ŞTEFAN DINCESCU
FURNICILE DIN PIPA LUI AHAB
Versuri
Editura AMPHION
Bacău, 2024
„Autorul trebuie să îşi ţină gura închisă
atunci când opera lui deschide gura.”
FRIEDRICH NIETZSCHE
ŞTEFAN DINCESCU
AGONIA LUI CICERO
„Cu cât poemul e mai scurt
Cu-atât pătrunde mai adânc în carne.”
LOUIS ARAGON
POEM [1]
La geam
o vrabie zgribulită:
haiku de Matsuo Bashô.
POEM [2]
Prin gaura cheii
poetul zăreşte
maţele zeilor.
POEM [3]
Cine alintă puii tăi,
pasăre zburând
printr-un cuţit?...
POEM [4]
Din când în când
nu este rău
chiar şi zeilor să le bagi degetul în ochi.
POEM [5]
Ai grijă!...
Călcâiele cosaşilor
pisează greieri.
POEM [6]
Violet bălteşte
cancerul
nădejdii.
POEM [7]
Poemul strânge-ntr-un ulcior
hemoragia stolului de îngeri
izbiţi cu şişul între ochi.
POEM [8]
Pe deal
o bubă galbenă:
un plop!...
POEM [9]
Aici Dumnezeu exportă făţiş
chiar şi piele de îngeri
pentru bocancii braconierilor.
POEM [10]
Groapă comună,
vânturi
de coptură.
POEM [11]
Sabia îşi pune poalele-n cap.
Aleluia!... Prin crăpăturile îngerului
ne spionează duhorile.
POEM [12]
Sperma tăcerii
face viermi
în flautul unei păduri.
POEM [13]
Ce ani mănoşi!...
Albumul
şi cocoaşa.
POEM [14]
Saliva soarelui
înmoaie
dealul.
POEM [15]
Roagă-te să înnebuneşti
până să ghiceşti
semaforul istoriei!...
POEM [16]
Vai, lupul acela urlând în pădure!...
Cum aş putea să-l mângâi
pe bot?...
POEM [17]
Au venit bocitoarele.
Bătrâna îmbăiază
păpuşile.
POEM [18]
Retrage-te într-un colţ de arenă!...
Scoate bricheta, fiule, ţigara!...
Fardat ca o gheişă, taurul va da buzna din culise.
POEM [19]
Un zăpăcit îmbată
cu insomnii
pădurea.
POEM [20]
Recoltatul este în toi.
Specialiştii pregătesc pentru siloz
pielea bătrânului Iov.
POEM [21]
Pe colină cai de aur
se scăldau în zeama
ouălor de mierlă.
POEM [22]
Bineînţeles, capul de înger ajunge
piatră în praştia
nebunului.
POEM [23]
Veac poleit cu SIDA
şi regi oligofreni.
Poetul mulge sila într-un vers.
POEM [24]
Dansez pe vârful unui ac
între uitarea ta
şi pietrele prostimii.
POEM [25]
E-atâta rouă pe copaci,
încât pădurea geme
istovită.
POEM [26]
Plictiseala dizolvă
oasele
ciocârliei.
POEM [27]
Sub pod un cerşetor
şi-un câine jigărit
ling jegul din acelaşi blid.
POEM [28]
Pierdut comunism pechinez.
Cine îl găseşte
să-l pupe sub coadă!...
POEM [29]
Dă-mi fericirea, dă-mi seninătatea
acestui fulg de zăpadă
plutind peste prăpăstie!...
POEM [30]
Cică Dumnezeu
va fi singurul chiulangiu
de la orele de religie.
POEM [31]
Naufragiaţii pictează ochii rechinilor.
În ceaşca mării
ţârâie greierii.
POEM [32]
Pe ghearele privighetorii
arde uleiul
unui fulger.
POEM [33]
În podgorie
dănţuia
zeul cu nunţile în gură.
POEM [34]
Pe garduri listele cu morţi.
Cu limba scoasă
regele mergea în brânci.
POEM [35]
Soare nasol
se rupe din beznă şi gol
ca un porc din nămol.
POEM [36]
Stau la palavre cu morţii
pe străzile unui oraş
în care guvernează avortonii ospiciului.
POEM [37]
Cetăţeni, raiul vă aparţine!...
(Îngerii au ochii scoşi,
limbile rupte.)
POEM [38]
Poezia îmbrăţişează viitorul
ca un ţăran fleşcăit
ţapul râios.
POEM [39]
Culegi în candela unui haiku
gâlceava peştilor
din baltă.
POEM [40]
Mamă, fă-mă oricând
rouă dizolvând
agonia lumii!...
POEM [41]
Cine eşti tu?... Cine sunt eu?...
Bocet zidind
un pod într-un ecou!...
POEM [42]
Caiafa spală
maţele de porc
în creierii privighetorii.
POEM [43]
Vai, haita mă urăşte şi mă vrea
floare de tei
sub corn de taur!...
POEM [44]
M-adie îngerul cu frac de umbră
şi-o mare susură
într-un haiku.
POEM [45]
Din mila acestui Dumnezeu boşorog
ai să scrii o căruţă de autografe
pe uşile ospiciului.
POEM [46]
Pravila îndeasă cârpă în vers.
Pe bocancii smintiţilor
cerul mi-am şters.
POEM [47]
Regii promit cu lingura,
Dumnezeu promite cu găleata,
însă doar sabia îşi respectă cuvântul.
POEM [48]
Pe-un zid scriind c-un înger prostănac,
se-aude gânguritul blândei cruci
în scutecele altui veac.
POEM [49]
În piaţă Demostene mătură îngerii sparţi.
Poemul desăvârşit cui îl expediezi?...
Pe toate străzile se gudură morţii.
POEM [50]
De inocenţă, Doamne, cică n-ai habar!...
Păunul plimbă-ntr-un landou
ţucalul regelui scripcar.
ŞTEFAN DINCESCU
DECESUL TROMPETEI
„Legea care sunt – nu mă va subordona.”
ODYSSEAS ELYTIS
POEM [1]
Un zăpăcit visează
cu licurici
pădurea.
POEM [2]
Mă spăl
într-o ceaşcă
visându-se fluvii.
POEM [3]
Hai, retezaţi-mi gâtlejul
să-mi vedeţi
vânjoasă lumina!...
POEM [4]
Între copitele elefanţilor
greieruş aţipind
într-un răzor de lăptuci!...
POEM [5]
Râul spală porcii
într-un ochi
de greier.
POEM [6]
Dintr-o scăfiţă sleită cu sânge
cine mai irigă
năplaiul acestor cuvinte?...
POEM [7]
Să construieşti greieruşul,
omul aprinde-l
ca pe-o feştilă!...
POEM [8]
Vai de lumina
căreia copilul îi strigă:
„Spală-te, fleoarţo!... Ne murdăreşti!...”
POEM [9]
Cu fluierul în rană Ahile aţipise.
Îi izvorau din pleoape
zambile şi narcise.
POEM [10]
Plouă îndârjit.
Mă fulgeră sufletul fiarei
din covru.
POEM [11]
M-ai suportat până aici.
Îţi mulţumesc, ieftină viaţă,-n genunchi!...
De-acuma, japiţo, zât!...
POEM [12]
Dacă ni-i gloria tămâie de-un pârţ,
greieruş pirpiriu,
de ce te strofoci?!...
POEM [13]
Zi de zi am râvnit de-o pâiniţă.
Ceas de ceas îngerul delincvent
m-a fulgerat cu nuiaua peste bot.
POEM [14]
Uf, cum mă târâie anii
din gunoi în noroi,
din noroi în gunoiul de-apoi!...
POEM [15]
Hei, furnicuţo,
azurul ţi-l sugi
din lipiile vacii?!...
POEM [16]
Îngere, vere îngere,
fă, hai, să mai sângere
porcul din tine!...
POEM [17]
Dă-mi pleoape, Isuse!...
Cerul ţi-l sorb
din ciubote.
POEM [18]
Cu limbă de moarte declar:
„Ehei, băieţaş, bătrână fiara de ieri
nu se mai sufocă într-o puiandră fiară de azi!...”
POEM [19]
Bujorii, lăfăindu-se-n jar,
şoptiră-n grădină:
„Oameni de-atunci, de-acum încotro?!...”
POEM [20]
În unghii de ţânc somnoros,
de-acum (sură lipie) vouă
vi se frânge searbăd imperiul.
POEM [21]
Ai înflorit în laptele mamei:
neagră pâiniţă gângurind
într-un ţest oltenesc!...
POEM [22]
Scârbită de morţi, marea se dezice de valuri.
Recoltaţi-i în coşuri, băieţi!...
Daţi-i la porci, frăţioare!...
POEM [23]
Onoratelor rime, reţineţi poemul:
„Doar coarnele melcilor
zguduiră tăcerea din ciurdă.”
POEM [24]
Versul îşi arde unghia-n fiere.
În orice zbor, Doamne, mă înveţi
străvechile bâlciuri: cădere-nviere!...
POEM [25]
Oameni râmând în iluzii, celebraţi-vă morţii!...
Cizme în boaşe!... (Daţi-le!... Daţi-le!...)
Gloanţe în burtă!... (Bagă-le!... Bagă-le!...)
POEM [26]
Până la gât
ciocârlia
mă bate rouă-n pământ.
POEM [27]
Începem, grozavi ţiuind, o făţarnică noapte.
Care dintre noi, greieruşule, n-o va străbate
primul până la capăt?!...
POEM [28]
În vomă de râuri ni se dospeşte destinul.
Se cufureşte Dumnezeu
în strachina noastră.
POEM [29]
Din umbrele Troiei ne-aţi răsucit o biciuşcă.
Mieii şi oile, soarele, ploile plesni-vom cu ea
pe gurgui noi, a Sodomei plevuşcă.
