Editura Amphion: „DE LA HOBIŢA LA TESCANI: CONSTANTIN BRÂNCUŞI, GEORGE ENESCU“

Şcoala ALTFEL – Să ştii mai multe, să fii mai bun!
MIERCURI, 9 APRILIE 2014

„DE LA HOBIŢA LA TESCANI:

CONSTANTIN BRÂNCUŞI, GEORGE ENESCU“

ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DALTA ŞI GÂNDUL“
◊◊◊
Păsările măiestre m-au fascinat şi nu m-au mai eliberat din mreaja lor niciodată.

◊◊◊

Sculpturile mele sunt fecioarele mele!... Le gătesc ca de nuntă!

◊◊◊

Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup – mă aflu printre lucrurile esenţiale.

◊◊◊

Arhitectura este sculptură locuită.

◊◊◊

Nu putem să-l ajungem niciodată pe Dumnezeu, însă curajul de a călători spre el rămâne important.

◊◊◊

Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul – tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului.

◊◊◊

Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ. Cocoşii mei cântă! Şi păsările mele zboară!

◊◊◊

Am şlefuit materia pentru a afla linia continuă. Şi când am constatat că n-o pot afla, m-am oprit; parcă cineva nevăzut mi-a dat peste mâini.

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DALTA ŞI GÂNDUL“
◊◊◊
Eu nu dau niciodată prima lovitură până când piatra nu mi-a spus ceea ce trebuie să îi fac. Aştept până când imaginea interioară s-a format bine în mintea mea. Câteodată durează săptămâni întregi până când piatra îmi vorbeşte. Trebuie să privesc foarte atent înlăuntrul ei. Nu mă uit la vreo aparenţă. Mă depărtez cât mai mult posibil de aparenţe.
◊◊◊

Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării pentru oamenii mari.

◊◊◊

Trebuie să faci artă aşa cum respiri, trebuie s-o faci fără dificultate, fără angoasă.

◊◊◊

Oamenii nu îşi mai dau seama de bucuria de a trăi, pentru că nici nu mai ştiu să privească minunile Naturii.

◊◊◊

La ce bun să lucrezi după model? N-ajungi decât să sculptezi cadavre.

◊◊◊

Ceea ce fac eu astăzi, mi-a fost dat ca să fac!... Căci am venit pe lume cu o menire!

◊◊◊

Simplitatea este în sine o complexitate – şi trebuie să te hrăneşti cu esenţa, ca să poţi să îi înţelegi valoarea.

◊◊◊

Nu doresc niciodată să fiu la modă. Ceea ce este la modă, ca moda trece.

◊◊◊

Când creezi, trebuie să te confunzi cu Universul şi cu elementele. Şi pentru ca să realizezi ceva, nu trebuie să nu fii tu însuţi şi să te distrugi. Şi trebuie să cauţi mereu să scapi de maeştrii. Nu ajunge să posezi idei.

◊◊◊

Diavolul şi bunul Dumnezeu nu se află separaţi, în realităţi; şi nu sunt nici aici şi nici acolo, ci ei sunt... simultan şi pretutindeni.

◊◊◊

Arta trebuie să odihnească şi să vindece contrarietăţile interioare ale omului. Aceste contrarietăţi derivă din însuşi destinul lui şi din tragedia lui. Arta are şi această misiune terapeutică; să ne amintim numai de Catharsisul aristotelic.

◊◊◊

Nu trebuie respectate sculpturile mele. Trebuie să le iubeşti şi să ai dorinţa să te joci cu ele... Eu vreau să sculptez forme care pot da bucurie oamenilor.

◊◊◊

Sculptura rămâne o expresie a acţiunii Naturii.

◊◊◊

Opera de artă necesită o uriaşă răbdare şi, mai presus de orice, o înverşunată luptă împotriva materialelor.

