VIAŢĂ ÎN PIELEA GOALĂ
METAFORĂ TĂIATĂ LA GÂT
Aş fi putut să fiu
privighetoare
ţâşnind dintr-un cântec într-altul.
Aş fi vrut să fiu
soare pârguind copacul,
înaltul.
Veacul mi-a permis să fiu doar atât:
neştiută metaforă
tăiată la gât!
VEAC IDIOT
Grea ţară hilară,
maţ de bazar!
Droştile cară
pelagră-n hambar.
Soarele orbilor
mulge-n cămară
oasele vacilor
în donicioară.
Stáfii gravide
vor să borască.
Mitra divide
faimă porcească.
Macină beznă
Lot Savaot.
Gâlgâie-n fluier
veac idiot.
AI SĂ MORI, FĂRĂDECAPULE, AI SĂ PLESNEŞTI!
Poetul învârte la manivelă
să demareze miracolul îmbuibat cu surogate.
Ai să mori, fărădecreierule, ai să plesneşti
sub roţile crimei
teleghidate!
Până la gât anonimatul mă încape.
Şi epoca asta, negreşit, va sări din ţâţâni.
Niciodată nu voi ajunge, niciodată,
plapumă pentru fanarioţii
stăpâni!
LINGE-ŢI, HAITĂ, BUBELE ŞI BOTUL!
Scumpii mei, a înţărcat bălaia!
Emanaţii şi-au golit rucsacul.
Haideţi la Cântarea României,
dirijată cu haracul!
Macaraua saltă-n piaţă preţul,
gloriei adio, frăţioare!
Devla şi-o găseşte flecăreţul
în formol şi în dosare.
Linge-ţi, haită, bubele şi botul,
strânge-ţi pielea de sub roţi,
muşcă-ţi mâna care dădu votul
bravilor fanarioţi!
VALAHIA [I]
– Băiete, ce se mai întâmplă prin Valahia dragă?
– Păi ce să mai frământăm, Diogene?
Scriitorii îşi retează beregata, senatorii
fac pederastie,
şomerii scarpină scroafa milionarilor,
torţionarii frecţionează gâtul
profeţilor.
Ehe, Diogene, ruginitule, în Valahia sfântă
nu se mai trage chiulul!
VAE VICTIS!
În amintirea sculptorului Petre Pinca
Ţara exportă incubatoare pentru dadaişti,
laşitatea îşi dă bojogii pe faţă.
Cine trepanează Cristoşi
păguboşi,
Dumnezeule spongios, pe tejgheaua din piaţă?
Fantezia se macerează într-o conservă de peşte,
în iarmaroc ţara doarme cu bâta la uşă.
Mulţumescu-ţi, Doamne! Mi-ai livrat la ţanc
infarctul pomădat
ca o păpuşă.
NIMENI, FRAŢII MEI!
Veacul, zei jupuind, m-a pictat în cărbune.
Oh, peste limbă mă plesnea c-o nuia!
Fiara moţăia la rugăciune,
dar nimeni, fraţii mei, n-o hăcuia!
SE FRIGE FOAMEA ÎN TIGĂI
Muzeografii îmi arată
oceanul covăsit într-un şiştar.
Nenorocirilor cum să le storci
tuberculii de chihlimbar?
Se frige foamea în tigăi,
se vând şomerii la cântar.
Agăţi, Vai Doamne, zurgălăi
duhorilor de mămular!
ZIUA RECOLTEI
În rafturile halei dansează calicul
ronţăindu-şi buricul.
De-a valma ori pe alese
cumperi ziare împachetate în fese.
Porcul de bine, sangvinarul,
învaţă-ne Abecedarul.
Cântă duios, la contrabas,
orfevrii cu sârmă în nas.
Doamne, ai plouat, ai semănat
50 de boi la metru pătrat!
INVOCAŢIE
Fecioară Sfântă, ce să fac?
Se plimbă râmele pe os,
năpruii joacă zaruri în balanţă,
raiul îmbrăcatu-l-am pe dos,
credinţa nu mai are clanţă.
Ah, toate gândurile zac!
Fecioară Sfântă, ce mă fac?
