Şerban CHELARIU
ŞERBAN CHELARIU s-a născut la 30 septembrie 1943, în Bucureşti. Îşi ia licenţa de inginer constructor la Facultatea de Construcţii Civile şi Industriale în 1967. În 1977 emigrează în Statele Unite ale Americii, unde obţine titlul de Professional Engineer şi lucrează în domeniul construcţiilor industriale până în anul 2010, când se pensionează şi se dedică exclusiv artelor plastice şi scrisului. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Scriitorilor Bucovineni, al Asociaţiei Internaţionale a Scriitorilor şi a Oamenilor de Artă Români – LiterArt XXI, S.U.A., al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Galeriei Piermont Flywheel Gallery, din Piermont, New York (S.U.A). Volumul Gălbenuşul Soare a fost propus pentru cel mai bun volum de poezie al anului 2014.
A publicat următoarele volume: În umbra numerelor prime [poezii şi desene; Editura Paideea, Bucureşti, 1998]; Quadratura lunii [poezii şi desene; Editura Paideea, Bucureşti, 2000]; Praf peste pulberea inimii [poezii şi desene; Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2002]; Noduri şi cârlige [poezii şi desene; Editura Brumar, Timişoara, 2005]; Un părinte pentru eternitate [articole şi eseuri; Editura Timpul Iaşi, 2008]; Punguţa cu doi bani [repovestită de Ana Chelariu, cu ilustraţii de Şerban Chelariu – Two Penny Pouch: Romanian Folktale Translated and Retold by Ana Chelariu, and ilustrated by Şerban Chelariu; Amazon, 2013]; Gălbenuşul Soare [poezii şi desene; prefaţă de Ştefan Stoenescu, Editura Limes, Floreşti – Cluj, 2013]; Piele şi Unghii [poezii, Editura Limes, Floreşti – Cluj, 2014]; Sferele Şarpe [poezii; Editura Junimea, 2017, Iaşi].
Volumele Gălbenuşul Soare şi Piele şi Unghii au fost lansate la Biblioteca regională a oraşului Suceava [septembrie 8, 2014; prezentare de Mircea A. Diaconu şi Mircea Petean]. A colaborat cu articole, eseuri, poezii în revistele Origini [S.U.A.], Galateea [Germania], Convorbiri Literare [Iaşi], Poesis [Satu Mare], cu traduceri în revista Poesis [Satu Mare]: Seria Poeţi Americani ai Secolului XX, unde apar pe rând traduceri din Sylvia Plath, Ezra Pound, Anne Carson şi Stanley Kunitz.
Despre poezia lui Şerban Chelariu au scris, printre alţii: Emil Manu („Şerban Chelariu” – în Luceafărul, nr. 44, 1996); Sorin V. Nicolaescu („Poetul dintre numere” – în Balada, nr. 10, 1999, Köln, Germania; „Quadratura lunii” în Dorul, anul XI, 2001, Copenhaga, Danemarca); Mircea A. Diaconu („Şerban Chelariu: Danemarca din creier” – în Poesis, nr. 3-4, Satu Mare, 2001); Onorel Colăcel („Praf peste pulberea inimii” – în Contemporanul, februarie, 2003, Bucureşti); Petra Vlah („Din lumea poeziei” – în Origini/Romanian Roots, nr. 1-2, ianuarie-februarie, 2003, Norcross, Georgia, SUA); Ion Cristofor („Şerban Chelariu şi revolta împotriva timpului” – în Poesis, 2005, Satu Mare); Marcel Suliţeanu („Ochiul” lui Şerban Chelariu – în Lumină Lină, nr. 10, 2005, New York; Theodor Damian – în Lumină Lină, nr. 10, 2005, New York); Ştefan Stoenescu („Cu noduri şi cu cârlige: Cea de a patra ipostază a devenirii întru poesie a lui Şerban Chelariu” – în Lumină Lină, nr. 3, 2009, New York; în 2014 – „Poetul metafizician – Şerban Chelariu – testând fiabilitatea paradigmei galactice”, prefaţă la Gălbenuşul Soare); Mirela Roznoveanu (Şerban Chelariu, Noduri şi cârlige, 13 februarie 2008, Vetiver); Mircea Petean (pe contracoperta vol. Gălbenuşul Soare); Mircea A. Diaconu (pe contracoperta vol. Piele şi Unghii şi a vol. Sferele Şarpe); Gheorghe Mocuţa (Şerban Chelariu: „sistemul meu de referinţă este circumscris de piele şi unghii” – în Arca, vol. 10-12, 2014); Eugenia Ţarălungă (Sferele Şarpe – în Viaţa Românească, Miscellania, august 2017); Constantin Cubleşan (Sferele Şarpe – în Scriptor, IV, nr. 5-6, 2018).