POEM [30]
Pe-o toporişcă înfiptă-n gâtul sugarului,
greieruşul zbiera: „Până când, tembele lichele,
veţi abuza de firavă răbdarea noastră de-acum?!...”
POEM [31]
Oraş terciuit – snop cu snop – prin bodegi.
În vămi – avortaţi!... – se decojesc
căpşunarii meciţi.
POEM [32]
Vai, viaţa mea, cât de pricopsit mă zăcuşi!...
Eu, sărăntocul tău, n-am sorbit nicicând
de două ori din acelaşi borş de cenuşi.
POEM [33]
O furnică, fâţâindu-se pe tăişul securii,
clama: „Un leu, în baie răgind,
nu scuipă sămânţă de leu, vrăbiuţo!...”
POEM [34]
Băgaţi la devlă, stimabile javre!...
Soarele fierbe
şi-ntr-un măr pădureţ.
POEM [35]
În mămoasele ape, Dumnezeule, ne-ai scuipat!...
În pizmăreţe ape, Dumnezeule, ne-ai botezat!...
În viermănoase ape, Dumnezeule, ne-ai dărâmat!...
POEM [36]
Cu biciul m-ai exilat din otacul ilustru
suveică-n argeaua sorţii nasoale.
Uda-m-aş golan, Doamne, pe uşa matale!...
POEM [37]
Vin apele, fiii mei!... Trageţi obloanele!...
Vin apele, fraţii mei!... Aprindeţi lumânările!...
Vin apele, semenii mei!... Zidiţi-vă zările!...
POEM [38]
– Şi gloria, maestre, docilă cocotă bigotă?!...
– Năduşească-mi-se gheişă cu frenezie, cu spor,
în umblătoarea acestui viitor infractor!...
POEM [39]
Acum, bătrânelor ploi, plesni-v-ar buricul!...
Putrezi-v-ar placenta!... Sorbi-v-ar coşciugul
libidinoasă demenţa, fratricidelor ploi!...
POEM [40]
Dă-mi îndârjit cornul de melc aţipit,
soldat – într-un ecou lăbărţat –
să-mi scrijelez bătrâneţea!...
POEM [41]
Jelindu-mi hoitul chircit sub pragul colibei,
mi-am rătăcit, onoraţilor, viitorul pe-aici!...
Aducătorului: „Un pârţ recompensă!...”
POEM [42]
An de an, ceas de ceas, lătrăii stropşiră
lălâie ţară, cu generaţii călâi,
bodicăind nemernic din uşă în uşă!...
POEM [43]
Pe dealul jupit
ard visele crailor
şi-o ţară fătând pe şeile cailor.
POEM [44]
Şi-am avut o iarnă de pomină!...
Nivelul entuziasmului s-a înălţat
până la şireturile bocancilor.
POEM [45]
Alergi printr-un bocet.
– Bătrâne, ce vezi?!...
– Veacuri şi fleacuri. Spută. Corvezi.
POEM [46]
Pe morţii voştri lăsaţi-i să vină la mine!...
Pârî-voi tobelor voastre
tăcerea calvarului nostru!...
POEM [47]
Juma’ de secol am distilat poezii, fantezii
şi, Doamne, triumful mi-a dat
acest otac dintr-un azil de bătrâni!...
POEM [48]
Un singur deget, Doamne, mi-ai promis!...
Un singur deget, Doamne, mi-ai dat!...
Un deget, Dumnezeule haită, poleit în rahat!...
ŞTEFAN DINCESCU
FIII ALAMBICULUI
„Dar şi cugetul său, ce cuptor! (...)
Trei cuvinte-au fost luate şi-mpinse în dogorile lui,
paznicul patru-a găsit răsunând,
când s-a dus să le măture scrumul:
trei răsunând neîmpăcat – şi pe-al patrulea
cele trei ca pe unul mai mare-l slujeau.”
MIRCEA CIOBANU
POEM [1]
Zărindu-l pe Dumnezeu cu felinarul în mână,
privighetoarea îl iscodi: – Pe om, Doamne, îl cauţi?!...
Cântecul său?... – Chiştoace, fetiţo!... Chiştoace!…
POEM [2]
Cu zvârcoliri de stele proptindu-se-n penel,
jelea scurmeica toamnei pe Nistru, pe Siret:
„Lăsaţi-mi poezia s-ajungă la poet!...”
POEM [3]
Poetul trage baboii din baltă.
Hierofanţii trişează. Anonimatul răcneşte.
Criticii împlântă bobocii în ou.
POEM [4]
Poezia avortează pe strada Republicii.
În stânga: „Lady Blue”. În dreapta: „Servicii funerare”.
Scurmeica, între hulube, înalţă avioane de hârtie.
POEM [5]
Ai mei sunteţi şi miei, şi iezi, şi lei.
Mă scald în Nipru, Nistru, Prut,
zidind tărâţa soarelui durut.
POEM [6]
Scris ghemuit după uşa de fier,
zbârcit Dumnezeu mă râvneşte în cer.
La Căpriana, cu soarele-n poală, văduvă Ana!...
POEM [7]
Cum să mă cern, Doamne?!... Ce să bag în corabie?...
Asinii şi câinii?... Crinii, laleaua?...
Armura şi calul?... Sica, luleaua?...
POEM [8]
Rime sărind, dintr-un poem, pe fereastră,
înecându-se-n vişinii chirăind sub balcon.
Macină sâmburi. Depănuşează văzduhuri.
POEM [9]
Condeiul deschide fereastra:
„Doamne, ce duhoare exhală
picturile tale!...” Imaginaţie, foc!...
POEM [10]
Vorbind cu Dumnezeu, mulgându-şi cămila bălaie,
strigă făţarnicul frate: „Unde-i izvorul?...
Setea mă rupe. Zăpucul mă taie.”
POEM [11]
Pe gât vi se toarnă acelaşi borş ecologic,
sex ortodox, egalitate de şanse, democraţie porcină.
Voi, şcolarii, strigaţi: „Jos Tot!... Trăiască Nimic!...”
POEM [12]
„Vulpi nici în basme, feţii mei, nu există!...”
Vulpile umblă cu botu-n otavă.
Scriptorii şi-adorm visul pe ţeavă.
POEM [13]
Pe răsăritene metereze plângând,
lacom sugând delirul scurmeicii,
îngerii joacă brâul suveicii.
POEM [14]
Când o să dau colţul, la Nişãpur,
îngropaţi-mă cu îndrăcitele mele poeme pe-afară!...
Ce vâjgălaie, retori, mi-aţi dat!...
POEM [15]
Oraş electoral – fântâni cântătoare!...
Neam de colduşi sub ferestre: „Trezeşte-te,
Doamne!... Haleală de câini!...”
POEM [16]
Scovergi azvârlind în spânzurătoarea cerşetorului,
poemul îşi zvârle brabeţii din cap
şi iese din piaţă famelic urlând.
POEM [17]
Ajuns-am ciuhurez în turn, pe-un meterez.
Veac distilează Grasa Dinapoia.
Neam de statui – magiun, colivă, soia!...
POEM [18]
Sar ciocârlii din spicele de grâu.
În păpădii zdrelindu-şi genunchii,
Dumnezeu vânează fluturii cu pălăria.
POEM [19]
Zilele, mamă, zbatere de-o pleoapă!...
Visele, trenţe, m-au băgat la apă.
Sug ciocârlii ţambalul la agapă.
POEM [20]
Cu ştioalfe, cu hoţi, România trece hotarul.
La uşi cutii poştale muşcând
zdrăngănit de conserve.
POEM [21]
Şi-am învăţat: „Nu-i leapşă, rişcă şi noroc
istoria!... Dă-i flit!...” Satârul s-a ştirbit
lipii rupând din Rădăcinile de foc.
POEM [22]
Frigul zgâlţâie vişinii holbaţi în fereastră.
Copilul, în zalhana, măcelăreşte vrăbii cărunte.
Toate corăbiile ţi se îneacă într-un ibric.
POEM [23]
Şi-au scris în băi, văleat, pe toţi pereţii:
„Când vor câinii, mor poeţii!...”
Şi Dumnezeu, cu sânge, a semnat.
POEM [24]
Prăsiţi-vă, semenii mei, trei câte trei!...
Bodicăiţi tomberoanele!... Fiţi fericiţi!...
Boldei, ghiftuiţi-vă trei câte trei!...
POEM [25]
Copilul iese din lanul de grâu
cu pitpalaci în ghiozdan, cu melci în urechi.
În bulgării – cartoafe, şi ciuşte, şi curechi.
POEM [26]
Sporiţi-vă, ştioalfe din ţările toate, uniţi-vă!...
Fiţi-ne, voi, chilim năzdrăvan
Valea Sidim s-o zburdăm pe ţâţele voastre!...
POEM [27]
Fi-voi năvod, lagună, peşte, pâine?...
Poemul dă chiorâş cu oiştea în mâine.
Maria croşetează azur pe-o limbă de câine.
POEM [28]
Oltenii recoltează exilul. Pe-acolo explodează căpşunii.
Gimnozofiştii se plimbă cu mortăciuni în gură.
Greu tulnicele mână baladele la stână.
POEM [29]
Speranţele dictează pamflete în album.
„Ce drac răcneşte, Doamne,-n lampa mea?!...”
Hingherii, pe străzi, înoată-n agheasmă de scrum.
POEM [30]
Lipeşte-ţi, poemule, urechea de cerul din flori!...
Ficaţii, bojocii frigându-şi pe-o plită,
îngerii cântă cetatea bâhlită.
POEM [31]
Scormoneşti prin oraş – afişe, pubele.
O femeie îţi fierbe ţâţele-n vis.
Un câine îţi donează o ţandără de os.
