luni, 24 decembrie 2018

Dorin TUDORAN – „FOTOGRAFII DIN ÎMPĂRĂŢIA GULAG”


Dorin TUDORAN – „FOTOGRAFII DIN ÎMPĂRĂŢIA GULAG”




TREBUIE: FAVORITUL

Vin ştiri
istoria e din nou oglinda
pe care sufletul morţilor
desenează figurile obligatorii
ale vieţii.
Vin ştiri
cu toţii sperăm
în proba de liber alese! Şi mort
favoritul nostru
trebuie să pară viu. Să câştige.
Vin ştiri!

PAX ROMANA

Ca să tac
mi-aţi dat un vagon
cu gumă de mestecat.
Ca să nu mai respir
mi-aţi trimis fotografii din împărăţia Gulag.
Ca să-mi piară cheful
de-a vedea
mi-aţi legat ochii
cu treizeci şi trei kilometri panglică maşină de scris.
Ca să nu mai scriu
îmi amintiţi toate acestea.
Ce vă faceţi
dacă-ncep să v-aplaud?
Ca să tac
mai trimiteţi-mi
o căruţă
cu gumă de mestecat.
Ca să nu vă aplaud –
e pe gratis.
ÎNCĂ

Nu-mi lipseşte niciun cuvînt
degeaba vă iluzionaţi
cartuşiera ce-mi strânge mijlocul
nu-i o centură
ascunzând vreo pârlită
de hernie.
Nu-mi lipseşte nici un cuvânt
de-aceea tac; încă.
Am asupră-mi un port hart
burduşit de situaţia generală –
dar meritaţi voi vreun cuvânt?

SUBŢIRE

Linia orizontului –
o coardă subţire de pian
ce-ţi va trece sufletul dincolo

de linia orizontului.

CAPRICIILE MODEI

Câţiva foşti prieteni
azi zornăind
prin faţa casei mele
ca pintenii unui general
pregătind
ori pregătindu-i-se
o lovitură de stat.
La poarta lor
aceleaşi treizeci de magnolii –
păstratul răsplatei în pungi fine de viţel
a căzut din modă.


GRAVURĂ

Beznă –
zbaterile disperate ale unui vapor
înşelat de mersul mincinos
al apei;
zgomote înfundate
ca şi cum cătuşile
sînt puse direct pe idei.

MĂRTURISIRI DE NEMĂRTURISIT

Tragi pielea de pe secunde.
(verbul a beli a fost compromis
de un mitocan aristocrat)
şi ultimul an ţi se arată
râu de sânge cu oglindă retrovizoare.
Prin Europa
biciul lui Attila
tot mai usucă rufe.

MARELE PAVOAZ
lui Richard Lang

Tu scrii zilnic
acest solilocviu îndurerat
despre miturile iraţionalului
nu mai poţi afla nicicum
– altora le-a fost dat! –
distanţa de la tine la el
şi cea de la el la moarte
dar între tine şi moarte
mijeşte încă o palmă de pământ
al făgăduinţei
cămaşa ta se umflă
ca pânza marelui pavoaz
solemnitatea plecării zbârnâie
cu toată larma ei imaginară.
FĂ PAŞI!

Dacă tai calea unui prost
rămâi surd
dacă-ţi taie el calea
nu te-mbogăţeşti.
Piticul-ştie-tot
ştie şi asta
aşa că
fuga-fuguţa!
ieşi până la poartă –
viaţa bate din picior
ca o paralizie lovită de strănut!

UCENICIE

Asemeni vouă
am străbătut şi eu Assisi
gol puşcă.
Privirile ignoranţilor
se lipeau de mine
ca mierea;
înţelegerea celor înţelepţi
îmi ciuruia carnea.
Puţinele pietre ce m-au nimerit
sunt cunoscute azi
sub numele de Monte Subosio.
Da – ucenicia mi-a fost
floare la ureche!

ATÂT NUMAI

În fiecare os mi-aţi sădit
un mausoleu
în fiecare picătură de sânge
port, roşie –
o piaţă.
Dacă i-ar da prin minte
copilului meu
să sufle spre mine
cât într-o luminare, atât numai –
n-ar auzi decât
prăbuşindu-se un vraf de ziare;
mausoleu peste mausoleu,
piaţă cu piaţă.

FASCHING

Revăd hârtii importante; cobor  
în stradă e carnaval
tot omul respiră confeti.
Împotriva tuturor aud
solzii acestei spaime în sărbătoare
fierbând ca o mare de cinele.  
Alungaţi- mă!
Sunt primul
pe care-l auziţi spunând:
„Nu vreau să mă iubiţi!”
Trebuie să fiu şi ultimul.