A avut expoziţii de grup (pictură şi desen) la: Galeria Universităţii Colorado (Boulder, Colorado; 1978); Washington D.C. (1990); Bergen Museum (Paramus, New Jersey; 1995); Katonah Museum (Yonkers, New York; 2005); East-West Gallery (Manhattan, New York; 2006); Piermont Flywheel Gallery (Piermont, New York; 2009). A avut expoziţii personale (pictură şi desen) la: Ateneul Tineretului (Bucureşti, 1970); Galeria Universităţii din Boulder (Colorado, 1979); Alex Gallery (Washington D.C.; 1987); East-West Gallery (Manhattan, New York, 2005); Duke University (Durham, North Carolina, 2008); Piermont Flywheel Gallery (Piermont, New York, ca membru permanent din 2009).
peste câteva zile
peste câteva zile mă duc la grădiniţă
peste câteva zile mă duc la şcoală
peste câteva zile părinţii sunt daţi afară din învăţământ
peste câteva zile pictez un tablou
peste câteva zile îmi fac autoportretul în lut
peste câteva zile mă duc la înmormântarea bunicului
peste câteva zile părinţii sunt reabilitaţi
peste câteva zile mă duc la liceu
peste câteva zile mă plimb cu o fată
peste câteva zile mă duc la nunta surorii
peste câteva zile dau examen la belle-arte
peste câteva zile dau iar examnen la belle-arte
peste câteva zile dau examen la institutul de construcţii
peste câteva zile tata redevine lector universitar
peste câteva zile mă duc la înmormântarea tatei
peste câteva zile ajung inginer
peste câteva zile mă îndrăgostesc
peste câteva zile mă duc la armată
peste câteva zile mă duc la serviciu
peste câteva zile mama publică poeziile tatei
peste câteva zile mă duc pe şantier
peste câteva zile sora pleacă în străinătate
peste câteva zile mă duc la paşapoarte
peste câteva zile mă duc la aeroport
peste câteva zile mă duc în manhattan
peste câteva zile mă duc la metropolitan museum
peste câteva zile sora naşte un băiat
peste câteva zile deschid o expoziţie de desene
peste câteva zile vine iubita
peste câteva zile sunt angajat inginer în manhattan
peste câteva zile iubita devine bibliotecară
peste câteva zile se naşte miruna
peste câteva zile miruna se duce la şcoală
peste câteva zile deschid o expoziţie personală de pictură
peste câteva zile vine eleven/nine la berlin
peste câteva zile cade ceauşescu
peste câteva zile construim o biserică românească
peste câteva zile se îndrăgosteşte miruna
peste câteva zile moare mama
peste câteva zile public o carte de poezii
peste câteva zile miruna se duce la facultate
peste câteva zile vine nine/eleven la new york
peste câteva zile miruna este angajată în manhattan
peste câteva zile deschid o altă expoziţie de pictură
peste câteva zile moare mama iubitei
peste câteva zile miruna se mărită
peste câteva zile public o altă carte de poezii
peste câteva zile devenim bunici
peste câteva zile ne jucăm cu nepoţii
peste câteva zile pierd câţiva dinţi
peste câteva zile moare un prieten
peste câteva zile îmi slăbeşte auzul
peste câteva zile am probleme cu sănătatea
peste câteva zile mă pun pe picioare
peste câteva zile ies la o plimbare
peste câteva zile încerc să scriu o poezie
peste câteva zile încerc să pictez un tablou
peste câteva zile
cu toate poeziile mele nescrise
peste câteva zile
cu toate tablourile mele nepictate
mă gândesc la tinereţe
şi la tine
viaţă
a mea
şi mă întreb
oare o să-mi mai fie vreodată
de tine
tot atât de dor
la fântâna unde pasc
la fântâna unde pasc
iepele memoriei
când se scriu
se mai şi şterg
faptele istoriei
se scriu
se spală pe mâini
se şterg
dau drumul
la câini
să latre înfierbântaţi
prin gardul memoriei
învăţaţi
neînvăţaţi
la un semn
neîntrebaţi
încep s-arunce turbaţi
praf
în ochii gloriei
vin
sapă
şi rezidesc
reaşază
cum doresc