POEM [32]
Vara îşi meceşte şoldurile în sonetele anului.
Greierii torc satele-n seară.
Peniţa vântului. Şi-o călimară.
POEM [33]
Corbul lui Poe vine cu sinetul în plisc:
„Ia-ţi tălpăşiţa, băiete!...
V-aţi damblagit viitorul.”
POEM [34]
Înnebuneşte zaibărul pe dealuri.
Pâş, pâş!..., bătrânul, de sub cruce,
dă iama la ciordit.
POEM [35]
„Ia-ţi butoiaşul şi umblă din piaţă în piaţă!...”
Poliţiştii îmi bagă făcăleţul pe gât.
Poşirca luminii de când m-a chiorât?...
POEM [36]
Nici viaţă, nici moarte – târlii de folos!...
N-ai chef s-o flecăreşti, n-ai chef s-o mierleşti.
Cine decide?... Trăiască nimicul!...
POEM [37]
Bacovienii codri dau iama în oraş
îngălbenind bătrânii din bodegi.
La colţ amurgul răriţează versuri.
POEM [38]
Ce-ai făcut, fiule, din făpturile mele?!...
Guşterii zboară. Privighetorile meliţează tărâţe.
Peştii au zgardă. Oile râmă.
POEM [39]
Am ajuns un bătrânel vrednic de plâns.
Mă pregătesc de somn, de hagialâc.
Ziua mă varsă din cântece-n hău.
POEM [40]
Poetul reciteşte „Evanghelia melancoliei”.
Storcătorii de fluturi îţi înfig ştampila în suflet.
De-acum damblagiii se dau în ţiţeică.
POEM [41]
Nopţile mi se astupă cu trăncăneală de greieri.
Scârbită de sânge, mi se fleşcăieşte sabia-n teacă.
Laudă scurmeicii, gheruţelor sale!...
POEM [42]
Închiriară ţara, ieri, sărăntocii lumii.
Vaci rumegă zambile, se baligă-n muzee.
Poeţii împăiază şişul.
POEM [43]
Scurmeicile se ceartă cu scriptorii-n pubelă.
Un pictor exilează din tablou
iedul râzând de sub umbrelă.
POEM [44]
Actorii ne dau lecţii de suicid pe străzi.
Flămând pugleul scotoceşte
în gâtul ciocârliei din cala unui peşte.
POEM [45]
Sus, duelgiii, pe mal, se bat în lozinci,
pârâiele, jos, se zdrelesc în albii înguste.
Ce sabie retează duhorile pieţei?
POEM [46]
Alăptezi, chicotind, toate gheişele, toţi zăbăucii.
Albastră scurmeica lincheşte tăceri.
Poemul umflă nucii răscrucii.
POEM [47]
„Nu credeam să învăţ să tac vreodată.”
Azi, sicofanţi, vă fac hatârul!...
Limba, iat-o, mi-o retez cu satârul.
POEM [48]
Sicarii,-n feredeu, se bat în jeguri şi-n glume.
În deştele mamei se încâlcesc regate, istorii, cutume.
Cum mă botezi, cheală duhoare din lume?!...
POEM [49]
Învăţătoarele ne vând prezervative, ţâţe, chiloţi.
Profesorii, în lighean, salvează broaştele de la înec.
Inspectoraşii îşi bat fotolii în cur.
POEM [50]
De-o săptămână viaţa îşi bate joc de mine.
Briciul de ras mă întreabă gelos:
„Te-ai hotărât, tataie?!... Nu-i mare scofală!...”
POEM [51]
Ţăranii, fişpanii şi Dumnezeu însămânţează bodegi.
Le ghiorţăie maţul. Se holbează în ceşti.
Privighetoarea, în blid, despăduchează poveşti.
POEM [52]
Ziua, în pălălaia amiezii, cărămida plângea:
„Unde sunt zidurile?... Unde sunt casele mele
în care gloatei fostu-i-am sânge?...”
POEM [53]
Cine s-a scris şi-a sporit dihonia limbii.
Turmele şi-a pierdut, roabele, fiii.
Piară zilele naşterii Sale!... Trăiască neantul!...
POEM [54]
– Merii mai sunt?... – Nu ştiu.
– Dar şerpi şi hoţi?... Mai fug
din rai poemele fără chiloţi?...
POEM [55]
Poetul, o clipă, îşi reciteşte „Viaţa pe rod”,
semnează pe greieri, pe miei, pe ugerul vacii.
Scutură soare din pom. Se furişează, sub clisă, cu el.
POEM [56]
Privighetoarea întemeiază tulnice, dealuri şi oi.
Ne strigă moartea dintr-un păr bătut în lumină:
„Lăsaţi-mi poeţii la mine să vină!...”
POEM [57]
Rotundă, trasă la oblu, seară din mireasmă de tei.
Ulcioare cu vin. Poetul, cu ţicăul, vorbeşte:
„La Viforeni, stihurgii, fiţi oaspeţii mei!...”
POEM [58]
Te speli pe mâini, lătrăule din Pont!...
Orice Cristos rămâne, mâine, păgubos.
Dau bubele, zâmbind, cu rădăcinile în os.
POEM [59]
Şugu, şugu, greierele,
munţi tocind, ţicău, vâlcele
storci diata iernii grele!...
POEM [60]
Pe-o gură de rai, poeţi băcăuani, şi eu amurgind,
recitaţi-mi din Omar Khayyām, din Matsuo Bashô!...
Voi, menade tărcate, meliţaţi-mi păţanii trucate!...
POEM [61]
Se ceartă poezia şi criticii de-un leat:
– Pe ce maidan, coniţă, ai greblat?!...
– În Prut, sticlete, m-am scăldat!...
POEM [62]
Pământul, până ieri, s-a holbat în strofele mele,
mustind de privighetori, de turturele, de greieri.
În care batoză, Doamne, astăzi mă treieri?!...
POEM [63]
Ţebeş, ţebeş, sufleţele,
te-or scopi căţei, căţele!...
Masalale – Uricele Dumitale!...
POEM [64]
Crescuse o lalea dintr-o uşă de fier.
Oratorii ţipau: „Zdreanţa aceasta nu există!...”
Copiii o stropeau cu suflet, cu fluturi.
POEM [65]
Ascunde-te, fuşoi, în copârşeu!...
Dă-i nopţii orţii din chimir!...
Minunile, din veac, au steag de ştir.
POEM [66]
– Cine, poete, îţi bagă pâinea în gură?!...
Cine îţi spală cămaşa, iţarii, colţunii?...
– Moartea, băiete, păscându-şi, în poeme, colunii!...
POEM [67]
Din acest oraş, din această ţară cum să provin?...
Sufletul meu, surioară, şiroieşte din cer
în solzii trandafirului sein!...
POEM [68]
Un zarzăr scrie-n vifor cu peniţa:
„Ce-ai dat lumină, Doamne, s-a crăpat!...
Prin Babel negurile bat.”
POEM [69]
Se zăvorăşte cântecul în pâine,
grei zaibării pălăvrăgesc în lin.
Dezghioacă-mi, iarnă, rănile!... Amin!...
POEM [70]
Ploaia şi-aprinde candela pe dealuri.
Îşi frânge coasa-n cântece de greieri
cosaşu-n reverie tolănit.
POEM [71]
De-o viaţă, Doamne, fost-am ţiparul norocos!...
Iată, râme înghit!... Iată, mă înfig în cârlig!...
De ce, strâmbând din nas, mă vomiţi iarăşi în baltă?...
POEM [72]
Ţi-ai strâns pe-o cobiliţă cerul
şi retezând furtunile din glas,
o, poezie spălăcită, în terciul zeilor te-ai ras!...
POEM [73]
„Unde-s lingăii, căpăii, haidăii,
gheara scurmeicii, zeul golan?...”,
se vaită ruinei ulciorul dintr-un han.
POEM [74]
Mă caută ogarii cu lumânarea-n târg.
Gâfâind la oblâncul furtunii,
sufletul meu rumegă o iarnă de orb.
POEM [75]
Ce mi-a rămas?... Să mă dau cu scăfârlia de-un zid!...
Ce ţi-a rămas?... Pacea dintr-un munte lichid!...
Ce ne-a rămas?... Palton de hârtie, coşciug ecologic!...
POEM [76]
Rup greierii peceţile regeşti.
Am botezat colduşii, pârcii îndoielii,
supus, „al Dumneavoastră Scardanelli”.
POEM [77]
Demostene stă cu burtica la soare. Mestecă pietre.
Filipicele bat câmpii. Trăgând fumuri pe nas,
îngerii, pe trepied, deflorează Apocalipsa.
POEM [78]
Această procesiune se developează după tipic.
S-a prăpădit oratorul. „Odihnească-se-n pace!...”
Fiii alambicului râd în hohote.
POEM [79]
Tovărăşeşte, Doamne, protestez!...
Scandalagiu, şi beţivan, şi prost,
eu, poezia, stârv ţi-am fost?...
POEM [80]
Aseară, la duhovnic, istoria intrând,
poveştile, din straiţă, şi-a răsturnat:
„Fui vrednică!... V-am urinat!...”
ŞTEFAN DINCESCU
ADIO, MISTER BASHÔ!
„Să facem târgul: preţul e o cupă
Cu tainica licoare-a plăcerii minunate
Să pot muri cântând, cu gura plină
De cântece neruşinate.”
ADY ENDRE
POEM [1]
Să evadez din tulburele suflet,
iată, mă dezmoştenesc, iată, mă exilez!...
Eul, coteiul, ţuşti!... pe scenă.
POEM [2]
– Despre Ştefan Dincescu?... – Nici bune, nici rele!...
S-a retras din ring c-o scobitoare între dinţi
ca Toulouse-Lautrec, cel înalt cât spicul de orz.