BALELE SODOMEI ÎN CRISTOS S-AU SCURS
Stă în dreapta moartea, puşcăria-n stânga,
foamea clăbuceşte, mă astupă tânga.
Sângele scrâşneşte, sobolii asudă,
fraierii digeră sărăcie ludă.
Pâinea unge-mi-se numai cu suplicii,
au expus în piaţă piei de haruspicii.
Proştii fermentează. Boala scade preţul.
Din privighetoare şi-au gătit nutreţul
moartea, haimanaua! Abel, nimfomanul,
vinde-n iarmaroace Biblia, Coranul.
Soarele grimează ghearele de urs,
balele Sodomei în Cristos s-au scurs.
EV
Fuge pe stradă, năroadă,
gloria cu marmeladă pe coadă.
Veştile put. Vidul respiră.
Îngerii trufanda se turciră.
Rumenă sărăcia, castă nevastă,
ne dă cu făraşul în ţeastă.
Sodoma îşi scoate maţele, puii
prin botul hidos al statuii.
VEACULE, RACULE!
Din rădăcină tremurând,
galben râzând de toanele şişului,
m-am sechestrat într-o cetate irigând
legile povârnişului.
– Veacule, racule,
ce să-ţi pretind,
săracule?
– O masă de scris, efendi,
clăi de hârtie,
pufoasă casă mănoasă,
năprui ciripit de vecie!
FARMACIE
Cică nişte găinari,
paţachine, sangvinari
strecurau, rânjind, prin sită
fantezia fleşcăită,
preparau din armăsar
alifii de buzunar,
să se ungă-ntre picioare
proletare dansatoare.
LOT
Înger chior şi pricăjit
trepanară.
Deznădejde, nu pricepi?
Cai sirepi
explodează-n satrapie.
Devla arde,
spaima scrie.
Te dărâmi, te iscăleşti
în noroiul ăstui foc.
Viermele îşi scoate sceptrul
prin noroc.
PARADIS POTLOGAR
Şopteşte paradisul potlogar
cu legea târfei să mă-ncânt.
Dumnezeule boaită, lapţii de jar
când s-au borşit în cuvânt?
Pasărea Măiastră savurează cămaşă de Crist
şi-n Canaan sărăcia dizolvă ultimul om.
Regii vând cu găleţi de ametist
păduchi într-al veacului dom.
CLANŢĂ DE AUR
La schitul cerului plăpând
clanţă de aur, suflete, să-mi fii!
Îngerii tăi să-mi cânte, pâlpâind,
c-o sabie sub căpătâi!
PĂPA-ŢI-AŞ, VEACULE, ŞORICUL!
Paragina deschide trapele, învârteşte arcanul,
sacagiii amanetează Iordanul.
Musaios declamă: „Fabricanţii de osanale
tapiţează ghetouri de două parale!”
Struţul şi porcul s-au înfrăţit,
schimbă împărăţia pe un chibrit.
Au pornit-o martirii-n bejanie,
prin sanatorii poemul îşi face de petrecanie.
Sutanele jupoaie hramul
cu baniţa şi kilogramul.
Moartea înhamă renii la sanie,
zi şi noapte securiştii ne borăsc în grijanie.
Visând stafidele şi cozonacul,
lingem cătuşele, mazdracul.
Joacă paricizii din buric,
paraplecii flambează viitorul calic.
Exportă-ne coşciugele cu droaia
Mefisto, zevzecul, Mefisto, piraia.
Cioclii plimbă utopia cu diligenţa,
în megafoane scalzii îşi deflorează demenţa.
Anagnoştii saltă zeii cu cricul.
Păpa-ţi-aş, veacule, şoricul!
***
Prostia şi-atârnă daireaua la gât,
sfoiagul Dalilei tapiţează meleagul.
Fărădelegea cu stea în frunte,
piezişule Moise, îţi roade toiagul!
Şoricul Sodomei ne trosneşte în gură,
sicarii ne iau pe copite.
Dospindu-şi ţuicarii, balamucul din Est
fazanii dâmboviţei şi-i înghite.
ARDEAU ÎN CANA TORŢE
În borşul mascaradei oraşul se scăldase.
