Ştefan DINCESCU
POEME ÎNTR-UN VÂRF DE AC
POEM [1]
Ai ghicit vreodată cum începe cântul
dintr-o primăvară, într-un colţ de-arenă?...
Acele îşi bagă auriga-n venă?...
POEM [2]
Până mâine cine o să-mi ţină chipul
într-o cantă cu acizi?... Până mâine, Doamne,
ai răbdare?!... O să-nveţi să mai ucizi!...
POEM [3]
Hannibal cu elefanţii, pasămite,
s-au pitit într-o cutie de chibrite.
Doamne, ne-am iubit pe bâjbâite!...
POEM [4]
Ce vor face zilele cu mine, în cazanie
mi-ai desluşit. Cum mă prăvăleşti
în iad, jupâne, fără o ţăpligă de chibrit?!...
POEM [5]
Cezarul cel roşu îţi cinsti, cu biciul, nopţile
de agonie şi-ţi tufli – rotund, la iconiţă –
dreptul tău la suicid, la nebunie.
POEM [6]
De ce asculţi privighetorile, scatiul,
nu sufletul orbecăind, înnoitor, pe ape,
nu drujbele călcând pisicile pe pleoape?...
POEM [7]
Nicio rază nu respiră în spârnăul
veacului pârât. Lunga ciumă nu-i o brumă
ce-i trecu scatiului, cântând, prin gât?...
POEM [8]
Ia-mi corvoada cântului, din spate, vântule
de seară, băşicând arţarii!... Cine-mi
mută, pe sub lege, mările şi năvodarii?...
POEM [9]
Nu aleargă tribul spart la judecată.
Unde-or fi zdrângarii, larii, oratorii?...
O cenuşă într-o nalbă: defendorii, cârtitorii!...
POEM [10]
Pe un deal spoit de vulpile fâşneţe
un arţar fălos se frăsuieşte. Cloşcărind
într-o bulboană, luna sparge ochii altui peşte!...
POEM [11]
Leul şi-a halit pedichiuristul.
Stă lângă altar, lingând iertare.
Un smardoi îi pune şaua în spinare.
POEM [12]
Scatiul a uitat să cânte, dar înjură.
L-a inundat scursoarea comunistă. Vin anii
cu scurmeicile în gură şi cu biştarii în batistă.
POEM [13]
Zi degeaba, zi scoruşă!... Ţii dosite,
după uşă, urcioraşe cu cenuşă.
Domnul pune de-o culcuşă.
POEM [14]
Zambila de la geamul mamei s-a otrăvit
c-o frumuseţe arogantă. Turnându-i fulgere
la rădăcină, azi o invită Dumnezeu la cină.
POEM [15]
Când rănile se dau în stambă,
mă-nvârt ca titirezul uns cu miere,
sub pofta biciului spălat în fiere.
POEM [16]
Oglinjoară, văduvioară, ară
boliştea în ţară!... De atâta foc şi pară
n-are cine să mai moară. Câţ!...
POEM [17]
Pisoiul rătăcit în blana flendurită îşi bagă labele
în călimara ponegrită şi-mi bate punct după restriştea
din poem. Din flama fiarelor flanor mă chem!...
POEM [18]
Din colivii tichia haijinului mă strânge
subţire şi încercănată. Rămân ce-am fost: o surlă
bulbucată. Iar Vel Dincescu pe-altă dată?...
POEM [19]
Zi ciudoasă, zi de Paşte!... Prin biserici
auriga umblă, azi, cu atelajul. Mâinele –
în zece feţe!... Vezi comândul şi sevrajul?...
POEM [20]
Înghesuit în cearcănele de codană ori în extazul
dimineţii de scatiu, dibace, Dumnezeule
liliachiu, mă calci pe elegiile din rană!...
POEM [21]
Cum trăsnetul îi dă în ţeastă şi-l ia
puhoiul în spinare, azi câinele devine
mai bisericos, uitând de haitele-n turbare.
