞI TOTUŞI NU POT PĂRĂSI BACĂUL
oraş
plictisitor şi rece / străbătut
de
străzi cu nume alese pe sprânceană
ce-ar trebui să-ţi valideze
mincinos
istoria ipocrită
contemporană
prea puţin mi-ai înapoiat / din cât mi-ai luat!
cimitir
de iluzii şi visuri / loc ideal
de
preschimbat oneşti în otrepe
lumea
vorbeşte de tine doar când
se comemorează moartea poetului
tău
ori atunci
când vomită Şiretul
peste satul Schineni
sau când
cutuma încălcând
vreo lichea punctiformă
şuntează lichele importante la vârf!
dar mai ales / şi cu mult mai des
eşti pomenit
când vreo târfă locală
se deschiloţează cu frenezie
în Capitală.
ţi-ai tras
– oraş
provincial cenuşiu şi perfect imbecil –
toate
defectele cu sclipici ale lumii / şi
ca o
pasăre proastă fericită că scurmă
în
bălegar te lauzi
cu
viciile tale scârbavnice la colţuri de străzi
prin
birouri de firme / prin cluburi / la baluri
în
conferinţe de presă / pe stadioane / pe centură
prin
familii aşa-zis onorabile
şi pe
la Prefectură.
oraş
făţarnic făţarnic făţarnic
cu prihană traduci „ai grijă de
aproapele tău"
prin îndemnul barbar: „spoliază-l fără de milă!..."
şi totuşi... nu te pot părăsi.
în timp
ce aleşii tăi de elită
se zbat
cu disperare să strâmbe
tot ce
prea drept li se pare
tu
atât de
înduioşător
şi
dezorientat primeşti
dispreţul
magnoliei
ce înfloreşte
lângă
statuia lui Bacovia!...
PORTRETUL
portretul
acesta / de voi zilnic îngălat
cu noroi
nu este
al meu.
dacă nu v-ar înfricoşa altruismul
mi-aţi putea desena chipul
cu degete curate!
ştiţi bine că vă sunt contemporan util
deşi
greu de manipulat.
dacă nu v-ar înfricoşa altruismul
mi-aţi putea desena
chipul / cu degete curate!
mă
taxaţi de ciudat
fiindcă
refuz să hamletizez printre voi
cu
instrucţiunile de folosire / la vedere
mi-aţi putea desena chipul
cu degete curate dacă nu v-ar înfricoşa
atât de mult altruismul.
cât de
convenabil
am
putea supravieţui
împreună...!
MOARTEA A AJUNS LA LITERA „S”
ziarele
scriu
că
Moartea
a ajuns
la litera „S”
că
mulţi dintre noi
în
partea asta de alfabet
după
brume de toamnă
sunt
tocmai buni de cules –
buni de cules
de Nobila Doamnă.
cât de
singur eşti
când
îţi dă de-nţeles
trupul
de carne-amorţind!...
asta
înseamnă
că în
curând
voi fi
cel ales
alte
părţi să colind –
tăcut să colind
ah, Nobilă Doamnă!
am
iubit uluit
am
minţit
am băut
pe ales
ne-ntrerupt
ai fost vieţi-mi
altă
faţă de înţeles...
– te-am
luat cu laptele supt
m-ai
uitat la cules
asta înseamnă
Nobilă Doamnă
că şi pe tine
Timpul te-nseamnă!
... ziarele
scriu
că
Moartea
a ajuns
la litera „S”
AŞ VREA
aş vrea
să pun
un
genunchi în pământ şi
să-mi
plec fruntea
în faţa
voastră!...
cu
sufletul adiere aş vrea
să vă
pot răcori
încălzi
mângâia
dojeni...
după
cum cere
binele
vostru.
gândurile mele
cântece de iubire
înalţă pentru voi
dar mă respingeţi
prudenţi
ca pe un om
ce trezeşte nelinişti –
suspiciunea voastră
îmi ucide pe buze
chiar şi poemul
acesta!
sunt o
groapă comună
cu
poeme
nescrise...