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DALTA ŞI GÂNDUL“
◊◊◊
Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul şi nu descifrează nici viaţa.
◊◊◊
Eu nu creez Păsări – ci zboruri.
◊◊◊
Eu nu am căutat, în toată viaţa mea, decât esenţa zborului! Zborul – ce fericire!
◊◊◊
Sunt imbecili cei care spun despre lucrările mele că ar fi abstracte; ceea ce ei numesc
abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma
exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esenţa lucrurilor.
◊◊◊
Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie
să le aducem până la acel punct, unde alţii vor înţelege limba lor.
◊◊◊
Colaborarea intimă între artist şi materialele folosite, precum şi pasiunea care uneşte bucuria meseriaşului – cu elanul vizionarului, îl duc pe rând la esenţializare, la forma ideii în sine... Sculptorul trebuie să îşi pună spiritul în armonie cu spiritul materialului.
◊◊◊
Pasărea de aur!... O lucrez încontinuu!... Însă nu am găsit-o încă!

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

ŞTEFAN DINCESCU, ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

„DALTA ŞI GÂNDUL“
◊◊◊
Când nu mai suntem copii, suntem deja morţi.
◊◊◊
Arta ar trebui să fie numai bucurie!... De aceea, nu există ,,artişti“, ci numai oameni care simt nevoia să lucreze, întru bucurie! Să cânte, asemenea păsărilor!
◊◊◊

Arta rămâne o taină şi o credinţă. Iar când se face după vreo teorie, este falsă.

◊◊◊

Arta trebuie să apropie, iar nu să depărteze; să umple, iar nu să sape prăpăstii în bietele noastre spirite, şi aşa destul de răscolite de întrebări.

◊◊◊

Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor.

◊◊◊

Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire.

◊◊◊

Artistul trebuie să ştie să scoată la suprafaţă fiinţa din interiorul materiei şi să fie unealta care dă la iveală însăşi esenţa sa cosmică, într-o existenţă cu adevărat vizibilă.

◊◊◊

Arta este altceva decât redarea vieţii, este transfigurarea ei.

◊◊◊

Măiastră!... Ea se zbate aprig, ca tot ceea ce am realizat, până astăzi, ca să se înalţe spre ceruri.

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU

ELEVI AI ŞCOLII „OCTAVIAN VOICU“, BACĂU
„DALTA ŞI GÂNDUL“
◊◊◊
Raţiunea de a fi a artiştilor este aceea de a revela frumuseţile lumii.
◊◊◊

Tot ceea ce încerc să fac este să împing graniţele artei tot mai adânc în necunoscut.

◊◊◊

Eu vă vorbesc numai despre acea sculptură care posedă viaţa ei proprie; iar nu despre una care ar avea vreo formă asemănătoare vieţii. De altfel, întotdeauna: teoriile simple şi pure sunt eşantioane fără de valoare; numai acţiunea contează.

◊◊◊

Arta – poate cea mai desăvârşită a fost concepută în timpul copilăriei umanităţii. Căci omul primitiv uita de grijile cele domestice şi lucra cu multă voioşie. Copiii posedă această bucurie primordială. Eu aş vrea să re-deştept sentimentul acesta în sculpturile mele.

◊◊◊

Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai fapta contează.

◊◊◊

Lumea poate fi mântuită prin artă.

◊◊◊

Frumosul este echitatea absolută.

◊◊◊

Lumea poate fi salvată prin artă. Artistul face, în fond, jucării...pentru oamenii mari; el este ca şi viermele de mătase.

◊◊◊

Nudurile din arta plastică nu sunt atât de frumoase ca nişte broaşte râioase.

◊◊◊

Din toată lumea – numai românii şi africanii au ştiut cum să sculpteze în lemn.

◊◊◊

Când nu mai eşti copil, ai murit de mult.

◊◊◊
O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal – şi în pământ.

◊◊◊

Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist; şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi.

◊◊◊

Prefer să creez aceste sculpturi şi să greşesc; decât să nu greşesc şi să recreez pe Venus din Milo – căci Venus din Milo a mai fost creată odată şi este, vai, insuportabil de bătrână.

◊◊◊
Eu mă aflu acum foarte aproape de Dumnezeu, şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână spre El, ca să îl pipăi!... Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu...

CONSTANTIN BRÂNCUŞI

ORFEUL MOLDAV

GEORGE ENESCU (1881 – 1955)

Eram, dacă-mi amintesc bine, un copil silitor

şi chiar destul de conştiincios. La patru ani ştiam

să citesc, să scriu, să adun şi să scad. Nu era meritul meu,

căci îmi plăcea învăţătura şi aveam groază

de aproape toate jocurile, mai cu seamă

de cele brutale; le găseam nefolositoare,

având simţământul că pierd timpul;

fugeam de zgomot şi de vulgaritate,

iar mai mult decât orice simţeam un fel de spaimă

nnăscută în faţa vieţii. Ciudat copil, nu?