POEM [22]
Poetul manevrează păpădii şi stele.
Un calemgiu stochează poemele
înfierbântate şi înveleşte fudulii în ele.
POEM [23]
Călare pe un fluture de rouă, haijinul
s-a tot dus prin lume până ce fluturii s-au isprăvit.
De când mi-atârnă veşnicia într-un nit?...
POEM [24]
Din troaca porcilor dacă prânzeşte, retează-i ciocul,
scoate-i ochiul păunului dedat la carnavalul
gloatei!... Ce oblojeşte, drace!..., minijupa zloatei?...
POEM [25]
În grădinile sanctificatelor ospicii,
toamna bate nucăria cu vătraiul.
Vodă-nsămânţează ficţiunile cu scaiul.
POEM [26]
Se smiorcăie în colivie leul.
În foruri veştile au clopoţei la glezne.
Scânceşte moartea-n adipoase bezne.
POEM [27]
Ce dobitoc mi-am fost când mi-am crezut
că oful ierbii din asfalt ţâşnind opreşte-n grajduri
armăsarii lui Ahile, târându-se, mâţoii, pe şezut!...
POEM [28]
M-am îndoit sub policarul unui funambul
jucând pe taierul Cezarului sfădeţ. Nu, Doamne,
m-ai vândut pigmeu şi mălăieţ?!...
POEM [29]
Pâinea se mâhneşte de-aşteptare,
vinul îşi dă duhul în pahare. Clanţa uşii
mi-a sărit într-un rechin din mare.
POEM [30]
Cocoloaşe face liniştea pe ramuri
şi-n opaiţ negura îşi subţiază seul.
Versul îşi roteşte-n rime caduceul.
POEM [31]
Căneala veştilor o spală ploaia asta, pe care-o
spionezi dintr-un balcon trăsnit, sub care îşi mai
fierbe supa bâlbarul Mengele cel cătrănit.
POEM [32]
Moartea îşi începe sultanatul. Străzile
schiţează psalmii. Indecent, scamatorii
şi bufonii trag obiele-n parlament.
POEM [33]
M-ai răsplătit cu gloriile unui naufragiu,
când, Doamne, îmi păşteai asinul
între demenţă şi carnagiu?!...
POEM [34]
V-am plâns c-o lacrimă în stare,
irecuzabili turmentaţi, să ducă tigrul
în spinare!... De ce, brânzarilor, muşcaţi?!...
POEM [35]
Îndeasă teii într-un cântec firava linişte
sporindu-şi firfirigul. Ferestrele îţi sunt cârpite
c-o negură din care şiroieşte frigul.
POEM [36]
Domnul şi-a pornit şapirograful.
Astăzi face râme, cârtiţe şi viezuri.
Cum va scoate, mâine, cojile din miezuri?...
POEM [37]
Primăvară, iarnă, ce-am făcut cu voi?!...
V-am vândut, ochioase, pe doi creiţari
îngerilor nopţii, bravi şi bişniţari!...
POEM [38]
Pe-o buturugă din cetate ieri
gâtul mi l-am aşezat. Călăul încă mai
prânzeşte. Nu eu îmi sunt călăul patentat?...
POEM [39]
Mă sperie acest belşug de sărăcie. Pe-acilea
nu respiră nicio liră. De-acilea se extrase
păuniţa pe care satrapiile o jumuliră.
POEM [40]
De indecenţa nuferilor zăpăciţi se infectează
pizmăreţul gând al apei în care Pilat îşi clăteşte
barba. P.S. Stropiţi mărarul, ştevia, rubarba!...
POEM [41]
Pe când exilul răbufneşte-n stele, pleşcarii
dau cu tăvălugul peste tine. Să fie bluf
de primăvară?... Te-nchiriază, găgăuţă, orişicine!...
POEM [42]
Pe-o alee trasă cu briceagul, o veveriţă
îmi atacă rugăciunea care stă proptită într-un vers.
