ŞTEFAN DINCESCU
RÂMELE DIN PÂINEA LUI AHAB[1]
ÎN ANTICAMERĂ
În anticamera lui Dumnezeu
mă latră vipera guşată.
Şacali cu redingote de omăt
fierb pe cântar o carte vinovată
de incendii şi eres.
Cuvintelor dărăpănate,
din ce năpaste v-aţi ales?...
Sub cicatricea ta, ah, nu, ah, nu!...
Ci dă-mi firmanul tău ceresc,
ale infernului tapiţerii
cu soare să le argăsesc!...
***
Să dăm la doctor studenţia
să-i scoată jar din tărtăcuţă,
cu rime nu plăteşti chiria
şi nici zămârca de văcuţă.
Şi să uităm de soacre, de mani şi de copii,
să ungem palimpsestele cu seu,
încercănaţi şi zurbagii
să azvârlim cu bulgări în geam la Dumnezeu.
***
Roagă-te pentru râu,
roagă-te pentru privighetoare,
roagă-te pentru pădure şi cai,
dacă timp mai ai,
roagă-te şi pentru mine puţin,
dragostea mea, amin!
***
În faţă semaforul, în spate o cotigă,
soldaţii strigă apă, strigă.
Respectă semafor, respectă barieră,
chiar dacă luptele se dau în altă eră.
Secerând buricele atâtor lei,
să ajungi ciozvârtă ştirbilor căţei,
să-i rămâi vestală nopţii din mecetă
tot visând atacuri doar la baionetă!...
***
Păunului cu gâtul retezat,
arză-m-ar focul, i-am rămas de cart.
Cine-i acolo?... Stai că trag!...
De-ar fi măcar o geamandură!...
Năvoadele s-au îmbuibat
cu lipitori şi viitură.
Să fie portul vreo escrocherie
dată cu spray, iubita mea?...
Să fie farul vreo perucă?...
Să fie marea un gâldan cu broaşte?...
Iubita mea, vâslesc, vâslesc, vâslesc!...
Agăţ de hârburi felinare.
Cine-i acolo?... Stai că trag!...
De-ar fi un balamuc de soare!...
Vâslesc, vâslesc, vâslesc, vâslesc!...
***
Cocostârcii ţipă împrejur,
ca o doică soarele mă spală,
doar cuvântul gârbov şi sperjur
sechestrează carnea sub cerneală.
Am cântat mereu după cortină,
veacul mi-a ajuns până la os,
am cântat mereu după cortină,
întorcând statuile pe dos.
Gâtui-mi-aş cântecul borfaş
din osândă orgă să mă rup!...
Cum să trag izvoarele-n oraş
zeii-n cerul gurii ca să-i pup?...
***
Mamei mele, Constanţa Dincă
Marii tăi ochi,
negrii tăi ochi
s-au împăienjenit.
Smochină uitată în ram,
auzul ţi s-a uscat.
Istovito, nefericito,
în roua privighetorilor
te risipeşti!...
***
Mă astupă întunericul,
nemernicul.
Mă împiedică la vis
şi la mers.
Ah, de-aş putea
să-l tai
cu secera acestui vers!...
HYPERION
Aveai ochi deschis
şi mângâiat
de aripa
unui înger.
Aveai trup străveziu
şi înţesat
de toate florile
şi privighetorile
pământului.
Ai fost oceanul,
farul
şi corăbierul.
Lângă teiul sfânt
şi clondirul gol
mâna
scria cu marea
şi cerul.
***
Cu fler în jilţul cel de paie
îţi sfâşii carnea de pe şale.
Nu blestema, tătucă!... Răsucit,
vei figura în manuale.
Un panegiric, miştocar,
ignari lătrăi or să-ţi rostească.
Vai, opinteşte-te să mori
în grea tăcere diavolească!...
TURNIR
Coiful în cap!... Lancea în mână!...
Să ne zdrobim cu anonimatul dement!...
Ne înnodăm în prostia şi-n laşitatea veacului,
zărghitule Sancho, fii grozav de atent!...
ACROBAŢIE
Lăudăm gheara leului şi trompa elefantului.
Adormim cu lancea împotmolită în noi.
Mergem pe frânghie cu devla în jos,
bufoni, doi câte doi.
INVITAŢIE
Vino să vezi, să memorezi:
hârciogii, lihniţii, se roagă-n zadar!...
Regele paşte, pe dealuri, cirezi:
mânji de neant cu trupuri de jar.
