POEZIE ŞI PRIETENIE
RABINDRANÃTH TAGORE
ORFEU ÎN VECHEA CETATE
Poetul, cu un şoim pe umăr intră în cetate.
El se simte foarte tulburat
şi întocmai ca steaua Canopus,
cea din emisfera australă
cea văzută numai de cei care poartă ochelari la inimă.
Nu-l vede nimeni pe poet.
Unii nu-l văd pentru că nu au vedere.
Alţii nu-l văd pentru că nu au inimă.
În fine restul nu-l văd pentru că nu sunt.
Toţi însă spun în cor:
Poetul nu este de băut, deci nu-l înţelegem!
Poetul nu miroase cum floarea.
Cum putem să-l înţelegem
cum putem să luăm ceea ce nu miroase ca floarea,
drept floare?!
Poetul merge pe strada cea mare.
Du-te dracului, îi suflă şoimul de pe umăr,
du-te dracului de prost, îi suflă şoimul de pe umăr.
Poetul se face că n-aude nimica.
Am văzut cu ochii mei un poet intrând în cetate.
El ţinea în mâna dreaptă, în pumnul lui drept
un şoim sugrumat.
NICHITA STĂNESCU
ŞTEFAN DINCESCU
POEM
Poruncesc tuturor metaforelor din văiugile mele
să decoreze ologii, naufragiaţii, extropiaţii,
la straja a treia, a patra
să joace la drumul mare cu ursul, cu şatra,
să-i înveţe ciuleandra, căluşul, rustemul
pe Uraeus, pe Apophis, pe Naga,
tocindu-le măselele, sorbindu-le snaga.
Poruncesc tuturor ştimelor din lăcoviştile mele,
İo, Ştefan Dincescu, domn peste anonimat,
peste Cutia Milei, mânie şi jale,
de la Ararat şi până la Marea cea Mare!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM
Las posterităţii vagoane cu versuri elogiate
de mâţa mea, Zubaida, o celebritate
în materie de semiotică.
Las posterităţii lătrăii străduindu-se să mă înveţe
„Manualul de glosolalie” al struţului obez.
Iată, mă înalţ pe vârful picioarelor
şi haitei din noapte îi strig:
„Să vină gloria, să vină de-a buşilea,
să vină pe Via Apia, călare!
Să vină gloria cu râme în gât,
să vină gloria cu ortul în deget!”
ŞTEFAN DINCESCU
POEM
Laudă Ţie, Maică Marie!
Laudă mâinilor care m-au legănat.
Laudă ochilor care de somn m-au spălat.
Laudă glasului care mi-a cântat.
Laudă Ţie, Maică Marie!
Laudă Ţie, Maică Marie!
Laudă rănilor care mă plâng.
Laudă tălpilor care de la cruce nu fug.
Laudă sânului bogat şi curat.
Laudă coamei în care m-am jucat.
Laudă gurii care m-a lăudat.
Laudă Ţie, Maică Marie!
ŞTEFAN DINCESCU
POEM
Sub veghea ta cloceau lăstunii
şi vulturii din Nişāpur,
iar apele fătau azur.
Sub veghea ta mureau profeţii,
menadele, driadele, sticleţii,
juveţii, râmele, scapeţii.
Sub veghea ta se preschimbau în jar
călugării, fachirii, arlechinii
din Trapezunt la Alfacar.
Sub veghea ta s-au ţăndărit imperii
şi veşniciile cu uter de vioară,
ah, poezie, vorbărie chioară!
ŞTEFAN DINCESCU
 |
| Ştefan Dincescu, Nicolae Dabija |
SĂRACĂ ŢARĂ BOGATĂ
Frunză verde foaie lată,
săracă ţară bogată!
Neam pribeag, nu undeva–
emigrant în ţara ta!
Tot ai zis c-aşa ţi-i scris:
să fii liber doar închis!
Necăjitul meu popor,
că-ţi mai arde de umor!
Of, sătulule flămând
lângă ape însetând!
Cum cerşim cu gura mută
pâinea tot de noi crescută.