Ascult, la vămi, plesnind veciile din univers.
POEM [43]
O negură dosind tuneluri hămesite
flanchează marşul calului locvace. Ţipa-vom
cândva gorobeţi sub ferăstraiele de dobitoace.
POEM [44]
Lira nu mai vrea să-mi fie uşă. Sparta
nu mai vrea să-mi fie casă. Doar măscuţa
chipul mi-l înghite şi plocon dihorilor mă lasă.
POEM [45]
Am campat pe Golgota să-mi văd oile ducând,
în boturi, lupii tineri, învăţându-i să îşi sape
groapa. Unde-s ţarii, pamfletarii, ţoapa?...
POEM [46]
Mister Vineri s-a întors mogul acasă.
Scoate iepuroaicele din pălărie,
tărtăcuţa lui Crusoe din colivie.
POEM [47]
Mai lasă-mi păsările, sclifosită poezie,
suav nefiind sclipind în toropeala din găoace!...
Ce-i nefăcut poşircă s-ar desface!...
POEM [48]
Din tezele Cezarului făcuşi pingele, din uvrierii lui
ţi-ai inventat căpute şi ţi-ai durat altar,
tembel, din cocoşelul ghiocelului rebel.
POEM [49]
Dar unde-i lampa doicii, soră mare,
să ne-ncălzim pe sticla ei sitarul din care dinastia
ne găteşte agapele, vecerniile, sărindarul?!...
POEM [50]
Din raiul pric şi liliput cum să rămâi
c-o tărăboanţă în care câţa îşi cloceşte puii
slujind fachirii de la manutanţă?...
POEM [51]
Se-aude rinocerul cel mai verde
cum îşi propteşte în statui arţagul
şi le sfărâmă scăfârlia cu baltagul.
POEM [52]
Ţi-ai băgat luceferii sub pălărie,
neamule de târlă, neamule de tuci,
şi ţi-ai strâns, la vetre, îngerii de muci!...
POEM [53]
Ştiut-am, Doamne, că năvleg Cezarul
ne-a vrut coleaşă, boască şi melasă!...
L-am învăţat, murind, că „mie-mi pasă”.
POEM [54]
Driblând Peloponezul, Salonicul,
se-aude rinocerul cel mai roşu cum îşi goleşte
în statui piticul şi le înghite pipota cu polonicul.
POEM [55]
Cât de uituc mi-a fost poetul ăsta, mamă,
de şi-a uitat şi mâna în poeme, de nu am loc
să-mi împletesc cosiţa, când libovul dictează-mi teme!...
POEM [56]
Să mori în orice bătălie e, fiule, sfinţită
ştiinţă mare, la care se închină anagnoştii
din care mările îşi iau furtivele izvoare!...
POEM [57]
Vin nopţile cu otuzbirul şi se lăţesc
în flautul de isprăvit. Trompeta nu-i acasă,
ci la morgă!... De-acuma, Doamne, suntem chit!...
POEM [58]
Să-ncepem epurările de primăvară?...
De-acum se vând statuile pe borş, pe caracudă.
De-acum dinţoasă veşnicia visează să ne mai audă.
POEM [59]
Inertă zi de primăvară, incestuoasă laudă
de chipuri, ia-ţi catrafusele şi du-te, soră
mare, la neamurile tale din nisipuri!...
POEM [60]
Se-aude rinocerul cel mai negru cum se înfige
în statuile din parc şi le retează braţele
cu ferăstrăul. Mai calcă-n străchinet lătrăul?...
POEM [61]
Ţi-au vânat discipolii învăţătura şi ţi-au pus
popriri pe cutezanţă. Cum te-au dus în piaţa
mare învelit, năpruiule, în hanţă?!...
POEM [62]
Până mâine cine să mă nască iute
primenind puierniţa dreptăţii?... Doamne,
stinge-ne-am în imnul bolilor cretinătăţii!...
POEM [63]
Mai musteşti în nedreptate,
suflete bloncos, inept?!... Cine, greiere,
ne soarbe soarele şi îngerii din piept?!...
