„PĂMÂNTUL ESTE UN POEM ETERN“, 29 APRILIE 2015

29 APRILIE 2015, ECO-ŞCOALA, 

C.T.C. „N.V.-KARPEN“, BACĂU

„VIAŢA ESTE UN CÂNTEC.“ (VICTOR HUGO)

„Nu trebuie să vizităm un spital de nebuni 
pentru a vedea minţi bolnave, planeta noastră 
 este un spital de nebuni al universului.“ (GOETHE)

„A trăi înseamnă a lupta fără încetare 
pentru mai multă lumină şi pentru mai puţină 
josnicie.“ (VICTOR HUGO)

„ORICE OM ESTE O CARTE.“ (VICTOR HUGO)

„OMUL ÎNSEAMNĂ ACŢIUNE.“ (VICTOR HUGO)

CORESPONDENŢE

Natura e un templu cu vii coloane care
Scot uneori cuvinte confuze, ne-nţelese;
Prin codri de simboluri petrece omu-adese
Şi toate-i adresează priviri familiare.

Ca nişte lungi ecouri ce se unesc profund
Într-o misterioasă, adâncă unitate,
Întinsă ca lumina, ca nesfârşita noapte,
Parfum, culoare, sunet de-a pururi îşi răspund.

Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Ca tonuri dulci de flaut, ca nişte verzi câmpii,
Iar altele sunt mândre, bogate, prihănite,

Având întinderi vaste de lucruri infinite,
Cum ambra, moscul, smirna, tămâia se degajă,
Slăvind ce mintea-ncântă şi-a simţurilor vrajă.

(CHARLES BAUDELAIRE)

„FRUMUSEŢEA NATURII ESTE EGALATĂ NUMAI 
DE FRUMUSEŢEA SUFLETULUI.“ (VICTOR HUGO)

„ÎNCEARCĂ SĂ-ŢI FACI RAIUL, PROMIS DE ZEI 
ODATĂ AICI, CĂCI ALTUL, POATE, DINCOLO 
NU EXISTĂ.“ (OMAR KHAYYĀM)

„TOTUL RÂDE, TOTUL CÂNTĂ, PRIMĂVARA ESTE SĂRBĂTOAREA INFINITULUI.“ (VICTOR HUGO)

„LA FIECARE STRĂNUT AL PRIMĂVERII
APARE O NOUĂ FLOARE.“ (VICTOR HUGO)

„PRIMĂVARA ESTE PENTRU SUFLET UN SURÂS
AL INFINITULUI.“ (VICTOR HUGO)

„NU EXISTĂ PARADIS, DAR TREBUIE SĂ FACEM AŞA

CA SĂ MERITĂM SĂ EXISTE UNUL.“ (JULES RENARD)

„OMUL CARE MERGE IGNORÂND SUFLETUL ESTE ASEMENI UNUI ORB CARE RĂTĂCEŞTE PRIN ÎNTUNERIC PURTÂND O TORŢĂ STINSĂ.“ (VICTOR HUGO)

„Veniţi: privighetoarea cântă, şi liliacul e-nflorit;

Cântaţi: nimic din ce e nobil, suav şi dulce n-a murit.
Simţirea, ca şi bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori şi dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniţi: privighetoarea cântă şi liliacul e-nflorit.“

(ALEXANDRU MACEDONSKI)

„Sănătatea este o comoară pe care puţini ştiu 
să o preţuiască, deşi aproape toţi se nasc cu ea.“ 

 (HIPOCRATE)

„NU EŞTI RĂSPUNZĂTOR PENTRU CĂ TE NAŞTI, 
DAR EŞTI DIRECT RĂSPUNZĂTOR 
PENTRU CE TRĂIEŞTI.“ (TUDOR MUŞATESCU)

„Un organism sănătos este camera de oaspeţi 
a sufletului, un organism bolnav 
este o închisoare.“ (FRANCIS BACON)

„VIAŢA ESTE CEEA CE FIREA NOASTRĂ
VREA CA EA SĂ FIE.“ (JULES RENARD)

„Ai grija când citeşti cărţi pentru sănătate. Poţi muri 
din cauza unei greşeli de tipar.“ (MARK TWAIN)

„Sănătatea este darul cel mai frumos şi mai bogat 
pe care natura ştie să-l facă.“ (MICHEL DE MONTAIGNE)

„OAMENII TREC, DAR RĂMÂNE OMUL!“ (VICTOR HUGO)

„Singurul mod de a-ţi păstra sănătatea este să mănânci

ceea ce nu vrei, să bei ceea ce nu-ţi place şi să faci 
ceea ce n-ai face.“ (MARK TWAIN)

„Nu numai lumea trebuie schimbată, ci şi omul.