Vădană tragedie se căţelea în case.
În parohii frigide cu larii şi avarii
se altoiau sicarii, samsarii şi porcarii.
Mă dăscăleau guvizii metropolei să ştim
să năvădim pogromul în năzdrăvan chilim.
Ardeau în Cana torţe. Vai, cin’ m-a blestemat
să spovedesc strigoii raialei Ararat?
Închiriam dezastre. Zălud mă pângăreai.
Vai, scalpul Afroditei pe garduri expuneai!
ŢARĂ HILARĂ
M-au pângărit, m-au fărâmiţat
într-un bâlci dintr-o ţară hilară.
Sărăcia mi-a ros ficaţii, fraţii m-au scuipat,
îngerii Domnului m-au tras pe sfoară.
HAI, ZÂMBEŞTE!
– Mamă, de ce plângi?
Veacul rău s-a bobotit,
trosneşte.
Saliva beznelor ne dogoreşte.
– Băiete, de ce plângi?
Hai, zâmbeşte!
Am săpat o fântână cu ţâţele pline cu miere
din care soarele soarbe lapţi de mistere.
CÂNTEC
Măicuţă bătrână,
tulbure fântână,
într-un vârf de coasă
visele m-apasă!
Cin’ mi-a ţăndărit
fluierul zărghit
cântul să-ndulcească
tárină porcească?
Veacul găgăuţ
pârâie-n codruţ.
Îngerii vor roade
pravile neroade.
***
Trec pietrele, cătuşele rămân.
Mă-nchin Luminăţiei Tale.
Vai, crimele s-au măritat!
Pământul congelează jale.
Trec pietrele, spânzurătorile rămân.
Se latră o sintaxă avortată.
Mă-nchin Luminăţiei Tale
c-o utopie degerată.
MOIRĂ BORŞITĂ
Lacrimi plodiră
schitul din sfânt.
Moiră borşită
gâtul mi-a frânt.
O sabie râgâie
într-un cap de statuie.
Şomerii digeră
zloată şi cuie.
Împăraţii adapă
într-un vis răpănos
cu lapte de mierlă
porcul borţos.
MAŞINĂRIE
Am înfiat imperii. Şi-am cules
o beznă râncedă, borţoasă.
Maşinăria, Doamne, sicofanţii şi-au dres!
Frânghia spânzuratului ne râgâie-n casă.
Îşi foşgăie boala căpuşile-n vânt,
frigul dărâmă sloi în prisacă.
În vadra Văii Sidim
se baligă roşia vacă.
SĂ SE ŞTIE
Suflet răsucit într-un vârtej de fereşti,
citeşte-mi cuvintele
şi cheamă-le-n ziuă!
Învaţă-le
cum să ţină într-o sferă de aur
privighetorile copilului
şi florile cireşului,
creanga de măslin
şi cornul de taur!
Ai grijă de vieţile poeţilor
şi fă, bătrâne, să se ştie
că toate sunt raze plăpânde
şi-albastre uşi de vecie!
RACHIUL, TUTUNUL
Lingându-şi juvăţul, hăitaşii mă cer.
Pravila Adamei învaţă roata, surghiunul.
Cine mi-a extirpat rizomii din cer?
Doctorii mi-au retezat rachiul, tutunul.
Sugându-şi lapţii, sponsori de coşmar
vor strânge idolii c-o tărăboanţă.
Nămol c-am fost, vaticinar,
va clămpăni găgăuţa instanţă.
INOROG
Sunt zece veşnicii până la tine,
şapte regate de păcate.
Un inorog închiriat de spaime
în sforile hingherilor se zbate.
Privighetorile s-au încleiat
în bezna cu duhori de curviştină.
De boala sicofanţilor te-ai îngrăşat,
toţi măscăricii ne dezbină.
Uşile Sodomei s-au deschis
în cerurile fără toarte.
Împărăţie mi-a rămas
o mortăciune dintr-o carte.
REPORTER
În oraşul tâmp ai să găseşti
doar prezervative chinezeşti.
În costume hâde putrezim în birt
când şnapanii umflă ţuicile cu spirt.