hotarul istoriei
iar câţiva mai rafinaţi
fiind mai recent
dresaţi
bagă mâini să murdărească
istoria părintească
dacă nu pot să golească
din arhiva strămoşească
cărţile memoriei
şi când nu ştiu
ce să spună
ţipă scuipă
urlă tună
ridicându-ţi pumni în gură
gafele istoriei
haide să facem câteva planuri
hai să facem câteva planuri
să intersectăm spaţiul
în cât mai puţine cuvinte
haide să masacrăm timpul
care încontinuu ne minte
chiar la răscrucea fântânilor
unde ogoarele visului
verde
în suflet ne mişcă
încă necopt
rodul
promiselor lanuri
se derulează invers trecutul
şi nu ne mai suntem aceeaşi
exact
exact ca înainte
se derulează invers
deşirându-ne-n minte
scurgându-se
într-un mult mai adânc trecut
decât îl ştiam înainte
un trecut acum nou
şi parcă ne început
dar totuşi trecut
trecut de noi încă nedespărţit
deşi despărţit prin cuvinte
ceea ce contează nu este vertebra
ci vertebra de dintre
ceea ce contează nu-i timpul
ci este el timpul
cel dintre
timpul acela
curatul
ne-umbră
peste ne-timp petrecut
îţi număr secundele
timpule
cu spaţiul zăcând
nu în secunde
ci
între
şi nu le număr
timpule
secundele
ci doar încerc să le palpez
veşnicia
din carotida care ţi se zbate
pompându-şi eternitatea
chiar printre
oh
aş vrea să îmi torn
din galaxia celulelor mele
un lingou de pământ
chiar aici
între
cât de mult aş vrea să mă scuip
lavă
şi să mă răcesc
cuvânt
dar nu cuvântul acesta
cel care îşi este lui însuşi cuvânt
ci cuvântul acela
care îşi este sieşi
sinea
chiar dintre
presinea cuvântului
a cuvântului fără veşminte
cuvântul nesânge
nemaţe nevintre
sinei cuvântului
printre
acum
acum
după ce dumnezeu a murit
e timpul să-i începem hulitului
reabilitarea
trebuie să facem o scurtă şedinţă
de partid
să îi reconsiderăm nearătatului
în puţinul timp pe care îl mai avem
nearătarea
votează oare cineva pentru
se abţine oare cineva
haideţi
grăbiţi-vă
căci nu am rezervat pentru acest impas
decât câteva zile
cu o eternitate mai mult
oh
doar cu o eternitate mai mult
decât este nevoie
şi totuşi
cu câteva zile doar
cu mult mai puţine
decât am cerut
pentru rezolvarea acestei neprevăzute singurătăţi
şi care ne-au fost şi aşa
cu greu aprobate
cine vrea să ia cât mai curând cuvântul
se înscrie oare cineva la discuţii
vă rugăm să participaţi
căci doar aşa ne-a fost consimţământul
sau nu am fost noi votând aici
la începutul acestei importante rezoluţii
ci din noi
doar acei câţiva oameni drepţi
îmbrăţişându-şi
zdrobiţi nevinovaţi
părinţii
şi
printre degetele acestor zile de o cruntă
închegându-se
prezenţă
chiar la răscrucea noului punct de fugă
istoric
din istorie
dispăruţii
aducătorii acestor noi veşminte
aducătorii
acestor noi veşminte
cu care vor să-mbrace
statui interioare
sunt croitori vestiţi
veniţi
ca să măsoare
nu talia
răstimpul
uitat între cuvinte
au ţesături mai scumpe
şi ace mult mai fine
cu foarfeci nevăzute
ce drămuiesc
măsură
acelor gânduri sterpe
pierdute manechine
vopsite şi
crăpate
din suflet
până-n gură
veşminte transparente
aşază
de cerneală
ţesute filigran
cu rime ritm şi fală
peste păpuşi de paie
râvnind tăcute
viaţă
din vechi
noi înţelesuri topesc
pe viu
lingouri
călite în privirea
fardatei
printre nouri
când iii
reţes
ideea
croită-n noi
paiaţă
mă reîncarnez
mă reîcarnez
cu fiecare clipă
decupându-mi atent memoria
din memoria clipei prezente
pentru a mi-o lipi
proaspătă
pe pereţii camerei
clipei alăturate
în care nu am intrat încă
am atât de multe de cărat
din camera clipei de acum
în camera clipei
de alături
încât
dacă nu sunt atent
scap din mâini
ba câte un cuvânt
ba câte un gest
ba câte o privire
ba chiar câte unul sau două
dintre frisoanele provocate de atingerea trupurilor
încă zvârcolindu-se