Ţara mea de oameni trişti,
mult mă mir că mai exişti,
ciopârţită în bucăţi
că te mai găsesc pe hărţi.
Tot mai tristă te apuc
de când orbii te conduc
Şi te duc – şontâc!– de zor
spre Măreţul viitor.
Săracă ţară bogată,
vine vântul să te bată,
vine cerul să te ningă
şi toţi morţii să te plângă.
N-o să mori de două ori:
larg ţi-a fost în închisori
şi cald ţi-a fost în Siberii,
ţară prinsă-ntre imperii.
Fii cu Dumnezeu atentă:
te prefaci in-de-pen-den-tă,
te prefaci c-ai fi stăpână –
cu cătuşele la mână!
Şi iar verde foaie lată,
săracă ţară bogată,
săracă ţară furată,
mai şi cânţi, trasă pe roată…
NICOLAE DABIJA
 |
Ştefan Dincescu, Leo Butnaru, Dumitru Brăneanu
|
 |
| Leo Butnaru |
EA ŞI COPERTA A IV-A
Din cărţile mele
poezia i se adresează lumii:
,,Sunt aici împreună
cu cobaiul meu", zice
scoţând degetul printre file
şi arătând spre poza mea
de pe coperta a IV-a.
CÂNDVA
...când eram foarte tânăr
şi eram
un cimitir de poeme nenăscute...
RESPIRAŢIA LUI
Respiraţia lui Dumnezeu
sporeşte
presiunea atmosferică.
QUASIMODO
dar poate că anume în cocoaşă
nefericitul de el îşi poartă
aripile
SOCRATE
...iar când l-au văzut
că-şi priveşte atent chipul în
oglinda cupei cu cucută
l-au întrebat: „Ce faci?”
„Mă uit la un om”,
le răspunse...
NU DA DIN COATE
Îngere, tinere,
nu da din coate, ci
dă din aripi, din aripi!…
Leo BUTNARU
 |
| Dumitru Brăneanu |
VIAŢA NOASTRĂ E MOARTE CE CREŞTE LENT
Viaţa noastră e o moarte ce creşte lent.
Atâta întuneric scot şoaptele pe prund.
Suflete pioase mai cad din prezent,
Prea mult de noaptea firii se pătrund.
Clopotele lumii vestesc tristeţe,
Cu viscolul, în oameni, mila creşte.
Sufăr de o boală grea – de tinereţe,
Inima amintirea îmbătrâneşte.
Sunt sol bogat, luncă înflorită,
Un râu prea plin, între maluri de dor.
Doar în vis mă-nalţ spre tine, o clipită,
Şi cad strivit, asfinţit răscolitor.
Sunt foc nestins şi înteţit spre seară,
Nu mă-ntreţii, cad, piatră funerară.
DUMITRU BRĂNEANU
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, PETRE ISACHI |
 |
ŞTEFAN DINCESCU, DAN PETRUŞCĂ
|
 |
| GHEORGHE IORGA, ŞTEFAN DINCESCU |
 |
| ION POP, ŞTEFAN DINCESCU |
 |
| ION POP, VASILE SPIRIDON |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, RADU CÂRNECI |
 |
ŞTEFAN DINCESCU, RADU CÂRNECI, VASILE GEORGE PUIU,
VALERIAN DOROGAN, CARMEN MIHALACHE, PETRE ISACHI...
|
 |
VALERIAN DOROGAN , RADU CÂRNECI
|
 |
RADU CÂRNECI, VALERIAN DOROGAN, ŞTEFAN DINCESCU
|
 |
| NICOLAE MIHAI, PETRU SCUTELNICU, VIOREL SAVIN, VASILE GEORGE PUIU |
RĂSĂRIT
Se lasă toamna pe palma ta stângă,
se înserează pe mâna dreaptă,
răsăritul şiroia pe mielul speriat
şi te recunoşteam
după inima lustruită de singurătate;
undeva în estul iernii se năştea o casă,
se plimba iarna printre vocalele
încleiate de melancolie;
întunericul vâsleşte prin poem,
curge sufletul înfrigurat
şi malurile lui despart
oraşul în două;
privirea ta incurabilă se încolăceşte
de gâtul trecătorilor.
