ŞTEFAN AUG. DOINAŞ, PSALMI

PSALMUL I

Cum să Te-ntâmpin, Doamne: cu ce rugă?

Ai fost copac: acum eşti buturugă.

Vrei să ma scol eu însumi din genunchi

să-Ţi fiu coroană verde, să-Ţi fiu trunchi?

S-aşez cu vârful degetelor mele

pe-aceleaşi bolţi de fum aceleaşi stele?

Eu, cel bolnav de bine şi de rău,

vrei să mă-nalţ aici în locul Tău?

Nu, Doamne! Sunt prea mândru ca s-accept

destinul Tău: să cântăresc ce-i drept

şi ce e strâmb – nimica nu mă-mbie.

Ursita creaturii-i să-L învie

pe Creator. Ca un ocnaş în zeghe

ce-aşteaptă graţierea, stau de veghe

lângă buşteanul Tău cu cioturi tari

până-Ţi vor creşte, Doamne, noi lăstari.

PSALMUL II

Te ştiu gelos, teribil de gelos

pe tot ce am, şi-adun, şi strâng în braţe

aici, când nu Te-mbrăţişez pe Tine.

În irisul iubitei Te descopăr,

şi flacăra Ta sumbră mă orbeşte.

Te simt prin degete alunecându-mi

ca o şopârlă cu solzi mici de aur.

Şi Te surprind întruna punând piedici

în spiţele-alergării mele. Doamne,

dar oare nu spre Tine-alerg întruna?

Şi nu te cheltuiesc mereu pe Tine?

Şi nu de focul Tău îmi ard vederea?

Deposedează-mă, Gelosule, de lume!

Dorinţa Ta sălbatică de-a mă avea

în felu-acesta – şchiop, sărac şi orb –

să mă-nsoţească peste tot, asemeni

unei iubiri ce pârjoleşte totul…

PSALMUL IV

La fiecare pas greşesc, şi sufăr

verdictul fiecărei clipe. Doamne,

de ce-Ţi rezervi iertarea pentru ziua

mâniei? Vezi, ca tot atâtea lanţuri

îmi port născarea, limba, felul, sexul, –

verigi de plumb şi abur ale unei

alegeri care, vai! nu-mi aparţine.

Născându-mă, m-aş fi dorit ca pruncul

ieşind din baie, curăţat de toate.

De ce să nu mă zbengui în delirul

cel binemeritat al inocenţei?

Dar Tu mă vrei ocnaş mereu în zeghe

dungată de păcate moştenite,

sleit, şi vinovat fără de vină.

Neînduratule! Ce-mi garantează

că mila Ta nu-i doar un basm, iubirea

un simplu zvon ce-anunţă-Apocalipsa?...

PSALMUL V

Doamne, aş vrea să-ţi spun Tu, cum i-aş spune

celui ce-mi pune povara lui groaznică-n spate.

Doamne, dezbracă-te-n ceruri de soare;

leapădă-Ţi luna şi stelele; vino să

batem pe jos amândoi în sudoare

ţara aceasta de cântec şi jale. Un rege

nu-şi stăpâneşte aievea regatul, decât

dacă-şi conduce pe cel mai din urmă supus în

sala reagală.

Sunt orbul Tău, Doamne!

Fii Tu ologul pe care îl port pe cocoaşă,

împrumutându-i picioarele mele în drum spre Emaus…

PSALMUL IX

Vai! chipul Tău şi-asemănarea Ta, –

cum mi s-au scurs de pe obraz… Cu cine

mai semăn eu acum? Sunt o maimuţă

a Domnului: fac gesturi creatoare,

invoc lumina, şi lumina vine,

alung din paradisul meu pe-acela

ce nu mi se supune, îmi duc fiii

pe Culmea Căpăţânilor, şi-acolo

îi bat în cuie şi-i împung în coastă;

dar nu mă simt în stare să iau partea

niciunuia dintre tâlhari, iar chipul

şi-asemănarea Ta îmi cad în pulberi...

Pleca-mă-voi cu fruntea în ţărână,

şi-aşa voi sta, până ce-o nouă faţă

– aidoma crescând ca-n ziua a şasea –

mă va învrednici să mă ridic...