POEM [3]
Lăsaţi lighioanele să vină la mine!...
Lăsaţi pietrele să vină la mine!...
Voi, tăgârţari gălăgioşi, căraţi-vă!...
POEM [4]
– Ce vrei, oltene, să te plămădesc de-acum?...
– Nu păuniţă, Doamne, vultur, leu,
ci spice de grâu zâmbind între dinţii de ied!...
POEM [5]
De mâine n-am să mai frec menta pe-aici.
Mă vor striga izvoarele, privighetorile.
Cititorul – niciodată, călăul!...
POEM [6]
Din zori până-n seară vociferează cuvintele:
„Ne doare-n popou de inima voastră,
oameni smintiţi!... Daţi-ne pace!...”
POEM [7]
– Să fii poet înseamnă robăcie!...
– Hei, Mister Valéry, poţi să decizi?...
Boul bunicii este geniu?...
POEM [8]
Soarele aţipeşte în ochii bunicilor.
Nepoţii se cocoţează-n poveştile din pod.
N-o giugiuliţi, poeţi!... Muşcaţi furtuna!...
POEM [9]
Nulitate gonflabilă, fanatul escroc
să-mi scrieţi pe cruce?...
Greier turbat de curaj, vă implor!...
POEM [10]
Se trăieşte pe Net. Se moare pe Net.
Poetul?... Naivă goarnă ciuruită
în care vociferează gândacii.
POEM [11]
De-atâta celebritate
mâţa vecinilor visează
să se uşureze, estetic, pe tenişii mei.
POEM [12]
– În eternitate nu intri
prin ţâţele curvei, prin cardul bancar.
– Prin zarva poeziei?... – Pa, prostane!...
POEM [13]
– Cât dai pe vară, poete?!... – O ceapă degerată!...
– Pe toamnă, poete?!... – O ceapă degerată!...
– Pe iarnă, poete?!... – O ceapă degerată!...
POEM [14]
Mi-am cheltuit o viaţă în coşmar
să declanşez taraful unui greier.
De-acum, urzici, mă toacă proştii.
POEM [15]
Ţi-ai bătut joc de-o viaţă de om
să ajungi rubicond, gurmand şoricel
în bibliotecile din Cacaleţii din Vale.
POEM [16]
S-au scumpit biscuiţii, laptele, peştele,
dar s-a ieftinit moartea.
Bucuraţi-vă!...
POEM [17]
Soarele îngenunchează lângă spicul de grâu:
„Bună dimineaţa, Luminăţia Ta!...
Ai dormit bine?...”
POEM [18]
O mucedă, şoldie slujnicuţă
ia pe făraş aureolele poeţilor
şi le azvârle, zi de zi, în closetul primarului.
POEM [19]
Cu ţâţele muierea udă mărul.
Adam o linge în buric.
Pe prispă Dumnezeu se screme pe oliţă.
POEM [20]
Se exilează fericirea în talcioc.
Mi-aţi şterpelit bobiţele de pâine
din ochii vlăguitului căţel.
POEM [21]
Poetul, călărindu-şi muza, dădu colţul.
Vă rămâne, concetăţeni, opera lui!...
Şerbet în izmene!... Zâmbiţi!...
POEM [22]
– Ce ştie omul din om?... – Nimic, frăţioare!...
– Moartea din moarte?... – Nimic, surioară!...
– Crucea din cruce?... – Nimic, Diogene!...
POEM [23]
Daţi-mi cuvântul răcnind în isprăvile zeilor!...
Voi, băcăuani, trăiţi râzând
cu veacul sfârâind în gură!...
POEM [24]
În boscheţi şi-n OTV
se defilează pe silicoane, pe burtă, pe buci.
Succes, duduie Safo!... Vă ador!...
POEM [25]
– Cine-ţi spovedeşte strofele, rima?... – Nisipul!...
– Cine-ţi gripează norocul?... – Nisipul!...
– Cine-ţi deşiră ecoul?... – Nisipul!...
POEM [26]
Poetul, nici pâinea, nici sufletul,
nu-şi mai împarte cu mierla, cu Domnul.
– Facă-se voia cucutei, Socrate!... – Amin!...
POEM [27]
S-au ieftinit discipolii, statuile şi cucuruzul.
De foame se inflamează sufletul copiilor.
Maţele politrucilor, zarva lor toxică!...
POEM [28]
Venerându-l pe Bashô, prozeliţii clamează:
„Uşa, Doamne, când ţi-am zărit-o?!...
Masa, Doamne, când ţi-am tocit-o?!...”
POEM [29]
Să dăm turcheze sensuri palavrelor cetăţii!...
Acestui haiku i-au crăpat ochii
uitându-se-n trânjii Dalilei.
POEM [30]
Orice ideal se paradeşte.
Fii blând!... Nenorocirea îţi taie buricul.
Fii blând!... Faima îţi implantează corniţe.
POEM [31]
Vai, şi-acest secol a debutat
printr-o giruetă bezmetică
vâjâind pe colibă!...
POEM [32]
Poetul închiriază o ciocârlie.
Turiştii ţac, ţac!... fotografiază
vidul arzând peste soclu.
POEM [33]
Bucătăriile regale
furnizează o supă leşinată.
Voi, maidanezii famelici, o fituiţi în extaz.
POEM [34]
Am pipăit buricul piţipoancei. Mi-a fost bine.
Am pipăit Olimpul. Mi-a fost bine.
Am pipăit neantul. Mi-a fost bine.
POEM [35]
Ce deplorabile gângănii, Doamne,
poeţii colcăind în imnuri
ca viermii într-un măr domnesc!...
POEM [36]
Acest regat, cât o pleoapă de ştiucă,
palpită-ntre fiinţe şi rumenul vid.
Pe-o cămilă să-l străbaţi fluierând!...
POEM [37]
– Ce-mi rămâne, Doamne, din împărăţiile tale?!...
– Iată paragina!... Iată, în cotloanele sale,
înflorind puţa copilului!...
POEM [38]
Să nimereşti drumul spre casă
în fereastră ţi-afişez sufletul meu,
sorcovă, mamă, colid de Crăciun!...
POEM [39]
– Nevermore!... Nevermore!... Nevermore!...
– Devii enervant, coroiatule!... Na!...
Exersează alte cuvinte!...
POEM [40]
Cărţile, jur, nu le-am citit pe toate!...
Adio, convivi!... Cântecul, ţiuind,
mă stârpeşte din soartă.
POEM [41]
Mâine toţi mă vor aclama.
Mâine toţi se vor proclama fraţii mei.
Până mâine, Doamne, sub ce tavan voi aţipi?...
POEM [42]
Până când te vei dezbrăca de tine
ca şarpele, pe răzor, de pielea sa înflorată?...
Bagă la cap!... Rămâi amnar!...
POEM [43]
De-atâtea sălcii plângăreţe,
de-atâţia greieri, de-atâta lună
ţi se apleacă, poete!... Ratare, duhneşti!...
POEM [44]
Închiriaţi-mi, fiii mei, o altă viaţă!...
Să aibă ieşire la mare, stele clocind
în vârf de catarg!...
POEM [45]
Reci pandalii dau buzna din haikuuri
ca muştele-n closetul de la ţară.
Haijinii muşcă din lună. Îi plesneşte damblaua.
POEM [46]
Aceleaşi ape umflând prăpădul,
aceiaşi parlamentari făcând spume la gură,
acelaşi Dumnezeu, titirez, în vacanţă.
POEM [47]
Pe uşile noastre se iscăleşte demenţa.
– Cine-i Jean Valjean, domnule învăţător?!...
– Fratele vostru!... La joacă, băieţi!...
POEM [48]
Se-ndoaie veşnicia de muşte şi scaieţi.
Azi gloria, Musaios, în târguri se deşiră
ca ştrampii curvei în boscheţi!...
POEM [49]
Nici tauri, nici toreadori!...
Făt-Frumos trage făină pe nas.
Justiţia adoră sexul oral.
POEM [50]
Şontâc-şontâc – prin Ţara Făgăduinţei.
Nimeni nu intră. Nimeni nu iese.
Oameni pe cartelă. Jivine-n albume.
POEM [51]
Vântul cocoloşeşte căţeii pe străzi.
Poezia cerşeşte chiştoace-n bodegi.
Viitorul a ieşit din garanţie.
POEM [52]
Ca laptele de capră, îndoit cu apă,
se subţiază fantezia în hoituri de Bacău.
Dă-i foc haijinului înfofolit în bube!...
POEM [53]
Zeii, pe lângă noi, au fost nişte păcălici.
Ei au fabricat soarele, stelele, munţii.
Noi?... Bolile, foamea, azilul. Cu bine!...
POEM [54]
Am trecut, fiii mei, pe la voi din greşeală!...
Ceaiul – grozav, biscuiţii – miracol.
Adio!... Cerul mă-nhaţă de guler. Adio!...
POEM [55]
Ne-au iubit soldaţii. Vai de capul nostru!...
Ne-au iubit profeţii. Vai de capul nostru!...
Ne-au iubit poeţii. Vai de capul nostru!...
POEM [56]
Au aţipit trompete, chimvale şi ţambal.
Euridice mulge puricii-n bordel.
Se leagănă în ştreanguri alt popor.
POEM [57]
Răcneşte opincarul de pe zebră:
„Mi-ai înmuiat posmagii în oţet.
Ai aţipit la pocher, Doamne?!...”
POEM [58]
Ţi-ai agăţat la gât, duduie poezie,
vetustele provincii rebegite!...
Acum dai buzna la duhovnic?... Marş!...
POEM [59]
În pragul cărei case să adorm
la ţâţa oilor, în oul rândunicii?...
Ştanţez frăţiile furnicii.
POEM [60]
Ne-au călărit muiştii, spăgarii, ţucălarii
zobindu-mă în şteampul beteagului noroc.