a acelor gânduri de tinereţe
măcelărite cu viclenie
de felul meu matur de a avea
responsabilitate
pe zi ce trece
trebuie să mă mut din ce în ce mai repede
din camera acestei clipe
în camera clipei de alături
şi
pe zi ce trece trebuie să mă concentrez
din ce în ce mai mult
asupra fiecărei mişcări viitoare
trebuie să îmi menţin mereu trează
atenţia
trebuie să fiu mereu
neîndurător cu mine însumi
pentru ca să nu mai pierd nimic
din cele întâmplate de acum în colo
sunt
vă spun foarte sincer că sunt
din ce în ce mai organizat
din ce în ce mai eficient
din ce în ce mai responsabil
pentru că nu am mai pierdut nimic în ultimul timp
mutându-mă dintr-o cameră în alta
nu am mai pierdut nimic
şi nu voi mai pierde
vă spun foarte sincer
fără să încerc să vă mint
cu felul meu matur de a fi responsabil
sunt aşa de fericit că nu mai pierd nimic în ultimul timp
încât seara
când mă duc la culcare
şi trag toate obloanele porilor
peste tot felul de gânduri sufocate de sânge
nici nu mai bag de seamă că din miracolul zilei
prin care am trecut
cu atâta responsabilitate
nu mi-a mai rămas în suflet decât un vuiet
asurzitor
de care mi se agaţă
ca o paiaţă somnambulă
somnul
în ultimul timp însă
am început fără să-mi dau seama că încep să încetinesc
deşi îmi spun
trebuie
trebuie să dai dovadă şi astăzi de aceeaşi eficienţă ca şi ieri
trebuie să fii în stare şi astăzi să muţi
totul
dar totul
din camera clipei tale de acum
în camera clipei tale de alături
pentru care nu te-ai născut încă
trebuie să îţi coordonezi cu şi mai multă seriozitate
toate mişcările
făcute
trebuie să le coordonezi
cu cea mai mare atenţie
ca să nu începi iarăşi să pierzi
ba câte o frază
ba câte un nume
ba câte o dată de naştere
din coşurile pe care le cari cu atâta strădanie
dintr-o cameră în alta
aşa îmi spun în fiecare seară când se apropie vuietul
vuietul acela
care vine din ce în ce mai devreme
nemaiavând răbdare să aştepte apusul soarelui
acum
iată
nici măcar nu a bătut miezul zilei
şi vuietul a şi venit după mine
să mă asurzească
braţele mele de acum
din această clipă
braţele acestui astăzi
sunt atât de obosite încât
nu mai pot căra nimic
din camera clipei de acum
în camera clipei de alături
ar trebui
îmi zic
ar trebui încă să pot
să mai pot trece chiar şi acum
fără niciun efort
dintr-o cameră în alta
dar greutatea lor mi se lasă plumb în călcâie
şi am început chiar să mă împiedic
o dată de două de trei
sau de câte ori mai apucăm să ne vedem într-un an
de ceea ce pierd din nebăgare de seamă
prietenii
sau
când îşi mai aduc aminte de noi
oprindu-se în pragul casei
ca să ne spună cât de grăbiţi sunt
copiii
şi alunec
parcă alunec cu aceste lucruri pierdute acum
de alţii
alunec înspre lucrurile pierdute cu câteva zile înainte
de mine însumi
reîntâlnesc
rând pe rând
sănătos
îmi zic ei
bucuroşi să mă vadă
ba câte un cuvânt
ba câte un gest
ba câte o privire
ba chiar şi acele gânduri de tinereţe
încă zvârcolindu-se
măcelărite
cu atâta viclenie
de felul meu atât de matur de a fi responsabil
alunec
alunec cu toată mierea tinereţii mele
înspre ele
prinzându-le pe toate
rând pe rând
în cele din urmă
şi nu se mai aude nici un vuiet
totul nu este decât murmur
în care pot clar acum distinge melodia
miracolului pierdut al vieţii
melodia cântată de fiecare lucru pierdut
de fiecare gest privire nume sărbătoare sau dată de naştere
nebăgată în seamă de mine
vino
îmi spun
vino să îţi aşterni
rouă
pulberea sufletului
peste roua pulberii sufletului nostru
în oceanul fără de margini
al eternităţii din lumea de dincolo
lumea de dincolo
din camera de apoi
a amintirilor
cu prietenul meu de singurătate
„...communism has never happened...”