Cu taraf de vampe în perdaf
porcul merge-n lectică la fotograf.
BOALĂ
Mă ştiu bolnav
de când eram dănac
şi galopam c-o mânză înstelată
dintr-o nădejde aguridă într-o durere-nzorzonată.
Mă ştiu bolnav
de când eram solomonar
şi osândeam limbajul să clocească
boboci de pasăre măiastră.
Învăţătorule, se-nchide veacul
şi clopotul îmi vinde
leacul!
EFIGIE
Mi-e carne
pământul acesta
visat cu sfială.
Mi-e frunte
văzduhul cu păsări
şi muntele os.
Toate sunt eu:
firimitură latină
cântând bătăios!
JURĂMÂNT
Nu-ţi fie teamă, soră! Când pravila te râde,
eu n-am să fiu otreapă, nici histrion, nici gâde.
Azi, dacă voi turba fărâmiţat încet,
jur să te scriu pe uşa unui comun closet!
VALAHIA [II]
În Valahia cu malaria, sifilisul, scabia,
norocul îşi umflă corabia.
În Valahia profeţilor năclăiţi
de-atâta înjurătură
mitropolitul scuipă
cerşetorii în gură.
În Valahia, din cauza plictisului,
jucându-se la ruletă,
metafizicienii adoră inchiziţia porfirogenetă.
În Valahia torţionarilor ajunşi editori
poezia se tipăreşte în ediţii broşate
pe uşile closetelor privatizate.
În Valahia Mengele ne serveşte
pe îndestulate
naufragiul feeric.
În Valahia zeii se nasc
şi mor
pe întuneric.
NEVERMORE
Cărţile, vai, le-am spovedit pe toate
şi răzvrătirea, pare-mi-se!
Cu jegul regilor s-au îndopat
gogoşile coţcarului Ulise.
Când scuipă sceptru-n poezie
şi joacă şah paragina-n decor,
o fistichie ciocârlie
psalmodiază Nevermore.
VISEZI, BĂTRÂNE!
Orice rai ajunge în cetate.
Visezi, bătrâne,
sau ai citit în cărţi sclerozate?
În eprubetă, Doamne, satrapii rezistă!
Veghea rămâne acră, mioapă,
fovistă.
Măduva zborului, Doamne, s-a rupt!
Steaua mă trage-n nămol,
dedesubt.
BELŞUG
Foamea luceşte. Zei fără şale
vomită-şi pe uliţi sufletul moale.
Trage şişul! Scuipă străjerii!
Luceferii brodează ovarele verii.
CERDAC DE ORIENT
Piatră mi-aş fi, dar nu ştiu cine
provoacă daimonul: „Vorbeşte!”
Abia îngăim. Clăbuci de vise.
Caiafa, pederastul, chicoteşte.
Înnebunesc sperând azururi
într-un cerdac de Orient.
Buboiul spaimei ţiuie în sânge.
Mă linge inorogul violent.
COŞNIŢA HAITEI
Te-ai cocârjat, maestre! Mahorca te ascute,
ungi roţile Gomorei cu psalmii cârtitori.
Vai, somnul te zdrobeşte! Vai, carnea se împute!
La coşniţele haitei livrezi privighetori.
COACĂ-SE GOLGOTA MEA!
Iată-mă
bătrân şi speriat
de-această boală care mă soarbe!
Iată-mă
în genunchi furajând
zeii bisericii oarbe!
Doamne, scapă-mă de scribăreţii ăştia
cu bot de căţea!
Paragină ţâţoasă, coacă-se Golgota mea!
CAPUL DE GHEPARD
Uvadi, păcatul mă soarbe!
Mi-e carnea beată de sângele tău.
Vai, capul de ghepard s-a topit
într-un limbut zurgălău!
CE MI-A RĂMAS?
Dacă zeii mi te-au răpit,
mie, neputinciosul,
mie, neştiutul,
mie, gângavul Musaios,
ce mi-a rămas?
Vai, doar sila, vai, doar ocara
să zăbovesc tremurând
printre scribăreţii ăştia
cu creierii-n marsupiu!