GEORGE ENESCU

◊◊◊

MUZICA ESTE ŞI EA O MARE, ÎN CARE

SE FRĂMÂNTĂ SIMŢIRE ŞI IDEI, ELANURI

ŞI INSPIRAŢIE, VIAŢĂ CONŞTIENTĂ

ŞI VIAŢĂ INCONŞTIENTĂ SAU SUBCONŞTIENTĂ.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

MUZICA ŞI CULTURA AR TREBUI

CÂT MAI MULT DIFUZATE,

ÎN TOATE SATELE, ÎN TOATE COLŢURILE ŢĂRII.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

SĂ TE ODIHNEŞTI DE MUNCĂ PRIN MUNCĂ.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

PARISUL A FOST ŞI ESTE A DOUA MEA PATRIE.

ACOLO M-AM AFIRMAT CA MUZICIAN

ŞI COMPOZITOR, ÎNCĂ DE PE BĂNCILE ŞCOLII.

DE MULTE ORI, CÂND CONCERTAM

ÎN STRĂINĂTATE, ERAM CONSIDERAT

CA FĂCÂND PARTE DIN ŞCOALA FRANCEZĂ,

DAR ÎN PRIMUL RÂND ŢINEAM S-ARĂT

CĂ APARŢIN NAŢIUNII ROMÂNE.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

AŞTEPŢI CU NERĂBDARE ZIUA DE MÂINE

SPRE A TE DESPĂGUBI CU PRISOSINŢĂ.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

VĂ ÎNDEMN LA MUNCĂ, FIINDCĂ MUZICA

E A TUTUROR. DATORIA DUMNEAVOASTRĂ

E DE A FACE CA, PE LÂNGĂ ARTA ROMÂNEASCĂ,

ŞI NUMELE DE ROMÂN

SĂ FIE RESPECTAT PESTE HOTARE.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

NU POT DECÂT SĂ FIU CU NAŢIA MEA

ŞI SĂ DORESC SĂ IASĂ LA LIMAN

CÂT MAI STRĂLUCITĂ, CUM O MERITĂ,

AR FI JUST SĂ FIE.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

ÎN ACESTE TIMPURI BRUTALE ŞI METERIALE,

NU SE POT ÎNDESTUL ÎNCURAJA ARTA

ŞI GÂNDIREA PURĂ, PENTRU A RIDICA

DIN NOU OMENIREA LA NIVELUL

CE-O FACE SUPERIOARĂ

CELORLALTE SPECII DE VIETĂŢI.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

TREBUIE SĂ NE ORGANIZĂM DE O MANIERĂ

MAI REALĂ PENTRU MAREA MUNCĂ

ŞI MAREA CONSTRUCŢIE LA CARE ESTE

CHEMAT NEAMUL NOSTRU.

GEORGE ENESCU

◊◊◊

AM REMARCAT DINTR-UN GRAFIC

AL VIEŢII MELE CĂ VIAŢA ORICĂRUI OM E

CA O COARDĂ DE ARC, CARE ÎNTINSĂ OSCILEAZĂ

ŞI REVINE ÎNCET LA POZIŢIA SIMPLĂŞI

DREAPTĂ DE LA CARE A PLECAT.

EU REVIN DE UNDE AM LUAT-O.

CĂ ACEI CARI AU PREZIDAT LA PRIMII PAŞI

AI MEI AU DISPĂRUT, ASTA MĂ ÎNDUREREAZĂ,

DAR NU MĂ ÎNSTRĂINEAZĂ DE LOCUL MEU NATAL,

UNDE VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ODATĂ ŞI ODATĂ,

PENTRU ODIHNA CEA MARE.

PÂNĂ ATUNCI MĂ SIMT LA BUCUREŞTI

CA ŞI LA PARIS, LA BERLIN CA ŞI LA NEW YORK,

LA MINE ACASĂ, ADICĂ ÎN NATURĂ,

MAREA CASĂ A LUI DUMNEZEU.

GEORGE ENESCU