SFÂRŞIT DE SPECTACOL
Clovnii sudează sfadă-n cuvânt.
Sângerezi până la măduvă. Chiar nu mai poţi.
Vai, cât este de greu cerul din spinare,
cerul scuipat de zeii netoţi!...
***
Mă-ntreabă Socrate:
– Ce vrei să fii?...
– Soare de-o ţară spovedind sihăstrii
ori, vere Isuse, între Est şi Apus,
bocet obraznic
într-o sabie dus!...
***
În codrii Vlăsiei, Ană, m-aud
urlând într-un lup care pe şapte naiuri mă plânge!...
Vai, cât aş vrea să mă-nhaţe de bot
luna fiartă într-un ciubăr cu sânge!...
***
Toate au fost trase pe o linie moartă.
Salariile profesorilor.
Sistemele filosofice.
Statuile bolşevicilor.
Poate chiar delatorii.
Sinuciderea oare
s-o fi pensionat
şi dumneaei?...
EPITAF [1]
M-am plugărit la denie în şanţ
cu fâţa şefului de gară.
Tâmpita s-a umflat
ca vacile-n lucernă!
M-au strâns cu grebla de sub tren
într-o cutie de pantofi.
EPITAF [2]
Mi-au putrezit genunchii
hâţânând nepoţii.
Nurorile m-au dus la cimitir
într-o cotigă.
În tron ziarele foşneau.
EPITAF [3]
Zdrobind între gingii
doar grohotiş de pâine,
patru biserici v-am zidit.
Nu mi-au spălat Mironosiţele chiloţii.
Doar două braţe şi-o lopată.
Nici hoţ. Nici scamator. Nici delator.
EPITAF [4]
O pălărie jerpelită
şi, vai, nădragii unui văr!
M-au astrucat
într-un gropan.
N-a fost al meu
nici grâul de colivă.
EPITAF [5]
M-au prins la heleşteu cu meredeul şi postava.
Mi-au dat în ţeastă cu satârul.
Dincescu scrijeli pe cruce:
„Aici se odihneşte un cretin;
muncind ca robul,
o mierli
ca prostul.
Drumeţule, închină-te!
Amin!”
EPITAF [6]
„Am să fiu poet celebru, mamă, ins bogat!...”
Tălpile sfârloagelor? Strecurătoare!...
Fumam ţigară după ţigară
din pensioara ta,
mamă beteagă, mamă răbdătoare!...
Azi fleici la un bidon de gaz
se vând psaltirile-mi cu gheare!
RECORD
Şi-am avut o iarnă de pomină!...
Nivelul entuziasmului s-a înălţat
până la şireturile bocancilor.
TRĂSCĂU
Metropolă cu damf de ţap!...
Căpuşile îmi dau târcoale.
În legi cotarlele încap
şi-o ţară moare la taclale.
Borşindu-mă pe caldarâm,
înjur trăscăul şi amicii
şi paos haitei de la Râm
livrez duhorile furnicii.
VÂRTEJ
Pe dealul jupit
ard visele crailor
şi-o ţară fătând pe şeile cailor!...
OUĂ DE CUCUVAIE
Cică iarna aceasta sponsorizează
doar ouă de cucuvaie!...
La televizor parlamentarii vegetează
cu tetinele-n bot.
Jandarmii se împiedică în osânză şi-n trese.
Vai, Doamne, ai învăţat
să te usture-n cot!...
MARATON
Alergi printr-un bocet.
– Bătrâne, ce vezi?...
– Veacuri şi fleacuri. Spută. Corvezi.
METROPOLĂ
Oraşul botniţei şi-al răngilor de fier!...
Profeţii sug duhoare din mister.
În piaţă stârvuri: muşuroaie!...
Flanorii scârţâie în ploaie.
Vomează mistagogii prin altar
şi raiul fermentează în dosar.
Oraşul botniţei şi-al răngilor de fier!...
Gunoaiele clocesc şi-n cer.
Vai, Dumnezeu s-a cocoţat
în şaua scoasă la mezat!...
ŞIC
Veacule, dragule, eşti şic!...
Ai învăţat s-o scalzi din buric.
Nălbarii-ţi cârpiră şezutul:
ai exersat marxismul, barbutul!...
Te căptuşiră anagnoştii,
şperţarii, vampele şi proştii.
Vai, fantezia ţi-a chelit un pic!...
Veacule, dragule, eşti şic!...
***
O pasăre zboară ţinând în cioc
biserică plodind nenoroc.
În cristelniţă, Doamne, nu scălda-vei decât
îngeri mehenghi cu şişul în gât?...