POEM [64]
Când o să vină mesagerul, Doamne,
mărunt, subţire, potolit, să-mi pună un răvaş
în palmă, frângându-mă într-un ecou şcolit?!...
POEM [65]
O ploaie îşi lărgeşte muncile pe iazuri. C-o aripă
de vultur îndoielnic muntele pictat îşi taie gâtul.
P.S. Niciun groştei nu-şi excizează râtul!...
POEM [66]
Că mi-ai făcut o mantie regală din petice
de mahala borţoasă, cine-ar putea să-ţi stingă
nimbul, Doamne, sub dinastia caraghioasă?!...
POEM [67]
Această iarbă inocentă şi incertă, această
iarbă doctrinară şi augustă se ţine scai de pana
care-mi scrie şi ţi se uită, nemurire, pe sub fustă!...
POEM [68]
Doar brânduşile de toamnă (cloţe
răbdătoare) stau pe şevalet. Ploaie aspră,
cârtitoare!... Fulgere – în ţoale de valet!...
POEM [69]
Să nu-i spui, Doamne, mâinii drepte
cum stânga o trişează şi o-njură, cu anasâna
când îi ia caimacul şi-i dă cu greieri peste gură!...
POEM [70]
Lungindu-şi hărţile şi trapul, doveditor, tenace
ziguratul a ieşit în lume chiar pe poarta mare
şi, plod clevetitor, şi-a mătrăşit satrapul.
POEM [71]
Pielea dudului, cicălitoare, frige frig
în raiul meu subţire. Cu speranţe
clandestine, ziua haiduceşte prin psaltire.
POEM [72]
O pitulice jucăuşă pe umărul statuii face
nişte semne de care se întunecă arcaşul.
Din glorii, prinţe, v-a rămas rântaşul!...
POEM [73]
Sub tălpi avut-am mări, imperii, iar voi, scârţarilor,
m-aţi răsturnat în glastră şi-acum vă aşteptaţi
să vă aplaud, topindu-mă în ciurda voastră!...
POEM [74]
Vinde-m-aş psaltire unor motofleţi!...
Spânzuraţi de-o flintă, vânător şi rit,
să ieşim la mare, Doamne, ne-am cuscrit!...
POEM [75]
Cine îţi fură, veacule bloncos, neliniştea
condeiului rapace, din care inorogul
se desface împins, cu juncii, la prăşit?!...
POEM [76]
Azi steaua plânge dorul haitei de-a fi o tobă
pe-un maidan cu gioarse, pe care îl prăşeşte
Penelopa cu ţâţele pe dos întoarse!...
POEM [77]
De-atâta ţârâit de greieri n-auzi
cum crapă noaptea pe la-nchieturi,
iar sufletul ţi-e gheb de julituri?...
POEM [78]
Scatiul se sfădea cu sfinţii lingând botforii
lui Ahile, întors din carnavalul de la Troia.
Păpase dânsul, poezie, celebrul sălămior cu soia?!...
POEM [79]
Când s-a spart cuţitul din privire,
stihurgiule fălos?!... Fluturi vin din amintire
întorcându-ţi cioarecii pe dos.
POEM [80]
Tu, marea mării care vine din jalea neamului
bouţ, deschide-ţi plajele să îmi schiţez
la soare halima parcelor trăncănitoare!...
POEM [81]
Graiule din iarnă, raiule din moarte,
câtă limpezime, barde, vă desparte?!...
Ochilor de câine, ne-am bătut în parte!...
POEM [82]
Înjosirea, sfada, vicleşugul şi-au întins
pe masa ta belşugul. Doamne, câtă
paradire îţi încape în lucire?!...
POEM [83]
De mâine ai să fii acelaşi ţipăt, al decimaţilor
din Saba, de care piatra îşi va sparge
ţeasta, de care leul îşi va rupe laba!...