IREPROŞABIL

Cine mai aleargă azi
atâta prăpăd de drum
ca să moară
anunţând puţină libertate
încă puţină libertate
o victorie cât un vârf de ac
când poţi lua un pumn de barbiturice
cu o jumătate de Vinul casei?
Iată adevăratul triumf –
fără cnutul din privirile-nvingătorilor
fără ochii holbaţi de groază ai învinşilor.
Dacă nu strălucită
– ca altele –
iată o victorie oricum definitivă!
O strâng în mână  
zi de zi
nu-mi e nimeni mai aproape
pe lume ca ea
o am la-ndemână
şi-n vremea asta socotesc
câţi copii ar fi avut timp
să facă pe drum
hoplitul părăsind Marathonul în grabă
fără s-apuce să-ntrebe
„Alo, da′ pe mine cum mă cheamă?
fiul cui şi al cui? Născut în,
unde, când şi la cât?”
Cine mai aleargă azi ditamai drumul
ca să pună la picioarele noastre
cumplita minciună „Am învins!”?
şi-apoi să se dea la fund
să dispară –
fără urmă
fără nume
nepedepsit,
când serviciile noastre de cadre lucrează  
ireproşabil?

GHETTO

Nu cunosc ghetto mai negru
ca tine – suflet al meu
inima-mi pompează
kilometri de sârmă ghimpată în fiece clipă
tu eşti perfect, suflet al meu,
ca diamantul ce-a zgâriat  
pe-acest ciob de cer
Steaua Singurătăţii.


SLAVĂ ŢIE, CARACALLA!

Întinşi pe-un braţ de paie
intram pe Via Appia Antica
într-o căruţă cu coviltir.

Mă strângeai în braţe  
şi printre lacrimi
aproape că urlai:
„Ce triumf! Cum
de-am putut să mă tem?!”
străbătuserăm Sudul

REMEMBER

Visezi o viaţă întreagă
câteva locuri, câteva oraşe.
Le pângăreşti într-o clipă.
Reîntâlnindu-le
te simţi asemenea soldatului
din trupele de ocupaţie –
nici propriul revolver nu te mai
în căutarea lui
îţi arată implacabil
o coardă de pian:
„de la musique avant...”

PRO DOMO

Se ştie:
eu pot eşua
imaginea mea –
niciodată.

De aceea
toate aceste scrijelituri.

UN SĂRUT ÎN AMURG

Cum să te mai sărut?
Botniţa asta deşi ruginită
rezistă; – acum câteva zile  
limba mi-atârna printre
zăbrelele ei  
ca un vultur mort
dar osândit să nu cadă
din cuib.

CINEVA

Cineva n-a putut muri
„ca un domn” deşi totul fusese pregătit
foarte atent:
în locul halatului alb, prietenia –
un frac de tinichea,
în lipsa pulovărului bleumarin
o mângâiere de sârmă;
cineva a dat din mâini
spărgând mănuşile de porţelan în care-l
visaţi a dat şi din picioare
deşirând ginşii de fontă  
în care-l turnaserăţi
(după acest ultim cuvânt
simt nevoia să trag în piept  
puţin aer curat!) cineva
scuipând mâlul
pe care i-l injectaserăţi în plămâni,
v-a murdărit
prea cinstitele obrazuri.
Cineva s-a înecat, până la urmă –
poartă la gât
salba dispreţului vostru
în semn
că nu vă poate uita!
DESPRE MAXILARUL INFERIOR DE TOT

Cineva tocmai potoleşte
mestecă dulciuri
ascultă um disc, două, treizeci
îi spun „chiar aşa?” – îmi răspunde
„te repeţi”;
răsfoieşte insectarul cu fotografii
exemplarele de lux
zâmbesc imbecil în diapozitive
lipseşte o marcă pe-un plic
ce va să ajungă la capătul lumii
unde, ca şi în Europa, automobilul,
DAF câştigă teren
îşi mângâie, în treacăt, dragostea de-acum
îi spun „chiar aşa?” – îmi răspunde
„te repeţi!”
şi mestecă dulciuri
modifică reverul unei haine
îşi lărgeşte ginşii
îşi strâmtează ginşii
îi scrie şapte rânduri doctorului – 
ar vrea să ştie
dacă paradontoza ori boala ce-o are
e un lucru serios
dacă şi cum se poate muri din ea
alege câteva scrisori vechi  
un anunţ – le va trage la XEROX
(tovarăşii aşteaptă!)
primeşte un telefon la patru dimineaţa
îi spun, rupt de oboseală, „chiar aşa?”
 „te repeţi!” -- îmi răspunde
şi mestecă dulciuri
doctorul i-a răspuns
că nu e nicio problemă
sigur, boala e ireversibilă
osul maxilarului inferior se topeşte
zi cu zi
dar un control regulat
şi mai ales pasta de dinţi AJONA –
nici THERA MED nu-i rea –
îi va asigura o muşcătură trainică
pe încă cincizeci de ani
doar eu mai am obrăznicia să-ntreb
„chiar asa?”
„cum îţi permiţi? te repeţi!” îmi răspunde
doctorul
fiindcă cineva nu mai are vreme ...
„şi pentru că veni vorba,
cine eşti dumneata?”
îi spun
nu întârzie să-mi răspundă
impecabil
„Cunosc cazul –
suflet latin, expus, sentimentul trebuie
cultivat cu mare atenţie;
multă mişcare, anturaj plăcut,
alcoolul absolut interzis!
A se feri de soare, de umbră, control regulat –
Cu cele mai bune sentimente
al Dvs.”
„Chiar aşa?” - mai am putere să-ntreb –
caseta imprimată răspunde prompt:
„te repeţi! te repeţi! cum îţi permiţi? te repeţi! te repe...”

