Șerban CHELARIU, Zaruri și Clepsidre
dragostea-i
dragostea-i
din stele vis
labirint
prin paradis
nerăbdare – miocard
râs corcit cu plâns
bastard
dragostea-i
prin sânge sfoară
te sufocă
te omoară
candelă-i
căuș cu har
zidind dorului
altar
dragostea-i
prin buturugă
jar cenușă
foc și rugă
prin sânge
dânsa
e zbor
aripă
zglobiu izvor
până-n clipa
chiar
în care
m-opintesc
cu-a dumitale
bate anii
bate anii
ceasul trecutului
câți
câți îmi doresc
ȋntr-o clipă
al viitorului
rămâne mai greu
de determinat
al prezentului
tic-tac
tic-tac
nu știu cum face
că-mi reamintește mereu
de copilărie
ne-am strâns prea tare
în brațe
îmi spune
zâmbindu-mi
și ceasurile
ni s-au dereglat
strat peste strat
strat peste strat
peste strat
în burta clepsidrei
absolutul stătea
de eternități nemișcat
când
dintr-odată
ca-n niciodată
marele dangăt
clepsidra a răsturnat
nepăsător
absolutul
ar mai fi rămas
în el însuşi
absolut nemişcat
fără să se mai destrame
prin punctul în care
ar fi pornit
cu timpul
călare
să se semene-n spaţiu
relativă
trecătoare mişcare
şi luna
pământul
soarele
cu întregi galaxii
în cădere liberă
nu s-ar mai fi
până la urmă ivit
dacă clepsidra
universului nostru
de alte universuri
clepsidră
nu s-ar fi
de trei ori
la rând
izbit
şi dacă
după prima
n-ar fi apărut
sfera perfectă
golplinul
ilustrul cavou
dacă
după a doua
nu ar fi colapsat
gălbenușul cadou
dacă
după a treia
nu ar fi luat-o
singur
prin spaţiu zbughind
timpul
la picior
bucuros că a venit
iar clipa
în care
sfera perfectă
o să se ouă
ou
după
ou
după ou
cerule
cerule
neagră colastră
deschide-mi fruntea
fereastră
când agăți bezna
zăvastră
ziua
atârnând albastră
să-mi prelingi
din ceruri mute
farmecele neștiute
și prin ochi
steaua polară
picurată
stropi de miere
inimii
în călimară
s-apuce tâmpla
minciogul
în plasă
să-și prindă tocul
gândul
iubitei să-i scrie
pritocind
o poezie
că-i e dragă
tare dragă
cât
nici eu
nici ea
nu știe
poate-un googol
plus o mie
ceaunul cameleon
pentru L. Ş.
de jur-împrejur
pe orizont așezat
cu fundul în sus
peste noi
ceaunul cameleon
ziua
pereții
ne par
foarte aproape
cete de discuri
norii
rostogolesc
aruncate de nevăzuți discoboli
prin albastrul adânc
nu de aer
parcă de ape
numai noaptea
îmbrățișat de neant
devine-un
de necuprins panteon
prin care stelele
contemplând eternitatea
îi cântă senin
partituri în major
iluminate-n diezi
cu-n prim-plan
primadona
divin
mai stins cu un ton
cântând partituri
în bemoli
oh
dar nu şi pentru vremelnicii
primadona
de câteva seturi minore
de veşnicii
întristată
de sublunarele noastre
deprinderi
de-a masacra devenirii
miraculoasele-i asimetrii
ne cântă de-atunci
numai partituri
în minor
neînviorate-n diezi
doar stinse
c-un ton
în bemoli
plouau cu timp
plouau cu timp
bolțile stelelor
plouau atât de pătimaș
încât
copil fiind
din carne şi oase
până la stele
zilnic
îmi eram leoarcă
de veşnicie
și deși te-am pierdut
năzdrăvano
tot leoarcă
de veşnicie-am rămas
dar numai
până la piele
restul
bleaşcă de dor
tânjind după tine
eu însumi
cu inima
carnea şi sângele
din toate
oasele mele
șase șase
șase șase
zaruri
fețe
sar
de draga
să mă învețe
eu le iau
și-arunc din nou
praf în ochi
pulberi
confuzii
cratere
goale iluzii
mă privește rotocolul
plat lingou
rugul
ostenit coboară-n
orizontul ce-l așteaptă
gata răsărit
rotocolul ruginit
peste el
din cer se-aruncă
dar oprit e
de-o poruncă
adâncită-n stele
nit
uimit mă aud cum fluier
râde dânsa
măi șerbane
cred
că ai înnebunit
ce tot dai mereu
cu zarul
când nici stelele-mpreună
n-o să poată drept
să-ți spună
de sub pleoapa sărutată
cât de drag îi ești tu ei
mai multe-ți spune
sărutul
lunecatul
peste tâmple
stânga dreapta
spre ureche
de-l îngropi
chiar sub cercei
stimată clepsidră
stimată clepsidră
seducătoare catedrală
prin spațiala dumneavoastră
încântătoare dualitate
vitraliile cântă
amintirile pâlpâie înfiorate
de o nebănuită
nemaiîntâlnită vitalitate
prin chiar centrul
buricului dumneavoastră
rămas
neînnodat
singularitate
atârnat solar
orbitor
la butoniera veșniciei
imaculat diamant
fără defecte
sau greutate
acolo
unde
balerină celebră
primadona mișcării
în pas de chat
masivitatea latentă
a nemișcării
de masivitatea mișcării
etern desparte
clipei dând viață
strângând-o în brațe
acolo
unde
de bucurie
timpul
gaură neagră
se cască
prin care dragul și dorul
ejaculează
izul de carne
sânge
limfă și oase
să-și mai aducă aminte
de pofta de viață
şi indolenta
eternitate
veșnicia
veșnicia
din veci stoarsă
sau nestoarsă
tot un drac
cu ea
prin vremelnicie
n-am habar
ce pot să fac
doar s-o pun
la pălărie
colorată
pe hârtie
pană de păun
să m-arăt
fălos prin lume
până
îmi apar postume
când mă descompun
dispărând prin veşnicie
cum
prin doar
vremelnicie
bula de săpun