POEM [84]
În orice stil dau boroboaţele statuii, iar gloria,
malagambista, ajunge la gamelă. Şi Montezuma
s-a cărat doar în izmene, măi sufleţel cu manivelă!...
POEM [85]
De-aici urmează să decidă Domnul
armura, lancea, ziua şi duşmanul. De-acum
mă vinde zeflemeaua cu ţârâita, cu toptanul!...
POEM [86]
Pe la geam se mişcă pomişorul,
vântul îl tot ia la scărmănat, iară
noi, melancolie, în ce plisc ne-am pitulat?!...
POEM [87]
Coaja dă cu oiştea în gard. Miezul face
boroboaţe. Numai tu, simplicitate,
cum ţi-ai pus zorelele pe moaţe!...
POEM [88]
Cuptor n-am fost încins de Cleopatra,
nu m-am bătut pe-un ciolănel cu Sfânt Ilie,
dar de pişat eu m-am pişat doar poezie!...
POEM [89]
Să nu o vadă luna dezbrăcată, o cinteză,
destrăbălându-şi soiul, s-a învelit c-o floare
de dovlete, uitând furnicile, pisoiul.
POEM [90]
Te-au împopistrat, mărite Doamne, fălindu-se
că eşti al lor, numai al lor!... Dar tu, încrâncenatule,
cum le-ai tras clapa!... Cum le-ai şutit şi cloţele, şi iapa?...
POEM [91]
Doar căinţele rămân iubeţe şi se ţin,
tataie, scai de tine!... Ziua-ţi face feţe-feţe,
noaptea-mi troncăneşte sângele în vine!...
POEM [92]
Să rămâi un clean mustind în soare
când în somn se ceartă retorii, ţuicarii.
În senat se ciumpăvesc pe orz stipendiarii.
POEM [93]
Cu scatii, cu piţigoi, cu rouă, ne plăteam
imaginaţia din care plouă. Greieri, lăcomiţi
la o tanagră nouă, împărţeam şi-o moarte-n două.
POEM [94]
Pe-acoperiş de-o vară umblăm goi.
E vremea să ne facem bine, Doamne!...
Cu praştia ţângăii trag în noi.
POEM [95]
Cât dormim în greieri, iarbă cobitoare?!...
Câte fulgere fac un chibrit, soră
mălăiaţă, soră,-n disperare?!...
POEM [96]
Se boţi amurgul scărpinând barcazuri.
Trestiile jură flaşnetari să-ţi fie,
un scatiu draghează boala azurie.
POEM [97]
Când marea pare un cazan cu ciorbă,
bătrânul şi marlinul stau de vorbă,
iar sapienţii râcâie, tâmpiţi, în torbă.
POEM [98]
O gură-i varsă altei guri povestea
şi, ciucure, se fecundează, se ucid,
lăsând urmaş blestemul de a fi nefiind!...
POEM [99]
Un far clipea într-o cetate avidă de cătuşe,
de botniţă, de blid, iar glonţul îşi gătise
fracul pentru tine, muşcând peceţile din zid.
POEM [100]
Lucind din febrele bobiţelor de rouă,
cum ai putea, melancolie, soră mare,
să-mi radiezi plăpânde pâraiele din mare?!...
POEM [101]
Un geac, o pălărie, un baston şi nişte cioareci
însăilaţi din vânt!... Un testament în limba
altor rinoceri!... Şi cloţa boliştilor în cuvânt!...
POEM [102]
Ţi-ai vândut gazelul pe-o ţigară
de-o-mpărţişi cu soarta unui câine
care îţi lătră în ieri, în azi şi-n mâine!...
POEM [103]
Noaptea asta pântecele îşi desface
şi ne-arată gărgăriţele din lapte. Doamne,
cine o să-mi taie ombilicul dintre fapte?!...
POEM [104]
Pe-acest olat de care n-aveţi nicio ştire a început,
bondarii mei, să prindă coajă măruntul glas în care
v-aţi lăsat un deget slujind împărăţia dată-n preget!...