Dau ortul revoluţii, puştime, în talcioc!...
POEM [61]
Când m-am retras în pivniţă, v-aţi mâniat.
Când m-am expus în for, v-aţi mâniat.
Mă-ntind pe năsălie. Mucles, frate!...
POEM [62]
Fotolii goale, cărţi – vădane.
Răceşte libertatea între voi.
Azi moartea îmi donează un rinichi.
POEM [63]
Până la uşă viaţa năduşeşte.
Casa urăşte, mamă, leacul meu!...
În geam – răvaşe de la Dumnezeu.
POEM [64]
În zori în paradisul reveriei tale
intrară prostălăii cu volocul.
În Salomeea, Ioane, bâzâie sorocul!...
POEM [65]
Se-nchină sufletul în cântec
şi cântecul se-nchină-n Dumnezeu
în veac zgârcit, şomer şi derbedeu!...
POEM [66]
Se istovesc în insomnia morţii
privighetorile cu stelele în cioc.
Ne leagănă prohodul în poală de gheroc.
POEM [67]
Agaţă-mă sugaci la ţâţa mamei!...
Trage-mi pe văz vibratul văl de lună!...
Hai, cântă-mi, nemurire!... Noapte bună!...
POEM [68]
În faţa plutonului de execuţie
Şeherezada strigă: „Trageţi, poeţi!...”
Faust împuşcă babuşcă, procleţi.
POEM [69]
Când sila bate-n uşa casei mele,
suflă-mi în lampă, Doamne, până-n oase!...
Am otrăvit nepoţii furtunilor pioase.
POEM [70]
Vând provincie în stare excelentă,
sărăcie cu nouă etaje, garaj şi pivniţă,
statui lesbiene, delatori cu trombon.
POEM [71]
Fugind fulgerător mă spintec, mă ajung
în viitorul devenind trecut,
garoafă în albumul doamnei Jung.
POEM [72]
V-aţi înecat în diplome şi în proiecte.
Istoria ne-o vindeţi pe ţigări Piratul.
Şi ave, Cezar, plagiatul!...
POEM [73]
Notează!... Ţepeş a uitat de noi.
Renunţă!... Emanaţii au turbat.
Votează!... Viitorul s-a uscat.
POEM [74]
Azi importăm şi aer, şi ploaie, şi pământ.
Azi exportăm doar târfe şi păduchi.
Arăm cu mâinile-n rărunchi.
POEM [75]
Toamna ridează fluierele-n greier.
Orice rai se-nsoară într-o vale.
Ne bate Unchiul Charles cu biciul peste şale.
POEM [76]
Leşină Kant şi Hegel, de foame, în azil.
Pe străzi istoria turbează-n pui.
Sar vipere din ceafa guşatelor statui.
POEM [77]
Nici pe pământ şi nici în cer
Itaca nu-i acasă, stimabile Mon Cher!...
Şi-n lacrimi porţi opinci de fier.
POEM [78]
Au fugit pădurile din ţară.
Apele se-neacă în izvor. Ei, sacagiii,
trag aghioase cu cimitirele-n pridvor.
POEM [79]
Ideile sărută palmele date peste ceafă.
Minerii urlă pe Calea Victoriei:
„Tovarăşi, noi nu gândim, noi vă belim!...”
POEM [80]
Să-mi cumpăr o cămaşă de protecţie?...
Dintr-un boboc de trandafir
mă examinează bocancul soldatului.
POEM [81]
Pe-o fleică de porc, pe-o sticlă de vin
rimacii şi-au vândut democraţia lătratului.
Exersez, în culise, meseria de-a muri.
POEM [82]
Criticii literari juisează în spatele oglinzii.
Posteritatea face trotuarul.
Şi-am pariat pe ruina tăcerii!...
POEM [83]
Privighetoarea bate câmpii
între cizmele lui Švejk şi lancea lui Pyrrhos.
Sărutăm aplauzele pietroaielor.
POEM [84]
„Fiii de lapte să ridice piatra!...”
Şi-au năvălit tâlharii peste noi
cu maiul, cu păleaţa, cu resteul.
POEM [85]
Tăceri scâncind la gura sobei!...
Prezent mofluz!... Viitor pe cartelă!...
Cutia milei!... Moarte gravidă!...
POEM [86]
Copiii mă învaţă să beau lapte cu paiul
din palma lui Matsuo Bashô.
De voi timpului meu i s-a făcut silă!...
POEM [87]
Oamenii de ştiinţă emasculează viitorul.
Criticii literari inventează pixul de piatră.
Ziariştii freacă bancherii la cur.
POEM [88]
Ştiu: o copilărie, o tristeţe şi-atât.
Ştiu: o tinereţe, o deznădejde şi-atât.
Ştiu: o bătrâneţe, o greaţă şi-atât.
POEM [89]
Hoinărind pe străzile Bacăului,
mi-am sărutat anonimatul pe gură.
De mâine să îi daţi papucii!...
POEM [90]
Din silă prezentul şi-a dat demisia.
Din nepricepere viitorul a fost avortat.
Până la imn zorii vor face infarct.
POEM [91]
Tăcerea sărută poetul pe suflet.
Trecutul spală glorii în cuşca unui leu.
Viitorul se smântâneşte cu alt penteleu.
POEM [92]
Sufletul tremură în faţa oglinzii.
Inspiraţia îşi epilează poemele.
Orice dezastru învaţă bunele maniere.
POEM [93]
Ieri – debutant anonim!... Azi – geniu anonim!...
În cărţile mele ţăranul împachetează jumări.
Doamne, pe Orfeu grozav l-ai ratat!...
POEM [94]
Universul gângureşte într-o albină.
Peştii lui Hemingway ne salută pe toţi.
Puşca de vânătoare îmi ţăndăreşte gura.
POEM [95]
Prin viziera celulei îmi examinez vizitatorii:
François Villon, Khayyām, Baudelaire şi Poe.
„Salut, Serghei!... Ucide-ţi caii!...”
POEM [96]
Mi-am descoperit capul în tolba vânătorului.
Libertatea şi-a scos virginitatea la licitaţie.
La CNSAS şi la Ierusalim te duci să vii.
POEM [97]
Dacă eşti soldat, să mori în tranşee!...
Dacă eşti câine, să mori între câinii tăi!...
Dacă eşti om, să mori din milă pentru veveriţe!...
POEM [98]
Fericirea şi-a dat demisia din România.
Toate profeţiile politice şi-au tăiat venele.
Eşecul extrage doar lozuri câştigătoare.
POEM [99]
Adorm cu visele plângând pe masă.
Rimele îmi aprind o lumânare.
Nucul din fereastră îmi trage clopotul.
POEM [100]
Plouă-n tranşee. Plouă-n gamela soldatului.
În raniţă bastonul de mareşal a putrezit.
În uşa bisericii Dumnezeu împarte decoraţii.
POEM [101]
Nu se mai aud tunurile. Napoleon a tulit-o.
Steagurile au ajuns preşuri prin muzee.
Poezia strigă: „Soldaţi, baioneta la armă!...”
POEM [102]
Mi-am instruit matrozii, sirenele, vâslaşii.
Mi-am construit şi fluviul, şi navele, şi vântul.
Lărgeşte-mi, Doamne, cerul, nu pământul!...
POEM [103]
Alte nenorociri sexy. Alte eşecuri digerabile.
Alt Partid al Poporului. Alte religii inflamabile.
Tot mai bătrân, mai sărac, mai posac!...
POEM [104]
Prin gardul puşcăriei oftează turiştii.
Ziariştii îşi licitează condeiul în piaţă.
Bunicii donează sânge pe-o cană de ceai.
POEM [105]
Mediocritatea avortează la tribună.
Dictez poeme florilor de tei.
Toţi se usucă. Dă-i dracului!...
POEM [106]
Rotunjindu-se-n boală, de-acum
bătrâneţea linge azurul din scrum.
Dacă renaşti, versul îţi pictează ouă de Paşti!...
POEM [107]
Fusei o blondă fabricată.
Băui tutun, rachiu şi preacurvii niţel.
De astmă dădui colţul. Pa, drumeţi!...
POEM [108]
Se umflă România în dosare.
Trandafirii plantaţi de mineri
îţi trag bobârnace în nas.
POEM [109]
Doi covrigei, o ceaşcă de nechezol.
Anunţă OTV-ul explozii sindicale.
Vine Ignatul?... Pulimea driblează!...
POEM [110]
Tânăr şi prost. „Poezia sunt eu!...”
Bătrân şi prost. „Veşnicia sunt eu!...”
În spate tăcerea pufneşte în râs.
POEM [111]
În pivniţă cotcodăceşte bezna.
Pe gard cocoşul ciuguleşte zorii.
În călimară şerpii şi-au macerat cocorii.
POEM [112]
Şi-a-nchis gogoşeria căpuşa de Bacău.
Se-nvârte în osânză şi visează, proasta,
sfioase lănci muşcându-mi coasta!...
POEM [113]
Deschid ferestrele. O ţigaretă.
Mă-ntreabă anii: „N-ai crăpat, tataie?!...”
În horn s-a constipat o cucuvaie.
POEM [114]
În mâzga Dunării, pe la Cetate,
rimaciul, venerându-şi gogoşarii,
stă la taifas cu ţucălarii.
POEM [115]
În spatele biroului se usucă o umbră.
Cuvintele îşi dau duhul
pe tăişul haikuului.
POEM [116]
V-aş hori, dar cobza-i spartă!...
Ne-a izbit Vel Boc în soartă.
În coteţ scrofiţa-i moartă.
POEM [117]
Mi-am luat provincia în traistă
şi m-am pilit într-un ungher de cer.
„Lucraţi discret, zbilţarii mei!...”, vă cer.