De unde se va ivi acest om nou? Nu din afară.
Să ştii să-l descoperi în tine însuţi şi, după cum 
din minereu se extrage un metal pur, fără zgură,
trebuie să fii tu acest om aşteptat.“ (ANDRÉ GIDE)

„SUNTEM LIBERI SĂ ALEGEM ÎNTRE BINE ŞI RĂU; 
NU SUNTEM CA BUTURUGA CARE ARUNCATĂ PE RÂU 
NU POATE MERGE DECÂT ÎNTR-UN FEL, PE CURSUL APEI: AVEM ÎN NOI PUTERILE ÎNOTĂTORULUI ŞI PUTEM 
SĂ ALEGEM DIRECŢIA CARE NE CONVINE, SĂ LUPTĂM ÎMPOTRIVA VALURILOR ŞI, ÎN POFIDA CURENTULUI, 
SĂ MERGEM – MAI MULT SAU MAI PUŢIN – 
UNDE VREM.“ (SAMUEL SMILLES)

PĂMÂNTULE, DRAGULE!

Pământule, Dragule,

Lumina ta n-ar fi putut să-ţi arate toate comorile tale

Atâta timp cât nu eram în iubirea ta!

Astfel, tot acest timp

Larga ta întindere

Aştepta şi căuta cu lămpile sale fără de număr

Prin abisuri şi abisuri!

Atunci dintr-o dată iubirea mea apăru cu muzica sa

Şoptind – nu ştiu ce mărturisire;

İnima sa,

Buchet parfumat de flori,

Le-a depus pe inima ta, Pământule al meu!

Zâmbind, cu ochii fermecaţi,

Ţie, iubirea mea

Ţi-a făcut un dar tainic

Care în cămara tainică a sufletului tău

Va străluci veşnic – sub veşnica ghirlandă a stelelor,

O, Pământule al meu!

RABINDRANÃTH TAGORE

O, PĂMÂNTULE…

O, pământule, răbdătoarea şi întunecata mea mamă,

bogăţia ta nu este nesfârşită.

Tu te oboseşti să-ţi hrăneşti copiii;

dar hrana este rară.

Bucuriile pe care ni le dărui nu sunt

niciodată desăvârşite.

Jucăriile pe care tu le închipui pentru copiii tăi

sunt fragile.

Tu nu izbuteşti să mulţumeşti nesăţioasele

noastre nădejdi.

Dar te voi tăgădui eu pentru toate acestea?

Zâmbetul tău umbrit de către suferinţă este dulce

ochilor noştri.

Dragostea ta, care nu cunoaşte împlinire,

este scumpă inimii noastre.

Sânul tău ne-a hrănit cu viaţă şi cu nemurire,

de aceea veghezi asupra noastră.

De veacuri tu compui armonii de culori şi de cântece

şi cu toate acestea paradisul tău

nu-i decât o tristă înseilare.

Plăsmuirile tale de frumuseţe sunt învăluite

în ceţuri de lacrimi.

Am să-mi revărs cântecele în inima ta mută

şi iubirea în iubirea ta.

Am să te ador prin faptă.

Am văzut duioşia chipului tău

şi mi-e dragă ţărâna ta săracă,

Pământule – Mamă!

RABINDRANÃTH TAGORE

 CÂND CREAŢIA…

Când creaţia era nouă şi toate stelele străluceau

în prima lor splendoare, zeii ţinură sfat în cer şi cântară:

«O, tablou al desăvârşirii! O, preacurată bucurie!»

Dar unul dintre zei strigă deodată:

«Mi se pare că undeva este o ştirbire în acest lanţ

al prealuminii şi una dintre stele s-a pierdut!»

Struna de aur a harfelor divine se rupse:

cântarea încetă  şi îngroziţi zeii începură să se tânguie:

«Fără îndoială era cea mai frumoasă steaua

care s-a pierdut,  gloria tuturor cerurilor!»

Din ziua aceea este căutată fără încetare

şi tânguirea unuia trece la celălalt:

«Cu ea lumea şi-a pierdut singura sa bucurie!»

Dar, în liniştea adâncă a nopţii, stelele surâd

şi murmură între ele: «Zadarnică este căutarea!

O desăvârşire neîntreruptă este pretutindeni!»

RABINDRANÃTH TAGORE