COCOŞUL
Tatălui meu, Nicolae Dincă
– Cui îi cânţi, cocoşule?...
– Ţie cântu-ţi, moşule!...
– De botez, cocoşule?...
– Băjenie, moşule!...
– Încotro, cocoşule?...
– Pân’ la Domnul, moşule!...
– Călărind, cocoşule?...
– O pirogă, moşule!...
– Vânturi bat, cocoşule?...
– Vijelie, moşule!...
– Căpătâi, cocoşule?...
– Fulgerele, moşule!...
– Dodoléţ, cocoşule!...
– Moarte lină, moşule!...
3 iunie 2001
NĂSĂLIE
Tatălui meu, Nicolae Dincă
Zăceam, pe-o targă de spital,
cuţitărit cu dibăcie.
Zăceai în somnul lilial,
firavule, pe-o năsălie!...
Băltea boleşniţa-n odăi,
se prigoreau zăvozii-n drum.
Strângeau ovezele în clăi
oltencele crăpate-n scrum.
Bălţatele cu ţâţe creţe,
lângă zăton, rodeau trifoi.
Râs Desnăţuiul, sub podeţe,
se văicărea într-un cimpoi.
5 iunie 2001
IEŞIND DIN CETATE
Fulgerând între păsări,
între mânji nechezând,
în zori, băţos, am intrat în cetate.
Zdravăn eram la trup, la minte ager eram.
„Daţi-mi, devoţilor, o aşchie de pâine,
o cană cu apă daţi-mi, de azi până mâine.
Un cort daţi-mi, filotimilor, un crivat,
frigul să-mi ogoiesc, nesomnul turbat!...”
Astăzi, lihnit şi posac,
zgribulit şi sărac, târându-mă-n
cârji, ieşind din cetate, ploi
vă trimit, fraţii mei,
plăpânde ninsori!...
Astăzi, sărac şi hulit,
pălmuit şi posac, ieşind
din cetate, îngenunchind
în noroi, mă rog pentru voi,
mă rog pentru noi,
fraţii mei!...
RUGĂ
Într-o magherniţă cu damf de soare
dă-mi anii, fată cu pistrui,
să scriem „Diata cea Mică”,
să visăm „Diata cea Mare”,
să adăpăm muşcatele bălane,
dă-mi pleoapa, fată cu pistrui,
să coşcovim năplaiul din icoane!...
***
Tăcerea Chitului se feşteleşte.
Un hoit lătrăii trag prin vamă.
Se frâng în geamuri, cât un bot de peşte,
gravide spaime cu zăvelci de-aramă.
***
Pe deştiul Tău, când te durea în coate,
am fost, o, Doamne, geană de ecou!...
Dezastrelor de caritate
le-am scris poeme pe furou.
[1] În anticameră – Ramuri, nr. 7 (181), 15 iulie 1979; *** (Să dăm la doctor studenţia), *** (Roagă-te pentru râu), *** (În faţă semaforul, în spate o cotigă), *** (Păunului cu gâtul retezat), *** (Cocostârcii ţipă împrejur) – Ramuri, nr. 7 (193), 15 iulie 1980; *** (Marii tăi ochi) – Ramuri, nr. 1 (295), ianuarie 1989; *** (Mă astupă întunericul) – Ateneu, nr. 234, mai 1989; Hyperion – Ramuri, nr. 9 (303), septembrie 1989; *** (Cu fler în jilţul cel de paie) – Ateneu, nr.2 (269), februarie 1992; Turnir, Acrobaţie, Invitaţie, Sfârşit de spectacol – Catedra, nr. 8 (44), mai 1992; *** (Mă-ntreabă Socrate); *** (În codrii Vlăsiei, Ană, m-aud), *** (Toate au fost trase pe o linie moartă) – Viaţa băcăuană, nr. 1-6 iunie 1995; Epitafuri 1-6, Record, Trăscău, Vârtej, Ouă de cucuvaie, Maraton, Metropolă, Şic, Cocoşul, Năsălie – Lancea lui Ahile, Ed. Amphion, 2002; *** (O pasăre zboară ţinând în cioc) – Cel de pe urmă Laocoon, Ed. Amphion, 2003; Ieşind din cetate – Ieşirea din cetate, Ed. Amphion, 2005; Rugă, *** (Tăcerea Chitului se feşteleşte), *** (Pe deştiul Tău, când te durea în coate) – Cloţele Şeherezadei, Ed. Amphion, 2009