PSALMUL X

Bogată-i valea Domnului, şi curge

cu vuiet paşnic, şi adapă turme

de vite şi de fiare, fâlfâire

de păsări albe, roiuri de lăcuste;

şi toate-şi recunosc în undă chipul,

şi, fericite, beau stingându-şi setea,

şi mare voluptate simt cu botul,

şi aţipesc apoi pe ţărmul apei.

Doar nouă, oamenilor, nu ne este

prielnică gustarea; numai nouă

oglinda ne aruncă-n faţă chipul

schimonosit. De ce, Stăpâne? Dintr-un

tufiş ce arde fără-a se scrumi, o voce

mi-a spus cu milă, şi-am recunoscut-o:

– Din valea Mea voi nu veţi bea, decât

făcându-i undele mai dulci cu lacrimi...

PSALMUL XI

M-am aninat de creanga Ta, şi creanga

s-a rupt. Prin văi Ţi-am urmărit talanga,

dar stâna nu Ţi-am prins-o nicăieri.

Din datoria Ta de har, făcută ieri,

nu cred c-ai să-mi plăteşti nici azi, nici mâine, –

deşi Ţi-amuşin zilnic ca un câine

mirosul pădureţ, tot mai discret,

care mă-nşală-adesea, – şi regret.

Regret că eşti neisprăvit în toate,

că braţul meu puternic nu mai poate

să-ţi întărească braţul, că eziţi

în cerul Tău cu stâlpii putreziţi.

De ce, Stăpâne?

Chiar dacă temeiul

puterii Tale-i spulberat ca meiul,

chiar dacă-n patru vânturi n-ai măcar

un crin care, de strajă la hotar,

să Te proclame-nvingător cu izu-i, –

pe Mine, Părăsitule, poţi să te bizui.

PSALMUL XIII

Asemenea călugărilor, care

la zarea lumânării ani de-a rândul

recopiau pe pergamente-nscrisuri

pe care, fără-a le pricepe noima,

le aşezau în rafturi prăfuite

ca pe-un tezaur de-nţelesuri sacre

ce-aveau să iasă la iveală tocmai

peste-un adânc amar de veacuri, – şi eu

îţi copiez în sufletul meu textul

obscur, din care nu-nţeleg o iotă.

Doamne, aşază-mă acum în raftul

ce mi-a fost destinat şi-n aşteptarea

luminii care-o să mă-nvăpăieze

cândva, ca pe un manuscris de preţ.

PSALMUL XVI

Aici, la răspântie, unde se-alege

un drum de alt drum, bifurcat sunt eu însumi.

Credeam c-am ales, că poteca aceasta

mă duce spre Tine, dar iată-mă – unde?

Credeam că sunt liber, dar vai! o răscruce

se naşte din alta, iar inima care

credea că alege se simte ea însăşi

aleasă... De cine? Aceleaşi enorme,

lumeşti bălării năpădesc deopotrivă

un drum, ca şi altul, cu flori şi miresme.

Dar oare pe care din ele mă aflu?

Stropeşte-le, Doamne, să ştiu, pe-amândouă:

pe unul cu sânge, pe altul cu rouă.

PSALMUL XIX

 

Născut în cer, dar exilat de Tine
pe-acest pământ de spaime şi înfrângeri,
ce-ai vrea să fac? Să-nfăşur în suspine
căderea din grădina Ta cu îngeri?
Să-mi pun subtilul suflet să-şi deplângă
logodna cu materia nătângă?
Să urlu? Să blestem?

Nu, Doamne. Clipa
dă tuturora preţ sălbatic: gura
în sărutare poate fi aripa
unui heruv care-ntrecând măsura
îndoaie un alt cer ce se deschide
la mângâierea mâinii mele-avide.

Da, Doamne: jos, la marginea luminii,
eu aflu-n zorii zilei, beat de rouă,
văzutele: femeia, urşii, crinii,
granitul fără vârstă, luna nouă,
şi tot ce-i frumuseţe întrupată
crescând şi apunând cu mine-odată.

Dacă, trezit din timpul fără capăt,
voi fi chemat în rai, strigat pe nume,
îngăduie, Stăpâne, să-mi recapăt
acelaşi trup ce l-am avut în lume:
ca să domnească-n veci la vămi natale
lucrarea cea dintâi a mâinii Tale.

                                                 Din vol. AVENTURILE LUI PROTEU