EPITAF
Ce-am udat
şi-am altoit
a rodit
chiar şi-n piatră.
Ce-am visat
şi-am cântat
a puiat şi-a zburat
chiar şi-n piatră.
VAI, ÎNTUNERICUL...
Vai, întunericul mă putrezeşte!
Mai ştii ce mălăieţe păcatele ţi-au fost?
Vai, ce ruşine cântecul păţeşte
din uliţă fătându-şi adăpost!
SPUMĂ DE VIS
Doamne, jură-mi
că sunt
lumină urâtă
de sobolii
acestui pământ!
Meduză, Doamne,
când apele fierb,
spumă de vis
sub pleoapă
de cerb!
TOT
Vreau să-ţi fiu vâlvătaia din vatră,
lampa de veghe, tulnicul sfânt,
ploilor tale
pădure, pământ,
mărilor tale
delfinul din vis.
Vreau să-ţi fiu veac înstelat
înfrigurat adăpând
cerbul proscris.
VEDENII
Domnule doctor, ce să fac?
Vedenii zgâlţâie fereastra mea
şi mă invită languros:
„Trăpaşii-s graşi, trăsura nouă,
un clopot face zâmbre în nopţile din dos!”
Domnule doctor, ce să fac?
Varsă-mă golan pe bulevard!
Ah, bucile muierilor
cum ard!
Domnule doctor, ce să fac?
DUMNEZEULE RÂNCED!
Şarpele te-a înghiţit până la subţiori.
Azi râgâie, picoteşte.
Ce mărturiseşte sabia-n zori?
Dumnezeule rânced, piatra scânceşte!
ŢARA PRĂŞEŞTE ÎN CENUŞĂ
S-au plodit vedenii zăpăcite,
bubele astupă zorii, sicomorii.
Plânsă mamă, îngerii mi-au scris:
„Ne-au înfiat sugrumătorii!”
În lampă arde seul crucii,
ţara prăşeşte în cenuşă.
Blândă mamă, lictorii mi-au stors
poamele Satyriconului pe uşă!
IMPRECAŢIE
Somnul tău să se împută,
să boleşti în promoroacă,
că ai nervii-ntr-o lăută,
şoldurile într-o vacă!
Să ai ţâţe de coptură
şi femure de puroi,
într-o scroafă rebegită
sfredeli-ţi-ar muşuroi!
INDICAŢII
Să mergi la parastas cu soacra şi nevasta,
cu boarfele şi cârciumile basta!
Să gâdili şuncile primarului analfabet,
profesoraş la vogă repetent!
Să publici bazaconii în bâlciuri desuete,
crăpa-ţi-ar ochii, jarcalete!
VERBULE!...
Ai fost cremene. Ai fost gălăgios.
Ai devorat trufia, căinţa şi îndoiala.
Ţi-au înflorit spice de iarbă în os
şi bătrâneţea, verbule, şi boala!
ORFEVRU
Verbele spală
capră ochioasă.
Zeii răscoală
boală ţâţoasă.
Cheamă-ţi buldogii,
taie, jupoaie!
Ochii, bojogii
ard în copaie.
Vreme se screme,
şatră mă latră.
Geme în steme
fiară mulatră.
LANCEA LUI AHILE
Hoitarii strâmbelor altare,
ţambalagii cu târna cumpăraţi
în săptămâni vaticinare
pe-o halbă cu borhot şi doi cârnaţi,
incendiaţi-vă manejul,
tăgârţele cu tinichele,
deratizaţi-vă gâtlejul,
limbricii epocii căţele!
Zvârliţi jujăul de la gât
şi microfoanele din bască!
Şarjează inorogul mohorât,
sicarilor, să vă zdrobească!
PROGRAM
Vara orbecăim din piaţă în piaţă
să capturăm gheare de orătănii
pentru plozii titraţi.
Iarna sorbim doctoriile cu oala,
rugându-ne acestui Dumnezeu
cu creierii spălaţi,
acestui Dumnezeu care din heruvimii săi
prepară cârnăciori afumaţi.
CALIGULA, RUJATUL PE RÂT
Iuda, îndărătul uşii,
exersează suptul căpuşii.