POEM [105]
Şi-a încins roşeaţa, tâlhăreşte, macul,
zdrenţele îşi papă-n gherlă cozonacul.
Demostene dă în muşte cu tesacul.
POEM [106]
Liniştea înţeapă orele cu acul şi poemul
sparge negură-n chindie. Cum mi-ai
hârbuit destinul, fandosită ciocârlie?!...
POEM [107]
Sufletul mi l-am întors pe dos, câineşte,
să îi văd împărăţia peticită. Doamne,
zăpăcită, ilicită, pacea nelucrării stă corcită!...
POEM [108]
Cum să rămâi cu flamurile spânzurate
de pandaliile Cezarului iuţit?... De breşele
nădragilor nu-i pasă, buşind scatiul istovit!...
POEM [109]
Nu ţi-au zis castraţii ăia, Doamne,
c-au intrat cu raşpa-n călindare?!...
Face viermi psalmistul din sertare.
POEM [110]
Noi eram codaşii, noi eram fruntaşii!...
Cum sclipeau prin ierburi Winnetou,
apaşii, Robinson şi Vineri, ştimele, cosaşii!...
POEM [111]
Pe-Acropole trosneau amurgurile, Doamne, aidoma
insomniilor pe abajur!... Nişte păstori de capre
se sfădeau cu nişte zei cu pantalonii rupţi în cur.
POEM [112]
Când s-au răsfirat în vadra noastră
cinteza, scatiul şi prigorul?... Când
scăpă în eternie inorogul cu piciorul?...
POEM [113]
Cum Dumnezeu îşi schimbă lazaretul, pe Amazon
şi pe Tamisa nu-şi schimbă Desnăţuiul scurt
poetul, precum penaţilor promis-a!...
POEM [114]
De câte ori plătirăţi sărindarul, vitejilor
cu sufletele pe cartelă?!... Nu Dumnezeu
vă taie policarul, magiştrilor în daravelă?!...
POEM [115]
Privighetoarea cu ucaz de la partid
s-a-nfipt cu ghearele într-o statuie
şi-n guşă îi presează drob de cuie.
POEM [116]
Dacă verbul tău ne-a văduvit de fapte,
megieşi de cruce, Doamne, cum să bolim
aceeaşi boală potopiţi în veştile de smoală?!...
POEM [117]
La şezătorile acestei satrapii şi muntelui
îi vine greu să care o albină în spinare.
De-acum dau porcii-n orice sărbătoare!...
POEM [118]
Sulimenită, gureşă, încinsă, când briza
întărâtă pescăruşii, mutându-şi rimele-n
bârlog cu urşii, aleargă inspiraţia la montă.
POEM [119]
Giugiulind chiticii, nuferii
din lac, rugăciunile vlădicii, Sfinte
Petre,-n lampioane se prefac!...
POEM [120]
Să navigheze pe oceane inflamate,
mesaj într-o uioagă: corci. De când
copeică Desnăţuiul căzu în blidul altor porci?...
POEM [121]
Nu scalpase Cezar solii ficţiunii?... Nazurile
dicţiunii câte drame le învaţă?... Puţintel şi cătinel,
Ararat într-un inel, plânsule fără povaţă!...
POEM [122]
Lipindu-mă la stâlpul infamiei, între vestală
şi ciulin, nu v-aţi gândit, cretinilor, o clipă
că-l voi schimba în glonţul unui crin?!...
POEM [123]
Bombardat cu mucuri de ţigară, ascultând
păunii, căpriorul, surioară, ursul îşi semnează
slobozia ridicând peste statui piciorul!...
POEM [124]
Pe-un bănuţ certat cu pricopseala mutra
Cezarului rânjeşte ca un boldei printre ostreţe.
De câte veacuri, poezie, îţi dau pârnăile bineţe?!...
POEM [125]
Piatră nu-i!... Azi tâmpla şi piciorul
se lărgesc în boliştea din vid. Între somnolente,
apătoase veacuri fluturii caustici se ucid.