PETRU SCUTELNICU
 |
ŞTEFAN DINCESCU, VIOREL SAVIN, VASILE GEORGE PUIU
|
LAMENTAŢIA ZARZĂREI PARFUMATE
frumoasă cum abdomenul albinei
cu sângele
dulce şi răcoros
ca roua de care se tem fluturii eram –
o ştiu
din indiferenţa
gutuilor faţă de mine
roiuri de gâze
să-mi cânte osana
la vremea
pârgului meu se băteau –
nu ştiam
că voi fi
şi în tipsia aceasta
o, câtă ruşine că m-am bucurat!…
VIOREL SAVIN
 |
| NICOLAE MIHAI |
 |
|
VASILE GEORGE PUIU, ŞTEFAN DINCESCU, FLORENTINA DINCĂ
(de la stânga la dreapta) |
 |
| VASILE GEORGE PUIU |
 |
| VASILE GEORGE PUIU, CALISTRAT COSTIN, PETRU SCUTELNICU |
 |
| CALISTRAT COSTIN, PETRU SCUTELNICU |
 |
CALISTRAT COSTIN, PETRU SCUTELNICU,
VASILE GEORGE PUIU,
ELENA CIOBANU
|
♦♦♦
Daltă mi-ai fost
în fel şi chip.
Am fost nestrămutată ca o scândură.
Mă gândeam –
cât de frumoasă voi fi,
ce minunate flori o să iasă
din usturătoarele tăieturi,
ce lumină voi răspândi
cu ajutorul sfredelirilor.
Dar tu m-ai aşezat încurcat
într-un colţ, cu faţa la perete:
nici admirată, nici aruncată,
nici de folos.
Aştept să mă arunci,
lemn de foc,
să se încălzească vreun om
din arderea mea,
să zică: noroc de tine,
scândură.
ELENA CIOBANU
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, CALISTRAT COSTIN |
PUI DE MONSTRU
Plăpând
la naştere, puiul de monstru,
neam de fiară, tot numai gheară,
şi-arată curând colţii, şi te va
sfâşia,
mielule,
fără milă, fără îndurare,
c-aşa scrie-n legea sorţii
obârşiilor sale
ghiftuite cu sânge nevinovat şi
curat,
când în juru-i duhneşte a puritate!
Cum ai ştiut face Tu, Bunule Dumnezeu,
între dobitoacele Tale
dreptate cu strâmbătate?!
Cândva, la nu ştiu care judecată,
te vom răsplăti şi noi, mieii Tăi,
pe omeneşte, pe îndurate,
iubitule Tată,
să ne spălăm, să te spălăm de sânge,
de ură şi de păcate!…
CALISTRAT COSTIN
 |
| NICOLAE DABIJA, ŞTEFAN DINCESCU |
 |
| ŞTEFAN DINCESCU, GABRIEL CHIFU |
 |
DUMITRU BRĂNEANU, LOREDANA DĂNILĂ,
VIOREL SAVIN, NICOLAE MIHAI |
FLASH
La ora şapte şi un sfert
moartea îmi tencuia sufletul.
Cineva bate toaca...
e sărbătoare!
LOREDANA DĂNILĂ
CREDINŢĂ
Pe irisul tău sădesc aşteptări,
să văd câtă primăvară se naşte
dintr-un veac de nedumerire.
LOREDANA DĂNILĂ
GELOZIE
Am înjunghiat cuvintele
să nu văd lacrima
cerşind îndurare.
LOREDANA DĂNILĂ
♦♦♦
Gânduri repudiate,
tăceri şi îndoieli
ne scorojesc sufletul...
LOREDANA DĂNILĂ
♦♦♦
În seri de chihlimbar
frig păgân încolţea în vertebre.
Caut un motiv să disculp timpul.
LOREDANA DĂNILĂ
 |
NICOLAE MIHAI, VICTOR MUNTEANU, CALISTRAT COSTIN,
PETRE ISACHI, ŞTEFAN DINCESCU, DANIELA CIOFU
|
 |
| Vasile George Puiu, Nicolae Mihai, Victor Munteanu, Calistrat Costin |
ARBORE DE SUFLET
Lui Octavian Voicu
Fi-voi arbore pe creastă
cu rădăcini uscate, întoarse la vedere.
