IATĂ, VIN COLINDĂTORII!
| |
19 DECEMBRIE 2013
Sfioasă, blândă şi cuminte
COLIND
Din mii de falnice regine
Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.
Ce stăpâneau peste pământ
A fost aleasă o fecioară
Să întrupeze Duhul Sfânt.
Sfioasă, blândă şi cuminte
O biată fată din popor
A zămislit, necunoscută,
Pe marele Mântuitor.
Şi-n ieslea umedului staul,
Pe-un braţ de paie s-a născut
Acel ce-avea puteri să frângă
Păcatul greu de la-nceput.
Lăsând de-o parte împăraţii
Cei plini de oşti şi slujitori
Întreaga Domnului mărire
S-a coborât printre păstori.
EL, Mesia izbăvitorul,
Trimisul tatălui din Cer,
S-a ridicat sub ocrotirea
Şi-n casa unui biet dulgher.
Căci harul pururi se revarsă
Pe cel sărac, cinstit şi bun...
Fiţi gata să primiţi pe Domnul
În ziua Sfântului Crăciun.
VASILE VOICULESCU
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN
VOICU“, BACĂU
COLIND CERESC
Cerul şi-a
deschis soborul
- Lerui, Doamne, Ler –
au pornit cu pluguşorul
îngerii prin cer.
Merg cu pluguri de oglindă
şi de giuvaer,
toţi luceferii colindă
– Lerui, Doamne, Ler –
Vântul suflă cu lumină
– Lerui, Doamne, Ler –
în buhai de lună plină
legănat în ger.
Pentru heruvimi cu glugă albă de oier sub fereşti colinde’ndrugă, – Lerui, Doamne, Ler – N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din cer
stele mari ca să le’mpartă, – Lerui, Doamne, Ler – Şi’n Gustar de roade grele,
– Lerui, Doamne, Ler –
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer…
Numai tu astepţi în tindă, – Lerui, Doamne, Ler – suflete fără colindă, şi fără Prier. Nici un cântec alb nu vine fâlfâind pe cer cu o stea şi pentru tine, – Lerui, Doamne, Ler.
RADU GYR
|
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN
VOICU“, BACĂU
DOAMNE, FIII TĂI
NE CREŞTE!
Îngeraşul de zăpadă
a venit ca să mă vadă.
Îngeraşul cel de nea a venit şi vrea să stea. Împreună-acum vom spune Domnului o rugăciune. Doamne, de mai sus de cer eu acestea vreau să-ţi cer: sănătate, mângâiere, să fac bine dă-mi putere, pe pământ pace sa fie, şi să scriem poezie, de din toate româneşte, Doamne, fiii Tăi ne creşte!
OCTAVIAN
VOICU
|
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN
VOICU“, BACĂU
COLINDĂ
Doarme colo în poiată
pruncuşor fără de tată.
Şi măicuţa, mama lui, se tot plânge boului c-a născut în Vifleim, n-are scutece de in, n-are apă, n-are faşă, nici opaiţ, nici nănaşă. Iosif cercul de pe cap în cuier şi l-a lasat şi-a plecat unde-a plecat ca să-l latre cânii-n sat.
Noaptea-i neagră, ceasu-i lung,
stă măicuţa lângă prunc.
Să le ţie de urât înger nalt s-a coborât. Şi în noapte înadins degetul şi l-a aprins. Arde îngerul lui Dumnezeu ca o lumânare de său.
LUCIAN BLAGA
|
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU |
ELEVI AI COLEGIULUI „HENRI COANDĂ“, BACĂU |
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN
VOICU“, BACĂU
|
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI COLEGIULUI „HENRI COANDĂ“, BACĂU
|
ELEVI AI COLEGIULUI „HENRI COANDĂ“, BACĂU
|
ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN
VOICU“, BACĂU
|
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN
VOICU“, BACĂU
|
ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN
VOICU“, BACĂU
COLINDĂ DE INIMĂVoi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colţuri ca o stea începe cuvinte să vadă. Braţul meu, o coadă de cometă; umărul şi pieptul meu – cer. Căldura lor secretă luceşte albastru de ger. Să fiţi liniştiţi, să aveţi parte de linişte albă sub cetina verde împodobită. Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă, împodobesc oră, clipită. Ave vouă, bărbaţilor, femeilor, inima mea vă salută, ninge deasupra secundelor, orelor, cu zăpadă argintie şi mută. Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea bate la mesele voastre, în noaptea aceasta e-o singură stea şi o nenumărare de ceruri albastre.
NICHITA STĂNESCU
|