Săracii, umflându-şi cimpoiul,
adună cu roaba gunoiul.
Solomon îşi peticeşte sacul
cu Biblia şi comănacul.
Pospaiul, sobolii şi putregaiul
astupă orgile şi raiul.
Ciuma borţoasă, fraierii, bubele
îmbrăcară şubele.
Caligula, rujatul pe rât,
mă strânge de gât.
HERUVIM DESCREIERAT
Pe când Caligulei i-ai fost
o târfă dată în chirie,
o bivoliţă gudurându-se la muls,
m-ai pârlogit, flecară poezie!
Pe limba haitei veacul mă urăşte
şi-mi trage căpăţâna la mezat.
Rămân al tău, zgârcită flăcăruie,
un heruvim descreierat!
ÎNFOMETAŢII, ESTROPIAŢII
Sărăcia freacă morile cu sacâz,
cucuveaua Apusului ni se găinăţează-n cimpoi.
La bâlciul judecăţilor de soi
înfometaţii, estropiaţii
se umflă de râs.
Ţara îşi exportă lapţii, uiumul,
şomerii se scarpină de-o spânzurătoare
împopoţonată.
Vai, poezia cu beregata retezată
îşi clefăie tărâţele, scrumul!
SICARII
„Zăceam, la ceasu-amiezii, într-o vale
Din Daghestan, în piept c-o rană grea.”
MIHAIL LERMONTOV
Şi-a fost o şezătoare literară,
o cocină cu steaguri, sticloanţe şi plăvani.
Pe scenă se maimuţăreau
o haită blondă, cinci golani.
În Cana zdrăngănea un zeu
o tărăboanţă cu mistere.
A râgâit şi-un derbedeu
şi cărţile forjau tăcere.
Sub plapuma Dalilei se plodeau
nagodele, strigoii de la Râm.
Vai, tăgârţarii lui Humbaba
mă ciopârţeau pe caldarâm!
AM ÎNVINS
Drujba retează gâtul subţire,
mâna zidind cu fum şi angoase.
Apophis zâmbeşte. Otravă-n potire.
Din fir de mătase orbul mă coase.
Caut o lampă. Un geamăn. O carte.
Mă iscălesc pe ficaţii leoaicei flămânde.
Am învins o cetate cu minţile sparte
şi zeităţi amare şi hâde.
EPITAF PENTRU ŞTEFAN DINCESCU
Târfă juneţe, în hohot mi-ai râs
de zeii chelboşi, de-a morţii arvună!
Securiştii, doică, m-au strâns de gât
într-o noapte borşită de lună!
TESTAMENT
Vă osândesc cu limbă de moarte
pe toţi
să nu uitaţi niciodată
că-ntr-un veac jumătate porc, jumătate câine
am scris, gemând, cu inima înnodată
pe-o fărâmă de pâine!
Vă bléstem cu limbă de moarte
pe toţi
să nu uitaţi niciodată
că-ntr-o Vlăsie dată pe răzătoare
poezia mi-a fost
plapumă îndesată cu mărgăritare!
VIAŢĂ ÎN PIELEA GOALĂ
DECESUL MEGAFONULUI
„Cu cât poemul e mai scurt
Cu-atât pătrunde mai adânc în carne.”
LOUIS ARAGON
POEM [1]
La geam
o vrabie zgribulită:
haiku de Matsuo Bashô.
POEM [2]
Prin gaura cheii
poetul zăreşte
maţele zeilor.
POEM [3]
Cine alintă puii tăi,
pasăre zburând
printr-un cuţit?
POEM [4]
Din când în când
nu este rău
chiar şi zeilor să le bagi degetul în ochi.
POEM [5]
Ai grijă!
Călcâiele cosaşilor
pisează greieri.
POEM [6]
Violet bălteşte
cancerul
nădejdii.
POEM [7]
Poemul strange-ntr-un ulcior
hemoragia stolului de îngeri
izbiţi cu şişul între ochi.
POEM [8]
Pe deal
o bubă galbenă:
un plop!
POEM [9]
Aici Dumnezeu exportă făţiş
chiar şi piele de îngeri
pentru bocancii braconierilor.