Întreb şi eu, ce-i viaţa asta oare
când Cel de Sus ţi-o dă,
dar tot El ţi-o şi cere?
Şi singur sunt, sărac în toate cele,
doar vântul îmi tot rupe uitarea
şi nesomnul
când sângele adastă acoperit de frunze.
În cimitirul trist al sufletului meu
un arbore suspină acolo sus, pe creastă,
lângă Dumnezeu!
NICOLAE MIHAI
 |
|
Vasile George Puiu, Nicolae Mihai, Victor Munteanu, Petre Isachi, Ştefan Dincescu
(de la stânga la dreapta) |
 |
| Petre Isachi |
POEŢII
Nu vă miraţi. Poeţii, toţi poeţii sunt
un singur, ne-mpărţit, neîntrerupt popor.
Vorbind, sunt muţi. Prin evii, ce se nasc şi mor,
cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult.
Adânc, prin seminţiile ce-apar şi-apun,
pe drumul inimii mereu ei vin şi trec.
Prin sunet şi cuvânt s-ar despărţi, se-ntrec.
Îşi sunt asemenea prin ceea ce nu spun.
Ei tac ca roua. Ca sămânţa. Ca un dor.
Ca apele ei tac, ce umblă subt ogor,
şi-apoi sub cântecul privighetorilor
izvor se fac în rarişte, izvor sonor.
LUCIAN BLAGA
 |
| Ştefan Dincescu, Stelian Vicol |
 |
| Vasile George Puiu, Nicolae Mihai |
IARBA
Obcini întinse sub rază de lună,
frânte de rana Sucevei în sus,
uitând dinainte să spună
ce-aveau mai demult a fi spus.
(Adormind pe o iarbă, păzit de-un simbol,
să crezi că iubirea-i o pradă
ca vise din care te smulge domol
o apă în formă de spadă.)
Cine n-a fost încă aproape şi-o fi zis
înainte ca vremea să treacă
peste iarbă căzând sub o coasă de vis,
că nu este iarbă să tacă?
VASILE GEORGE PUIU
CALUL
Intri pe valea Sucevei din casă în casă
şi-auzi un nechezat ca o ninsoare
coborând obcina ca o fată frumoasă,
ameţită de horă şi de sărbătoare.
Tatăl meu e ţăran şi-avea un cal sur
şi-a-ntinerit cu el pădurea toată;
ce trişti erau copacii şi munţii din jur
când inima lui albă a încetat să bată!
Urlă lupii în codri să ne înspăimânte,
calul meu frumos, calul meu cuminte,
oare zăpada va putea să-ţi dea
în loc de iarbă dragostea mea?
Toată lumea-ţi preschimbă coama în poveste
şi vrei un stăpân şi-o pajişte-nflorată,
iar Ţara mea de Sus rămâne-aici şi este
o inimă de cal cu zarea sfârtecată.
VASILE GEORGE PUIU
 |
| Ştefan Dincescu, Ovidiu Genaru |
 |
| Ştefan Dincescu, Petru Cimpoeşu, Petre Isachi |
SĂ NU-MI ÎNCHIDEŢI PORŢILE
SĂ NU-MI ÎNCHIDEŢI porţile,
trufaşe biblioteci.
Eu doară vă aduc ce lipsea din rafturile voastre
mult ticsite şi vă era de mare trebuinţă;
Iscat din bătălii, am scris o carte,
Cuvintele-i nu sunt nimic, curenţii ei sunt totul,
O carte ce nu-i precum celelalte şi nici făcută pentru intelect,
Dar voi, nespuse lucruri din adânc, veţi vibra
în toate paginile ei.
Walt Whitman
La-nceput a fost Cuvântul
Adiind peste goluri ca vântul,
Mişcat de la sine, mereu nemişcat
Tremurând pe loc, în cercuri iscat,
Asemeni cu apa din lac vălurită
Alergând de nimeni lovită.
GEORGE CĂLINESCU