cu prietenul meu de singurătate
roger penrose
stau de vorbă
aproape în fiecare zi
pentru câţiva dolari în plus
pumni de moloz
aruncăm omenia în vânt
zdrăngănind din puşculiţe
erezii
noduri gordiene
fundamentale
explodează sub frunţi
îndemn spre lumini
privit prin punctul de fugă
firul gândirii
dezgroapă chiar între tâmple
centrul de greutate
vital
al sistemului de inerţie format
de cerul cu veşnicul soare
şi soarele de sub rădăcini
numerele
continuitatea şi simetria
stau înfipte
spin
tri
cotiledonat
în firea fiecărui fir de praf
vibrând eternitatea
palpabil atom
cuvântul
din visul cu cifra
vibrând melodia
şlefuieşte omul
om
din vătaf
nu simplu
cu chin
dragul meu domn
de jean paul
ce noroc aţi avut
că nu aţi trăit şi-n apus
pe propria piele
până la adânci bătrâneţi
apogeul contemporanilor ridicaţi
de domniile voastre
la rang de învăţători
altfel
şi domniile voastre ar fi recitat
clasici
şobolanilor
la hingherie
sau ar fi zgâriat poezii
pe bucăţi de săpun
în închisori
plecară soldaţii
marşul lor surd se înnoadă peste milenii
trist legământ
caut lumina
e sus
la etaj
ba nu
la subsol
dau buzna
intru
cad în mormânt
de-a lungul vieţii mele
steagurile roşii s-au spălăcit
în lacrimi şi sânge nevinovat
devenind cârpe soioase
murdare
de-un palid spre roz
de atâta fluturat
peste un viitor fantezist
prietenul meu de singurătate
roger penrose
nici nu m-a cunoscut
nici nu a ştiut că exist
tu treci
tu treci
rostogolind necontenit
limitele tuturor orizonturilor existente
dintr-un acum
şi aici
într-un a fost odată ca niciodată
şi tot aşa
o ţii
rostogolindu-le necontenit
din ce în ce mai departe
scânteia firului tău detonator
cândva
prin viaţă aprins
de bigbang
o propagi nevăzut printre noi
împărţind
într-un a fost
din va fi
fiecare clipă de viaţă
până la moarte
tu apari pretutindeni
acelaşi
indiferent de punctul de fugă
din care privim
indiferent
cum
în ce fel
sau ce parte
tu
acumul spoit liniar
scrum şi cenuşi îl prefaci
şi zâmbind îl îngropi
buchete proaspete de veşnicii
aruncând
peste buchetele vremelniciilor
ofilite
deşarte
tu
întregului îi faci plecăciuni
iar părţii atent îi zâmbeşti
şi aici şi acolo
şi acolo şi-acolo
printr-un continuu crezut
spaţiu timp
omogen
şi în viaţă şi-n moarte
tâlhar huiduit
golan neînţeles
tu
prin clepsidre de piele şi unghii
indiferent hoinăreşti
aşa cum o faci peste tot
deşi
măi hoinar
prin carne sânge limfă şi oase
o faci cu totul aparte
cu mult mai multă vigoare
dinspre viaţă spre moarte
tu
de când te-ai născut
tot încerci
adunând
să ne strângi lângă tine
etern
trezeşte-te ageamiule
nu vezi
adunatul tău nu adună
desparte
sunt aici
sunt aici
în mijlocul camerei văruite
aşezat pe un scaun de metal
şi scriu
sunt aici
în casa veche de lemn
în mijlocul camerei văruite
aşezat pe scaunul de metal
şi scriu
sunt aici
la periferia oraşului
în casa veche de lemn
în mijlocul camerei văruite
aşezat pe scaunul de metal
şi scriu
sunt aici
lângă ocean
aproape de marginea continentului
la periferia oraşului
în casa veche de lemn
în mijlocul camerei văruite
aşezat pe scaunul de metal
şi scriu
sunt aici
la o depărtare orbitoare de soare
la o palidă depărtare de lună
pe acest pământ
lângă ocean
aproape de marginea continentului
la periferia oraşului
într-o casă veche de lemn
în mijlocul camerei văruite
aşezat pe scaunul de metal
şi scriu
sunt aici
zburând prin univers
într-un braţ al căii lactee
cu soarele şi luna
pe acest pământ
lângă ocean
aproape de marginea continentului
la periferia oraşului
în casa veche de lemn
în mijlocul camerei văruite
pe scaunul de metal
şi scriu
sunt aici
în centrul universului
împreună cu tine
cititorule
şi prieten
încerc să-ţi fiu
Şerban CHELARIU