POEM [126]
Se zgâlţâie tăcerea pietrelor bătute de foamea
şi de scârba unui cârtitor ţinându-şi viitorul
pe mosor. Ce poftă, Doamne, ai să mor!...
POEM [127]
Cu mustrare, beştelire şi chermeză,
cine şifonează măştile rânjind în paranteză?...
Azi ne-ai scos la drumul mare, sărăcie siameză!...
POEM [128]
Aplauzele voastre se holbează la pietrele mele
şi, iute, îşi încalţă papucii de pâslă. O limbă de scatiu,
înfierbântată, aprinde barcagiul de sub vâslă.
POEM [129]
Actorii s-au uşchit din scenă. „Opriţi-vă,
sufleorilor!”, strigară nucii. Un pisicuţ, sărind
dintr-o epodă, Cezarului i-a dat papucii!...
POEM [130]
De-atâţia pârşi s-au fisurat statuile hulite!...
Un taur dejghinat se perpeleşte, iată,
sub pălăria filomelei jumulite.
POEM [131]
Tu, calemgiul rănilor sforăitoare, înfipt
pe promontoriu, între vânturi, coleric far spălând
sămânţa pe picioare, nu simţi că veşnicia doare?!...
POEM [132]
Vânturile-njură râsul umbrei tale. O lotcă fură
merele domneşti şi umple pivniţele dintre
naufragii. Pe ce subtext, melodule, te iscăleşti?...
POEM [133]
Înjurătura şi blestemul, tăcerea şi lătratul
la icoane să-ţi fie ziua, cina, maidanezii?...
Hei, prinţe, cum te-au lacerat danezii?!...
POEM [134]
Uşile voastre le-am găurit cu sânge de iepuri,
iar graniţelor voastre le-am dat la ţurloi!... Tot mai
visaţi pogromuri, vistavoi, nu pitulici, nu cintezoi?...
POEM [135]
Tristeţile, zurbala şi regretul nu-s pita
unui ţuţăr prostovan?... Olimpul şi-a vândut
penetul pe-un scârţâit de gologan.
POEM [136]
Că v-am trezit din letargie, vă rog, cu umilinţă,
să iertaţi!... Nu după fiţele furtunii azi strunele
vă acordaţi?... Ce-mi caută satârul între omoplaţi?...
POEM [137]
Mi-am cheltuit talentul şi talanţii
jucând cu tine, Cezare, barbutul, iar tu,
calin borfaş, mi-ai şterpelit scremutul!...
POEM [138]
Tipăriţi într-o tăcere oablă, Doamne,
rănile pe care le împodobim de Crăciun nu sunt
rănile în care ţi-ai înfipt bocancii matale de tablă?!...
POEM [139]
Şi-a făcut biserici din balcoane ţara. Peştii
din acvarii luminează blând. Degetele de la umbra
mamei scânteiază întunericul flămând.
POEM [140]
Nu mă vinde, gândule bătrâne, celui de pe urmă
căpălău!... O tilincă ţiuie la stâne. Un zăblău miroase
dâra de haidău. Câte vise, Doamne! Căcălău!...
POEM [141]
Cum se-angajează vidanjori, frăţică, toţi
îngerii bâtari, isterici?!... Ai uitat, fărădecreiere,
să mai şi mori!... Toţi Cezăruşii sunt colerici.
POEM [142]
Fiecare zi plăteşte să o iei în spate
în alaiul tău de idiot. Se adună sceptrele
în Valea Iosafat şi se bat pe un pişcot.
POEM [143]
Pe legea ciurdei ceasurile explodează,
iar Venus trage câte-un scârţ. Azi pitulicile
falsează între Luceafăr şi cocârţ.
POEM [144]
Scatiul nu pricepe ce se cântă acolo, jos,
la rădăcină, că fluviile se usucă-n mare,
că, Doamne, ai rămas făr’ de lumină!...