POEM [118]
Zgârciţii ani mi-am prăpădit agil
şi-am devenit un tâmpiţel senil.
Rashid m-a tipărit jelanie pe-un zid.
POEM [119]
Nu mă găsiţi moimiţă în saloane.
Nu mă găsiţi căţea într-un bordel.
V-am fost Şeherezadă, asfodel!...
POEM [120]
Şi-am fost Orfeu, şi-am fost birlic
pe vremea comisarului Şoric!...
Pe dragavei popoarele trăgeau la dric.
POEM [121]
În toiul nopţii Universul
îşi fierbe sâmburii, reversul.
O stea îmi taie de la gleznă versul.
POEM [122]
Transpiră gerul. Bezna s-a lipit.
Fărâmă de secundă o clipă ne-a clipit.
Ne prăvălim pe uşa unui mit!...
POEM [123]
Se stinge priveghiul celei din urmă speranţe.
Nicio lebădă pe lac!... Niciun tei pe Copou!...
Vederea schiază-n gălbenuşuri de ou.
POEM [124]
De-aseară Omul Negru juvăţuri săpuneşte.
Şi-a interzis să ne zâmbim frăţeşte,
să-i fiu opaiţ pâinii, molan, tămâie, peşte!...
POEM [125]
Ţi-ai ucis, femeie, sufletul şi fiul
şi-ai ajuns o mâţă de la blid la blid!...
Ne-ai tuflit destinul, mucegai, pe zid.
POEM [126]
Ce vreme mititică, tu, veac împestriţat!...
Ne-ai lustruit zăbală, năuc m-ai sfârtecat.
Îngenunchez genune în nimb de Ararat.
POEM [127]
Ţi-am lăsat pârâul, fiule, şi grâul!...
Ţi-am lăsat lumină, luncile şi vântul.
Să trăieşti din rouă sărutând pământul!...
POEM [128]
Nici prea târziu, nici prea devreme!...
Veniră viaţă, moarte, iubeţe, la soroc.
De-acum posterităţii îi plămădim gheroc.
ŞTEFAN DINCESCU
POEME ÎNTR-UN VÂRF DE AC
„Culorile se sfarmă
şi gloria e dată ca sfecla, ca tărâţa
la porci. Sau ca lătura.”
ION CARAION
POEM [1]
Ai ghicit vreodată cum începe cântul
dintr-o primăvară, într-un colţ de-arenă?...
Acele îşi bagă auriga-n venă?...
POEM [2]
Până mâine cine o să-mi ţină chipul
într-o cantă cu acizi?... Până mâine, Doamne,
ai răbdare?!... O să-nveţi să mai ucizi!...
POEM [3]
Hannibal cu elefanţii, pasămite,
s-au pitit într-o cutie de chibrite.
Doamne, ne-am iubit pe bâjbâite!...
POEM [4]
Ce vor face zilele cu mine, în cazanie
mi-ai desluşit. Cum mă prăvăleşti
în iad, jupâne, fără o ţăpligă de chibrit?!...
POEM [5]
Cezarul cel roşu îţi cinsti, cu biciul, nopţile
de agonie şi-ţi tufli – rotund, la iconiţă –
dreptul tău la suicid, la nebunie.
POEM [6]
De ce asculţi privighetorile, scatiul,
nu sufletul orbecăind, înnoitor, pe ape,
nu drujbele călcând pisicile pe pleoape?...
POEM [7]
Nicio rază nu respiră în spârnăul
veacului pârât. Lunga ciumă nu-i o brumă
ce-i trecu scatiului, cântând, prin gât?...
POEM [8]
Ia-mi corvoada cântului, din spate, vântule
de seară, băşicând arţarii!... Cine-mi
mută, pe sub lege, mările şi năvodarii?...
POEM [9]
Nu aleargă tribul spart la judecată.
Unde-or fi zdrângarii, larii, oratorii?...
O cenuşă într-o nalbă: defendorii, cârtitorii!...
POEM [10]
Pe un deal spoit de vulpile fâşneţe
un arţar fălos se frăsuieşte. Cloşcărind
într-o bulboană, luna sparge ochii altui peşte!...
POEM [11]
Leul şi-a halit pedichiuristul.
Stă lângă altar, lingând iertare.
Un smardoi îi pune şaua în spinare.
POEM [12]
Scatiul a uitat să cânte, dar înjură.
L-a inundat scursoarea comunistă. Vin anii
cu scurmeicile în gură şi cu biştarii în batistă.
POEM [13]
Zi degeaba, zi scoruşă!... Ţii dosite,
după uşă, urcioraşe cu cenuşă.
Domnul pune de-o culcuşă.
POEM [14]
Zambila de la geamul mamei s-a otrăvit
c-o frumuseţe arogantă. Turnându-i fulgere
la rădăcină, azi o invită Dumnezeu la cină.
POEM [15]
Când rănile se dau în stambă,
mă-nvârt ca titirezul uns cu miere,
sub pofta biciului spălat în fiere.
POEM [16]
Oglinjoară, văduvioară, ară
boliştea în ţară!... De atâta foc şi pară
n-are cine să mai moară. Câţ!...
POEM [17]
Pisoiul rătăcit în blana flendurită îşi bagă labele
în călimara ponegrită şi-mi bate punct după restriştea
din poem. Din flama fiarelor flanor mă chem!...
POEM [18]
Din colivii tichia haijinului mă strânge
subţire şi încercănată. Rămân ce-am fost: o surlă
bulbucată. Iar Vel Dincescu pe-altă dată?...
POEM [19]
Zi ciudoasă, zi de Paşte!... Prin biserici
auriga umblă, azi, cu atelajul. Mâinele –
în zece feţe!... Vezi comândul şi sevrajul?...
POEM [20]
Înghesuit în cearcănele de codană ori în extazul
dimineţii de scatiu, dibace, Dumnezeule
liliachiu, mă calci pe elegiile din rană!...
POEM [21]
Cum trăsnetul îi dă în ţeastă şi-l ia
puhoiul în spinare, azi câinele devine
mai bisericos, uitând de haitele-n turbare.
POEM [22]
Poetul manevrează păpădii şi stele.
Un calemgiu stochează poemele
înfierbântate şi înveleşte fudulii în ele.
POEM [23]
Călare pe un fluture de rouă, haijinul
s-a tot dus prin lume până ce fluturii s-au isprăvit.
De când mi-atârnă veşnicia într-un nit?...
POEM [24]
Din troaca porcilor dacă prânzeşte, retează-i ciocul,
scoate-i ochiul păunului dedat la carnavalul
gloatei!... Ce oblojeşte, drace!..., minijupa zloatei?...
POEM [25]
În grădinile sanctificatelor ospicii,
toamna bate nucăria cu vătraiul.
Vodă-nsămânţează ficţiunile cu scaiul.
POEM [26]
Se smiorcăie în colivie leul.
În foruri veştile au clopoţei la glezne.
Scânceşte moartea-n adipoase bezne.
POEM [27]
Ce dobitoc mi-am fost când mi-am crezut
că oful ierbii din asfalt ţâşnind opreşte-n grajduri
armăsarii lui Ahile, târându-se, mâţoii, pe şezut!...
POEM [28]
M-am îndoit sub policarul unui funambul
jucând pe taierul Cezarului sfădeţ. Nu, Doamne,
m-ai vândut pigmeu şi mălăieţ?!...
POEM [29]
Pâinea se mâhneşte de-aşteptare,
vinul îşi dă duhul în pahare. Clanţa uşii
mi-a sărit într-un rechin din mare.
POEM [30]
Cocoloaşe face liniştea pe ramuri
şi-n opaiţ negura îşi subţiază seul.
Versul îşi roteşte-n rime caduceul.
POEM [31]
Căneala veştilor o spală ploaia asta, pe care-o
spionezi dintr-un balcon trăsnit, sub care îşi mai
fierbe supa bâlbarul Mengele cel cătrănit.
POEM [32]
Moartea îşi începe sultanatul. Străzile
schiţează psalmii. Indecent, scamatorii
şi bufonii trag obiele-n parlament.
POEM [33]
M-ai răsplătit cu gloriile unui naufragiu,
când, Doamne, îmi păşteai asinul
între demenţă şi carnagiu?!...
POEM [34]
V-am plâns c-o lacrimă în stare,
irecuzabili turmentaţi, să ducă tigrul
în spinare!... De ce, brânzarilor, muşcaţi?!...
POEM [35]
Îndeasă teii într-un cântec firava linişte
sporindu-şi firfirigul. Ferestrele îţi sunt cârpite
c-o negură din care şiroieşte frigul.
POEM [36]
Domnul şi-a pornit şapirograful.
Astăzi face râme, cârtiţe şi viezuri.
Cum va scoate, mâine, cojile din miezuri?...
POEM [37]
Primăvară, iarnă, ce-am făcut cu voi?!...
V-am vândut, ochioase, pe doi creiţari
îngerilor nopţii, bravi şi bişniţari!...
POEM [38]
Pe-o buturugă din cetate ieri
gâtul mi l-am aşezat. Călăul încă mai
prânzeşte. Nu eu îmi sunt călăul patentat?...
POEM [39]
Mă sperie acest belşug de sărăcie. Pe-acilea
nu respiră nicio liră. De-acilea se extrase
păuniţa pe care satrapiile o jumuliră.
POEM [40]
De indecenţa nuferilor zăpăciţi se infectează
pizmăreţul gând al apei în care Pilat îşi clăteşte
barba. P.S. Stropiţi mărarul, ştevia, rubarba!...
POEM [41]
Pe când exilul răbufneşte-n stele, pleşcarii
dau cu tăvălugul peste tine. Să fie bluf
de primăvară?... Te-nchiriază, găgăuţă, orişicine!...