POEM [10]
Groapă comună,
vânturi
de coptură.
POEM [11]
Sabia îşi pune poalele-n cap.
Aleluia! Prin crăpăturile îngerului
ne spionează duhorile.
POEM [12]
Sperma tăcerii
face viermi
în flautul unei păduri.
POEM [13]
Ce ani mănoşi!
Albumul
şi cocoaşa.
POEM [14]
Saliva soarelui
înmoaie
dealul.
POEM [15]
Roagă-te să înnebuneşti
până să ghiceşti
semaforul istoriei!
POEM [16]
Vai, lupul acela urlând în pădure!
Cum aş putea să-l mângâi
pe bot?
POEM [17]
Au venit bocitoarele.
Bătrâna îmbăiază
păpuşile.
POEM [18]
Retrage-te într-un colţ de arenă!
Scoate bricheta, fiule, ţigara!
Fardat ca o gheişă, taurul va da buzna din culise.
POEM [19]
Un zăpăcit îmbată
cu insomnii
pădurea.
POEM [20]
Recoltatul este în toi.
Specialiştii pregătesc pentru siloz
pielea bătrânului Iov.
POEM [21]
Pe colină cai de aur
se scăldau în zeama
ouălor de mierlă.
POEM [22]
Bineînţeles, capul de înger ajunge
piatră în praştia
nebunului.
POEM [23]
Veac poleit cu SIDA
şi regi oligofreni.
Poetul mulge sila într-un vers.
POEM [24]
Dansez pe vârful unui ac
între uitarea ta
şi pietrele prostimii.
POEM [25]
E-atâta rouă pe copaci,
încât pădurea geme
istovită.
POEM [26]
Plictiseala dizolvă
oasele
ciocârliei.
POEM [27]
Sub pod un cerşetor
şi-un câine jigărit
ling jegul din acelaşi blid.
POEM [28]
Pierdut comunism pechinez.
Cine îl găseşte
să-l pupe sub coadă!
POEM [29]
Dă-mi fericirea, dă-mi seninătatea
acestui fulg de zăpadă
plutind peste prăpăstie!
POEM [30]
Cică Dumnezeu
va fi singurul chiulangiu
de la orele de religie.
POEM [31]
Naufragiaţii pictează ochii rechinilor.
În ceaşca mării
ţârâie greierii.
POEM [32]
Pe ghearele privighetorii
arde uleiul
unui fulger.
POEM [33]
În podgorie
dănţuia
zeul cu nunţile în gură.
POEM [34]
Pe garduri listele cu morţi.
Cu limba scoasă
regele mergea în brânci.
POEM [35]
Soare nasol
se rupe din beznă şi gol
ca un porc din nămol.
POEM [36]
Stau la palavre cu morţii
pe străzile unui oraş
în care guvernează avortonii ospiciului.
POEM [37]
Cetăţeni, raiul vă aparţine!
(Îngerii au ochii scoşi,
limbile rupte.)
POEM [38]
Poezia îmbrăţişează viitorul
ca un ţăran fleşcăit
ţapul râios.
POEM [39]
Culegi în candela unui haiku
gâlceava peştilor
din baltă.
POEM [40]
Mamă, fă-mă oricând
rouă dizolvând
agonia lumii!
POEM [41]
Cine eşti tu? Cine sunt eu?
Bocet zidind
un pod într-un ecou.
POEM [42]
Caiafa spală
maţele de porc
în creierii privighetorii.
POEM [43]
Vai, haita mă urăşte şi mă vrea
floare de tei
sub corn de taur!
POEM [44]
M-adie îngerul cu frac de umbră
şi-o mare susură
într-un haiku.
POEM [45]
Păunul plimbă în landou
ţucalul regelui
scripcar.
POEM [46]
Din mila acestui Dumnezeu boşorog
ai să scrii o căruţă de autografe
pe uşile ospiciului.
POEM [47]
Se-aude gânguritul unei cruci
în scutecele
altui veac.
POEM [48]
Pravila îndeasă cârpă în vers.
Pe bocancii smintiţilor
cerul mi-am şters.