PE NEAŞTEPTATE

N-am încotro –
trebuie să părăsesc sărbătoarea aceasta;
mai multe mucuri în scrumieră
decât speranţe.


DOAR GLORIA

Şi nimeni din cei ce-au privit
riscul în faţă
să-şi amintească nu poate
chipul lui feciorelnic-feroce.
Smulşi din ei înşişi au fost
parcă.

Şi doar gloria-i adăposteşte
uneori spre a le rânji în faţă.

NOUTĂŢI

Cu cine să-mparţi?
Ora e absurdă – nimeni
n-are de ce.

Elicii strălucitoare
atleţii ipocriziei primenesc aerul;
e mare ventilaţie.
Stafia cuvântului Weltanschauung
tulbură
din ce în ce mai agresiv
viaţa de noapte;
ce fac forţele de ordine?
Soluţia finală
nu-ţi pare nici ea
mai puţin fragilă.
Cu cine să-mparţi?
Ora e singură.

PUŢINĂ GRAVURĂ

Chiştoc înţepenit în colţul gurii – viaţa
la picioare munţi de scrum
tremurând;
numai plămânii uitaţi în tine
orbecăie – doi fluturi negri
ce nu te pot ridica
deşi nu mai eşti decât o umbră.
Pe masă fotografia iubitei
tocmai părăsindu-te; un instantaneu
norocos.
Afară – copiii sfâşie perdelele
unui vagon uitat pe-o linie moartă;
şinele au fost mâncate demult
de bălării.

CHINGA

Să te prăbuşeşti cu totul
să ridici ochii
să nu vezi nimic
(Nici cerul
nici pe El ţeapăn
înfipt în şa)
să nu vezi absolut nimic decât
chinga trecând
pe sub burta calului Său
ca pe o potecă
aproape ştearsă
să-ţi freci ochii de mila
Lui
(chinga-ţi şopteşte:
„Va cădea, în curând
voi plesni, va cădea,
în curând mă voi rupe!”)
să-ti freci ochii
privindu-i pintenii de oţel
ca pe două stele înlăcrimate -
aceasta e cerul tău
astăzi;
şi mormântul, probabil.
CALIGULA

În urma
carului triumfal
pretorienii adună
monezile aruncate
de El.
Uralele însă
par irecuperabile –
stolul lor vânăt
izbeşte deja
cupola de carton colorat
a cerului.

TALPA

Să ne ridicăm -
n-am sărutat bocancul
talpa lui cu ţinte
iat-o îndepărtându-se. 
Până acum n-am făcut altceva
decât s-o simţim
răvăşindu-ne chipul;
acum avem răgazul s-o vedem:
pierzându-se-n sus
pare chiar bolta cerească.
De vrem
putem distinge carul mare –
răstignită pe roţile lui
viaţa noastră încă
pâlpâie.

Îţi mângâi obrazul
şoptindu-ţi să ne ridicăm.



ARTĂ POETICĂ

Cuvântul mutului   
când e să fie
se repede în lume ca un glonţ.


ÎNVINGĂTORUL
(povestind un vechi poem)

intrase în arenă să ucidă măcelul
era tot o carne vie
din cap până-n picioare
nu mai simţea care este
propria-i carne şi care
carnea celor pe care-i învinsese
prinsese gustul sângelui

ciopârţit de uralele mulţimii
împuţinat de huiduielile ei
s-a uitat o clipă spre cer:
desine: tridens tibi nimium placet
nu mai lupta; îţi place prea mult tridentul tău

înainte de a se arunca
în colţii propriei arme năclăite de sânge
a mai apucat să şoptească
„Am învins!”

apoi a venit ploaia.
(30 iunie, 2009)

Dorin TUDORAN