POEM [42]
Pe-o alee trasă cu briceagul, o veveriţă
îmi atacă rugăciunea care stă proptită într-un vers.
Ascult, la vămi, plesnind veciile din univers.
POEM [43]
O negură dosind tuneluri hămesite
flanchează marşul calului locvace. Ţipa-vom
cândva gorobeţi sub ferăstraiele de dobitoace.
POEM [44]
Lira nu mai vrea să-mi fie uşă. Sparta
nu mai vrea să-mi fie casă. Doar măscuţa
chipul mi-l înghite şi plocon dihorilor mă lasă.
POEM [45]
Am campat pe Golgota să-mi văd oile ducând,
în boturi, lupii tineri, învăţându-i să îşi sape
groapa. Unde-s ţarii, pamfletarii, ţoapa?...
POEM [46]
Mister Vineri s-a întors mogul acasă.
Scoate iepuroaicele din pălărie,
tărtăcuţa lui Crusoe din colivie.
POEM [47]
Mai lasă-mi păsările, sclifosită poezie,
suav nefiind sclipind în toropeala din găoace!...
Ce-i nefăcut poşircă s-ar desface!...
POEM [48]
Din tezele Cezarului făcuşi pingele, din uvrierii lui
ţi-ai inventat căpute şi ţi-ai durat altar,
tembel, din cocoşelul ghiocelului rebel.
POEM [49]
Dar unde-i lampa doicii, soră mare,
să ne-ncălzim pe sticla ei sitarul din care dinastia
ne găteşte agapele, vecerniile, sărindarul?!...
POEM [50]
Din raiul pric şi liliput cum să rămâi
c-o tărăboanţă în care câţa îşi cloceşte puii
slujind fachirii de la manutanţă?...
POEM [51]
Se-aude rinocerul cel mai verde
cum îşi propteşte în statui arţagul
şi le sfărâmă scăfârlia cu baltagul.
POEM [52]
Ţi-ai băgat luceferii sub pălărie,
neamule de târlă, neamule de tuci,
şi ţi-ai strâns, la vetre, îngerii de muci!...
POEM [53]
Ştiut-am, Doamne, că năvleg Cezarul
ne-a vrut coleaşă, boască şi melasă!...
L-am învăţat, murind, că „mie-mi pasă”.
POEM [54]
Driblând Peloponezul, Salonicul,
se-aude rinocerul cel mai roşu cum îşi goleşte
în statui piticul şi le înghite pipota cu polonicul.
POEM [55]
Cât de uituc mi-a fost poetul ăsta, mamă,
de şi-a uitat şi mâna în poeme, de nu am loc
să-mi împletesc cosiţa, când libovul dictează-mi teme!...
POEM [56]
Să mori în orice bătălie e, fiule, sfinţită
ştiinţă mare, la care se închină anagnoştii
din care mările îşi iau furtivele izvoare!...
POEM [57]
Vin nopţile cu otuzbirul şi se lăţesc
în flautul de isprăvit. Trompeta nu-i acasă,
ci la morgă!... De-acuma, Doamne, suntem chit!...
POEM [58]
Să-ncepem epurările de primăvară?...
De-acum se vând statuile pe borş, pe caracudă.
De-acum dinţoasă veşnicia visează să ne mai audă.
POEM [59]
Inertă zi de primăvară, incestuoasă laudă
de chipuri, ia-ţi catrafusele şi du-te, soră
mare, la neamurile tale din nisipuri!...
POEM [60]
Se-aude rinocerul cel mai negru cum se înfige
în statuile din parc şi le retează braţele
cu ferăstrăul. Mai calcă-n străchinet lătrăul?...
POEM [61]
Ţi-au vânat discipolii învăţătura şi ţi-au pus
popriri pe cutezanţă. Cum te-au dus în piaţa
mare învelit, năpruiule, în hanţă?!...
POEM [62]
Până mâine cine să mă nască iute
primenind puierniţa dreptăţii?... Doamne,
stinge-ne-am în imnul bolilor cretinătăţii!...
POEM [63]
Mai musteşti în nedreptate,
suflete bloncos, inept?!... Cine, greiere,
ne soarbe soarele şi îngerii din piept?!...
POEM [64]
Când o să vină mesagerul, Doamne,
mărunt, subţire, potolit, să-mi pună un răvaş
în palmă, frângându-mă într-un ecou şcolit?!...
POEM [65]
O ploaie îşi lărgeşte muncile pe iazuri. C-o aripă
de vultur îndoielnic muntele pictat îşi taie gâtul.
P.S. Niciun groştei nu-şi excizează râtul!...
POEM [66]
Că mi-ai făcut o mantie regală din petice
de mahala borţoasă, cine-ar putea să-ţi stingă
nimbul, Doamne, sub dinastia caraghioasă?!...
POEM [67]
Această iarbă inocentă şi incertă, această
iarbă doctrinară şi augustă se ţine scai de pana
care-mi scrie şi ţi se uită, nemurire, pe sub fustă!...
POEM [68]
Doar brânduşile de toamnă (cloţe
răbdătoare) stau pe şevalet. Ploaie aspră,
cârtitoare!... Fulgere – în ţoale de valet!...
POEM [69]
Să nu-i spui, Doamne, mâinii drepte
cum stânga o trişează şi o-njură, cu anasâna
când îi ia caimacul şi-i dă cu greieri peste gură!...
POEM [70]
Lungindu-şi hărţile şi trapul, doveditor, tenace
ziguratul a ieşit în lume chiar pe poarta mare
şi, plod clevetitor, şi-a mătrăşit satrapul.
POEM [71]
Pielea dudului, cicălitoare, frige frig
în raiul meu subţire. Cu speranţe
clandestine, ziua haiduceşte prin psaltire.
POEM [72]
O pitulice jucăuşă pe umărul statuii face
nişte semne de care se întunecă arcaşul.
Din glorii, prinţe, v-a rămas rântaşul!...
POEM [73]
Sub tălpi avut-am mări, imperii, iar voi, scârţarilor,
m-aţi răsturnat în glastră şi-acum vă aşteptaţi
să vă aplaud, topindu-mă în ciurda voastră!...
POEM [74]
Vinde-m-aş psaltire unor motofleţi!...
Spânzuraţi de-o flintă, vânător şi rit,
să ieşim la mare, Doamne, ne-am cuscrit!...
POEM [75]
Cine îţi fură, veacule bloncos, neliniştea
condeiului rapace, din care inorogul
se desface împins, cu juncii, la prăşit?!...
POEM [76]
Azi steaua plânge dorul haitei de-a fi o tobă
pe-un maidan cu gioarse, pe care îl prăşeşte
Penelopa cu ţâţele pe dos întoarse!...
POEM [77]
De-atâta ţârâit de greieri n-auzi
cum crapă noaptea pe la-nchieturi,
iar sufletul ţi-e gheb de julituri?...
POEM [78]
Scatiul se sfădea cu sfinţii lingând botforii
lui Ahile, întors din carnavalul de la Troia.
Păpase dânsul, poezie, celebrul sălămior cu soia?!...
POEM [79]
Când s-a spart cuţitul din privire,
stihurgiule fălos?!... Fluturi vin din amintire
întorcându-ţi cioarecii pe dos.
POEM [80]
Tu, marea mării care vine din jalea neamului
bouţ, deschide-ţi plajele să îmi schiţez
la soare halima parcelor trăncănitoare!...
POEM [81]
Graiule din iarnă, raiule din moarte,
câtă limpezime, barde, vă desparte?!...
Ochilor de câine, ne-am bătut în parte!...
POEM [82]
Înjosirea, sfada, vicleşugul şi-au întins
pe masa ta belşugul. Doamne, câtă
paradire îţi încape în lucire?!...
POEM [83]
De mâine ai să fii acelaşi ţipăt, al decimaţilor
din Saba, de care piatra îşi va sparge
ţeasta, de care leul îşi va rupe laba!...
POEM [84]
În orice stil dau boroboaţele statuii, iar gloria,
malagambista, ajunge la gamelă. Şi Montezuma
s-a cărat doar în izmene, măi sufleţel cu manivelă!...
POEM [85]
De-aici urmează să decidă Domnul
armura, lancea, ziua şi duşmanul. De-acum
mă vinde zeflemeaua cu ţârâita, cu toptanul!...
POEM [86]
Pe la geam se mişcă pomişorul,
vântul îl tot ia la scărmănat, iară
noi, melancolie, în ce plisc ne-am pitulat?!...
POEM [87]
Coaja dă cu oiştea în gard. Miezul face
boroboaţe. Numai tu, simplicitate,
cum ţi-ai pus zorelele pe moaţe!...
POEM [88]
Cuptor n-am fost încins de Cleopatra,
nu m-am bătut pe-un ciolănel cu Sfânt Ilie,
dar de pişat eu m-am pişat doar poezie!...
POEM [89]
Să nu o vadă luna dezbrăcată, o cinteză,
destrăbălându-şi soiul, s-a învelit c-o floare
de dovlete, uitând furnicile, pisoiul.
POEM [90]
Te-au împopistrat, mărite Doamne, fălindu-se
că eşti al lor, numai al lor!... Dar tu, încrâncenatule,
cum le-ai tras clapa!... Cum le-ai şutit şi cloţele, şi iapa?...
POEM [91]
Doar căinţele rămân iubeţe şi se ţin,
tataie, scai de tine!... Ziua-ţi face feţe-feţe,
noaptea-mi troncăneşte sângele în vine!...
POEM [92]
Să rămâi un clean mustind în soare
când în somn se ceartă retorii, ţuicarii.
În senat se ciumpăvesc pe orz stipendiarii.
POEM [93]
Cu scatii, cu piţigoi, cu rouă, ne plăteam
imaginaţia din care plouă. Greieri, lăcomiţi
la o tanagră nouă, împărţeam şi-o moarte-n două.
POEM [94]
Pe-acoperiş de-o vară umblăm goi.
E vremea să ne facem bine, Doamne!...
Cu praştia ţângăii trag în noi.
POEM [95]
Cât dormim în greieri, iarbă cobitoare?!...
Câte fulgere fac un chibrit, soră
mălăiaţă, soră,-n disperare?!...
POEM [96]
Se boţi amurgul scărpinând barcazuri.
Trestiile jură flaşnetari să-ţi fie,
un scatiu draghează boala azurie.
POEM [97]
Când marea pare un cazan cu ciorbă,
bătrânul şi marlinul stau de vorbă,
iar sapienţii râcâie, tâmpiţi, în torbă.
POEM [98]
O gură-i varsă altei guri povestea
şi, ciucure, se fecundează, se ucid,
lăsând urmaş blestemul de a fi nefiind!...
POEM [99]
Un far clipea într-o cetate avidă de cătuşe,
de botniţă, de blid, iar glonţul îşi gătise
fracul pentru tine, muşcând peceţile din zid.
POEM [100]
Lucind din febrele bobiţelor de rouă,
cum ai putea, melancolie, soră mare,
să-mi radiezi plăpânde pâraiele din mare?!...
POEM [101]
Un geac, o pălărie, un baston şi nişte cioareci
însăilaţi din vânt!... Un testament în limba
altor rinoceri!... Şi cloţa boliştilor în cuvânt!...
POEM [102]
Ţi-ai vândut gazelul pe-o ţigară
de-o-mpărţişi cu soarta unui câine
care îţi lătră în ieri, în azi şi-n mâine!...
POEM [103]
Noaptea asta pântecele îşi desface
şi ne-arată gărgăriţele din lapte. Doamne,
cine o să-mi taie ombilicul dintre fapte?!...
POEM [104]
Pe-acest olat de care n-aveţi nicio ştire a început,
bondarii mei, să prindă coajă măruntul glas în care
v-aţi lăsat un deget slujind împărăţia dată-n preget!...
POEM [105]
Şi-a încins roşeaţa, tâlhăreşte, macul,
zdrenţele îşi papă-n gherlă cozonacul.
Demostene dă în muşte cu tesacul.
POEM [106]
Liniştea înţeapă orele cu acul şi poemul
sparge negură-n chindie. Cum mi-ai
hârbuit destinul, fandosită ciocârlie?!...
POEM [107]
Sufletul mi l-am întors pe dos, câineşte,
să îi văd împărăţia peticită. Doamne,
zăpăcită, ilicită, pacea nelucrării stă corcită!...
POEM [108]
Cum să rămâi cu flamurile spânzurate
de pandaliile Cezarului iuţit?... De breşele
nădragilor nu-i pasă, buşind scatiul istovit!...
POEM [109]
Nu ţi-au zis castraţii ăia, Doamne,
c-au intrat cu raşpa-n călindare?!...
Face viermi psalmistul din sertare.
POEM [110]
Noi eram codaşii, noi eram fruntaşii!...
Cum sclipeau prin ierburi Winnetou,
apaşii, Robinson şi Vineri, ştimele, cosaşii!...
POEM [111]
Pe-Acropole trosneau amurgurile, Doamne, aidoma
insomniilor pe abajur!... Nişte păstori de capre
se sfădeau cu nişte zei cu pantalonii rupţi în cur.
POEM [112]
Când s-au răsfirat în vadra noastră
cinteza, scatiul şi prigorul?... Când
scăpă în eternie inorogul cu piciorul?...
POEM [113]
Cum Dumnezeu îşi schimbă lazaretul, pe Amazon
şi pe Tamisa nu-şi schimbă Desnăţuiul scurt
poetul, precum penaţilor promis-a!...
POEM [114]
De câte ori plătirăţi sărindarul, vitejilor
cu sufletele pe cartelă?!... Nu Dumnezeu
vă taie policarul, magiştrilor în daravelă?!...
POEM [115]
Privighetoarea cu ucaz de la partid
s-a-nfipt cu ghearele într-o statuie
şi-n guşă îi presează drob de cuie.
POEM [116]
Dacă verbul tău ne-a văduvit de fapte,
megieşi de cruce, Doamne, cum să bolim
aceeaşi boală potopiţi în veştile de smoală?!...
POEM [117]
La şezătorile acestei satrapii şi muntelui
îi vine greu să care o albină în spinare.
De-acum dau porcii-n orice sărbătoare!...
POEM [118]
Sulimenită, gureşă, încinsă, când briza
întărâtă pescăruşii, mutându-şi rimele-n
bârlog cu urşii, aleargă inspiraţia la montă.
POEM [119]
Giugiulind chiticii, nuferii
din lac, rugăciunile vlădicii, Sfinte
Petre,-n lampioane se prefac!...
POEM [120]
Să navigheze pe oceane inflamate,
mesaj într-o uioagă: corci. De când
copeică Desnăţuiul căzu în blidul altor porci?...
POEM [121]
Nu scalpase Cezar solii ficţiunii?... Nazurile
dicţiunii câte drame le învaţă?... Puţintel şi cătinel,
Ararat într-un inel, plânsule fără povaţă!...
POEM [122]
Lipindu-mă la stâlpul infamiei, între vestală
şi ciulin, nu v-aţi gândit, cretinilor, o clipă
că-l voi schimba în glonţul unui crin?!...
POEM [123]
Bombardat cu mucuri de ţigară, ascultând
păunii, căpriorul, surioară, ursul îşi semnează
slobozia ridicând peste statui piciorul!...
POEM [124]
Pe-un bănuţ certat cu pricopseala mutra
Cezarului rânjeşte ca un boldei printre ostreţe.
De câte veacuri, poezie, îţi dau pârnăile bineţe?!...
POEM [125]
Piatră nu-i!... Azi tâmpla şi piciorul
se lărgesc în boliştea din vid. Între somnolente,
apătoase veacuri fluturii caustici se ucid.
POEM [126]
Se zgâlţâie tăcerea pietrelor bătute de foamea
şi de scârba unui cârtitor ţinându-şi viitorul
pe mosor. Ce poftă, Doamne, ai să mor!...
POEM [127]
Cu mustrare, beştelire şi chermeză,
cine şifonează măştile rânjind în paranteză?...
Azi ne-ai scos la drumul mare, sărăcie siameză!...
POEM [128]
Aplauzele voastre se holbează la pietrele mele
şi, iute, îşi încalţă papucii de pâslă. O limbă de scatiu,
înfierbântată, aprinde barcagiul de sub vâslă.
POEM [129]
Actorii s-au uşchit din scenă. „Opriţi-vă,
sufleorilor!”, strigară nucii. Un pisicuţ, sărind
dintr-o epodă, Cezarului i-a dat papucii!...
POEM [130]
De-atâţia pârşi s-au fisurat statuile hulite!...
Un taur dejghinat se perpeleşte, iată,
sub pălăria filomelei jumulite.
POEM [131]
Tu, calemgiul rănilor sforăitoare, înfipt
pe promontoriu, între vânturi, coleric far spălând
sămânţa pe picioare, nu simţi că veşnicia doare?!...
POEM [132]
Vânturile-njură râsul umbrei tale. O lotcă fură
merele domneşti şi umple pivniţele dintre
naufragii. Pe ce subtext, melodule, te iscăleşti?!...
POEM [133]
Înjurătura şi blestemul, tăcerea şi lătratul
la icoane să-ţi fie ziua, cina, maidanezii?...
Hei, prinţe, cum te-au lacerat danezii?!...
POEM [134]
Uşile voastre le-am găurit cu sânge de iepuri,
iar graniţelor voastre le-am dat la ţurloi!... Tot mai
visaţi pogromuri, vistavoi, nu pitulici, nu cintezoi?...
POEM [135]
Tristeţile, zurbala şi regretul nu-s pita
unui ţuţăr prostovan?... Olimpul şi-a vândut
penetul pe-un scârţâit de gologan.
POEM [136]
Că v-am trezit din letargie, vă rog, cu umilinţă,
să iertaţi!... Nu după fiţele furtunii azi strunele
vă acordaţi?... Ce-mi caută satârul între omoplaţi?...
POEM [137]
Mi-am cheltuit talentul şi talanţii
jucând cu tine, Cezare, barbutul, iar tu,
calin borfaş, mi-ai şterpelit scremutul!...
POEM [138]
Tipăriţi într-o tăcere oablă, Doamne,
rănile pe care le împodobim de Crăciun nu sunt
rănile în care ţi-ai înfipt bocancii matale de tablă?!...
POEM [139]
Şi-a făcut biserici din balcoane ţara. Peştii
din acvarii luminează blând. Degetele de la umbra
mamei scânteiază întunericul flămând.
POEM [140]
Nu mă vinde, gândule bătrâne, celui de pe urmă
căpălău!... O tilincă ţiuie la stâne. Un zăblău miroase
dâra de haidău. Câte vise, Doamne! Căcălău!...
POEM [141]
Cum se-angajează vidanjori, frăţică, toţi
îngerii bâtari, isterici?!... Ai uitat, fărădecreiere,
să mai şi mori!... Toţi Cezăruşii sunt colerici.
POEM [142]
Fiecare zi plăteşte să o iei în spate
în alaiul tău de idiot. Se adună sceptrele
în Valea Iosafat şi se bat pe un pişcot.
POEM [143]
Pe legea ciurdei ceasurile explodează,
iar Venus trage câte-un scârţ. Azi pitulicile
falsează între Luceafăr şi cocârţ.
POEM [144]
Scatiul nu pricepe ce se cântă acolo, jos,
la rădăcină, că fluviile se usucă-n mare,
că, Doamne, ai rămas făr’ de lumină!...
